David R. Hamilton – Gandurile ne modifica creierul

Nu doar experienţele noastre fizice, care sunt procesate prin cele cinci simţuri, ne schimbă creierul, ci şi gândurile noastre. Gândurile noastre ne modelează deopotrivă creierul. Un studiu ştiinţific din 2007 efectuat, de pildă, pe matematicieni, publicat în American Journal (Revista Americană de Neuroradiologie), arată că zona creierului ce controlează gândirea matematică era mai mare în cazul celor care fuseseră matematicieni mai mult timp.

Cu fiecare an petrecut ca matematician – gândind, abstractizând şi analizând, aşa cum face un matematician, s-au tot adăugat ramuri pe „harta matematică”. Un studiu recent efectuat pe şoferi de taxi din Londra a ajuns la aceeaşi concluzie. Hărţile neuronale s-au extins de-a lungul anilor în care aceştia au trebuit să înveţe şi să reţină trasee noi. Procesul de învăţare înseamnă mai mult decât procesarea de către creier a ceea ce vede, aude, atinge, gustă şi miroase; implică ceea ce credem despre ceea ce vedem, auzim, atingem, gustăm şi mirosim, iar aceste gânduri ne pot modifica creierul. De aceea, studiul, în general, ne schimbă creierul. Un studiu din 2006, publicat în Journal of Neuroscience (Revista de neuroştiinţe), a descoperit că harta creierului se schimbă atunci când studenţii învaţă pentru examene. Oamenii de ştiinţă de la Universitatea Regensburg din Germania au urmărit 38 de studenţi la Medicină în timp ce învăţau pentru examene şi au descoperit că zonele creierului lor care procesează amintiri şi analizează informaţii s-au îngroşat.

Aşadar, experienţele noastre şi gândirea noastră ne modifică creierul. Creierul nu este o bucată statică de materie organică care livrează organismului instrucţiuni programate genetic, aşa cum cred mulţi. Este o reţea în permanentă schimbare de neuroni şi de conexiuni, iar noi suntem cauza acestor schimbări (produse la nivelul său). Norman Doidge, doctor în medicină şi autorul lucrării The Brain That Changes Itselft, (Creierul care se schimbă pe sine), scrie: „Ideea conform căreia creierul este asemenea unui muşchi care creşte graţie exerciţiului sau a practicii nu este o simplă metaforă.” Asemenea oricărui muşchi, creierul se dezvoltă pe măsură ce îl folosim.

Pe măsură ce apar noi conexiuni în oricare dintre zonele creierului, densitatea lor împinge neuronii la o parte, tot aşa cum doi arbori ar putea avea mii de ramuri noi, spaţiul dintre ei devenind mai dens, situaţie în care trunchiurile ar fi împinse unul într-o parte şi unul în altă parte. In felul acesta, creierul devine mai dens, mai dezvoltat pe măsură ce repetăm acelaşi gând, cântărim aceleaşi idei sau visăm mereu şi mereu la aceleaşi lucruri.

Atunci nu este nicio surpriză dacă aflăm că meditaţia ne schimbă creierul. Un studiu realizat pe persoane care meditează şi recurg la metoda budistă de introspecţie a fost efectuat la Spitalul General din Massachusetts în 2005. Acest studiu a demonstrat că meditaţia a dus la creşterea dimensiunii cortexului prefrontal al creierului – zona care controlează concentraţia, liberul-arbitru şi compasiunea. Astfel, atunci când vizualizaţi cum vi se vindecă organismul, ceea ce vom învăţa sa facem ceva mai încolo, primul lucru care se petrece este acela că vă modificaţi, efectiv, structura creierului. Vizualizarea nu este doar o chestiune subiectivă, un amestec inert de imagini mentale aflate acolo doar ca să vă facă să vă simţiţi bine, ci şi un proces ce cauzează modificări chimice şi structurale reale la nivelul creierului. Graţie vizualizării, mintea schimbă materia aproape instantaneu.

 
Cartile lui David Hamilton se pot vedea la linkurile de mai jos:

- link 1 - aceasta pagina

- link 2 - aceasta pagina

 

Sustine acest website!