Ilie Cioara – Cunoasterea
Din punct de vedere psihic, fiecare dintre noi avem un centru de greutate în jurul căruia se rotesc toate acumulările trecutului nostru. Aria de desfăşurare este diferit dimensionată, potrivit aglomerărilor fiecărui ins în parte. Patrimoniul, închis în interiorul acestei circumferinţe, este format din cunoştinţe, experienţe şi sentimente înregistrate cu preţul activităţii individuale, de la momentul îndepărtat al vieţii embrionare până în clipa de acum, a actualei reîncarnări.
Din această imensă bibliotecă, noi nu cunoaştem decât o infimă cantitate de informaţii, şi anume aceea care se agită în mod frecvent la suprafaţa conştiinţei ori de câte ori venim în contact cu viaţa cotidiană. Restul rămâne un impenetrabil mister, atâta timp cât valurile de la suprafaţă nu-şi încetează activitatea.
In timpul somnului, când activitatea gândirii devine mai liniştită, din profunzime îşi fac apariţia unele din aceste înregistrări, arătându-ne clar şi precis cine suntem în intimitatea noastră abisală. Aceleaşi taine ni se dezvăluie şi în starea de veghe, dacă reuşim să punem mai multă ordine în gânduri.
Acumulările de cunoştinţe ne sunt, desigur, de un real folos pe plan fizic. Pentru a ne putea descurca cât mai bine în faţa diferitelor aspecte impuse de ansamblul existenţei, avem nevoie de o minte cât mai dotată din punct de vedere tehnic.
Cunoaşterea, însă, poate să genereze şi o seamă de efecte negative, ca de pildă:
– Când le dăm o importanţă exagerată, ele ne domină în aşa măsură încât ne transformă în veritabili roboţi. Iar mecamcitatea minţii constituie unul din factorii potenţiali ai sclerozei.
– Repetarea obsesivă a unuia şi aceluiaşi lucru instalează rutina, care reprezintă o piedică în calea progresului tehnic. Servilismul faţă de vechi blochează pur şi simplu apariţia noului. Istoria demonstrează că marile descoperiri au reprezentat adevărate şocuri pentru îngustimea şi ignoranţa aşa-zişilor savanţi ai acelor vremi, tocmai datorită acestui fenomen.
– Cunoaşterea tehnică necorelată cu cea spirituală poate să facă dintr-un savant un adevărat monstru pus în slujba distrugerii chiar a vieţii de pe Terra, prin descoperirile sale.
– Şi, în final, cunoştinţele înregistrate memorial conduc în mod, din păcate, prea frecvent, la exacerbarea importanţei individului. Autoaprecierea, mândria, vanitatea constituie structura genetică a ego-ului, din care izvorăsc toate contradicţiile, conflictele dintre oameni ca şi nefericirea noastră a tuturora cât timp funcţionăm în limitele acestei condiţionări.
– Pe plan psihic – moral, spiritual – nici un fel de activitate bazată pe cunoaştere nu este în măsură să opereze transformări radicale, de înnobilare a fiinţei umane, fiindcă ego-ul cunoscător nu-şi poate aduce sieşi decât mici schimbări de suprafaţă, în interiorul propriei limitări. Dar şi acestea, adesea, nu fac altceva decât să-l amăgească, degradându-l şi mai mult, datorită falsei importanţe pe care şi-o atribuie.
Sub influenţa cunoaşterii – veche şi perimată – nu vom putea niciodată să întâmpinăm, în mod real, viaţa care, prin mişcarea ei neîncetată, apare ca noutate, absolută, de la o clipă la alta. Şi totuşi, atunci când gândirea bătrână încearcă să o facă, gânditorul (ego-ul -prin excelenţă) nu culege decât neînţelesuri şi amărăciune. Dar când gândirea tace, fiindcă şi-a înţeles neputinţa, dispare şi gânditorul. In acest vid de activitate mintală, fiinţa întreagă întâlneşte o stare de conştiinţă pură, nelimitată care, în relaţie directă cu viaţa, se contopeşte nemijlocit, în fiecare clipă, cu Infinitul. Numai în această conjunctură are loc mutaţia revelatoare, căci Sacrul existent în noi îşi impune legea Iubirii creatoare.
Cartile lui Ilie Cioara se pot vedea la linkurile de mai jos:
- link 1 - aceasta pagina
- link 2 - aceasta pagina
Susține Trezirea Inteligenței prin o donație pentru a răspândi lumină, cunoaștere și a crea un viitor mai conștient și iubitor.
