Jiddu Krișhnamurti – Ce anume înseamnă “să cunoști”?

Cunoscutul înseamnă trecutul, ca atare cunoașterea înseamnă trecutul. Cunoașterea nu poate fi în prezent. Pot folosi cunoașterea în prezent. Dar iși are rădacinile în trecut. Cunoașterea are propriul său rol, în cel practic, tehnologic, trebuie să știu încotro mă îndrept, fizic vorbind.

Ce loc deține cunoașterea, care este experiența umană, dar și cunoașterea științifică, în schimbarea calitați unei minți, care a devenit brutală, violentă, meschină, egoistă, lacomă, ambițioasă, etc?

Care sunt limintele cunoașteri? Unde se află linia de demarcație? Eliberarea de cunoscut, unde începe aceea eliberare?

Mintea umană este clădita pe cunoaștere, a evoluat în milenii de asfel de acumulări, privind tradițiile și cunoașterea. Toate acțiunile noastre se bazează pe acea cunoaștere. Care, prin definiție trebuie să fie repetativă.

Unde se află libertatea în relație cu cunoașterea? Sau libertatea este diferită de continuitatea cunoașteri?

Ceea ce înseamna, finalul cunoașterii, și asta ce înseamnă? Ce înseamnă să pui capăt cunoașterii? În timp ce întreaga mea existență mi-am bazato pe cunoaștere.

Exemplu: va-m întâlnit ieri, și există o imagine a dumneavoastră, în mintea mea, și acea imagine se întâlnește cu dumneavoastră, în ziua următoare. Imaginea se întâlnește cu dumneavoastră. Și există zeci de imagini sau sute de imagini. Deci imaginea înseamnă cunoașterea. Imaginea înseamnă tradiția. Imaginea înseamnă trecutul.

Oare ne putem elibera de așa ceva? Cum se poate pune capăt acelei imagini, să nu fie înregistrată niciodată?

Cum poate această minte care înregistrează tot timpul – funcția creierului este de a înregistra permanent – să se elibereze de cunoaștere?

Dacă trăiesc în tradiție, atunci tradez prezentul. Deci cunoașterea trădează prezentul.

Cum poate creierul să înregistreze, și să nu lase să interfereze, cu prezentul?

Cum se poate pune capăt, acestui răspuns emoțional, când mă voi întâlni dată viitoare, cu dumneata, care mai rănit?

Religia se bazează pe tradiție, o amplă propagandă, a unor teorii, credințe, idolatrii, culte, bazate în esență pe aceptarea unei teorii, bazată în esență pe o idee, generată de gândire. Și evident asta nu este religie. Religia, așa cum există acum, reprezintă însăși negarea adevărului.

O finta umană care trebuie să se transforme, trebuie să fie o lumina pentru ea însăși. Și lumina nu este aprinsă de alcineva. Deci există un moment când trebuie să înceteze să se tot repete.

Cuvântul nu înseamnă lucrul în sine. Descrierea nu este obiectul descrieri, și dacă nu suntem preocupați de descriere, ci numai de lucrul în sine de ” ceea ce există ” atunci trebuie să facem ceva. Când ești confruntat cu “ceea ce există” atunci acționezi.

Se sugerează o donație ca formă de recunoștință pentru informațiile oferite.