Ioan Petru Culianu – Credințe Funerare Egiptene în Cartea Morților
În timpul Imperiului de Mijloc, în credințele egiptenilor, lumea de dincolo și-a deschis porțile tuturor, bogați și săraci. Acest stadiu al credințelor funerare este exprimat de Cartea Morților, care este de fapt o sinteză de motive funerare străvechi, compilate în timpul Imperiului Nou.
Câmpia Trestiilor și Câmpul Ofrandelor – două ipostaze ale paradisului egiptean – sunt la fel de vechi ca textele piramidelor. Câmpul Ofrandelor, localizat în vestul cerului, este păzit de Taurul Ceresc al lui Ra, pe care Raymond Weill îl identifică cu constelația Orion.
Câmpul Trestiilor este localizat în partea de est a cerului. La origine, era un loc de abluțiune, purificare și renaștere, care permitea defunctului să urmeze soarele către vest și să ajungă în paradis, adică în Câmpul Ofrandelor. Într-o privință, funcțiile distincte ale celor două câmpuri se suprapun, ambele fiind înfățișate ca lăcașuri osiriene ale defuncților, care continuă să existe fericiți și să-și cultive parcelele lor de pământ. Cartea Morților ilustrează o fază ulterioară a acestei credințe. În această fază, defunctul nu mai vrea să facă nicio muncă umilitoare în viața de apoi, așa că este înmormântat laolaltă cu figurine de lucrători (shabti), care prind viață prin puterea descântecului al 6-lea, „desțelenind câmpurile…, irigând pământul sau… transportând nisip de la răsărit la apus”.
Două inovații majore în credințele egiptene privind viața de apoi și incluse în Cartea Morților sunt descrierea procesului defunctului, în descântecele 30b și 125b, care constă în faimoasa „psihostazie” sau cântărire a sufletului pe talerele celui ce ține balanța, și nu mai puțin faimoasa „confesiune negativă a păcatelor” de către defunct, în descântecul 125a. Deși, în general, se presupune că un egiptean face binele și se ferește de rău, lista de acțiuni negative ni s-ar putea părea ciudată, mai ales când este vorba de munca în exces, considerată a fi una dintre cele mai grave culpe. „Nu am făcut vreo faptă rea, nu am muncit în fiecare zi mai mult decât era necesar…, numele meu nu a ajuns în birourile celor care controlează sclavi, nu l-am sărăcit pe orfan de bunurile sale…, nu am ucis… etc.“
Aceleiași serii de acțiuni negative îi aparțineau furtul din ofrandele alimentare destinate zeilor și spiritelor, înșelăciunea și orice daună ecologică, cum ar fi construirea de diguri ilicite pe apele curgătoare, devierea cursurilor de apă sau prinderea peștilor în terenurile mlăștinoase unde aceștia își depun icrele. Prima „confesiune negativă” este urmată de una mai elaborată, în care defunctul numește fiecare membru al tribunalului și neagă orice făptuire a păcatului pe care acel membru îl pedepsește (de exemplu, Mâncătorul-de-măruntaie pedepsește jurământul fals, iar Cel-a-cărui-față-este-în-spate pedepsește homosexualitatea).
Apoi, defunctul ține un discurs în fața juriului, după care zeii îi pun întrebări; întrebările și răspunsurile sunt enigmatice. Pentru a merge mai departe, defunctul trebuie să fie în stare să identifice corect, după numele lor, părțile fiecărei porți pe care o are în față (de exemplu, numele ușorilor este „Greutate a Adevărului”, iar numele zăvorului ușii este „Degetul Piciorului Mamei Sale”) și să identifice pe fiecare paznic de poartă.
Credințele funerare egiptene au continuat să exercite o influență puternică asupra religiei elenistice, mai ales asupra cultului de mistere al lui Isis și asupra unor texte gnostice copte târzii, ieșite la iveală în secolul al XIX-lea.
Cartile lui Ioan Petru Culianu se pot vedea la linkurile de mai jos:
- link 1 - aceasta pagina
- link 2 - aceasta pagina
