Ilie Cioara – Eliberarea
Când omul a atins un anumit nivel de înţelegere intelectuală, a început să devină treptat tot mai nemulţumit de felul său de manifestare pe plan psihic. Mai tot timpul hărţuit de o întreagă suită de dorinţe, una în confruntare cu cealaltă, însoţite de temeri, stres şi amărăciune, este determinat în final să caute soluţii pentru a-şi redresa proasta funcţionare.
Deci, de la bun început, el are în vedere realizarea unui interes personal: eliberarea de manifestările gândirii haotice, traumatizante. Dorea să fie altfel decât caracterizat de acea dezordine la contactul cu neprevăzutul adus de mişcarea necontenită a vieţii.
Pentru atingerea acestui ideal, practicantul se proiectează în două direcţii diferite. In exterior, unde îşi pune toată încrederea într-o fiinţă divină, de la care speră să primească mult dorita izbăvire sau în lăuntrul propriei fiinţe, luptându-se aprig cu manifestările psihice, socotite ca negative.
Tot ce s-a iniţiat în legătură cu aceste preocupări spirituale s-a transmis, prin tradiţie, din generaţie în generaţie până în zilele noastre. Ceea ce vedem astăzi pe Terra, nu sunt altceva decât practicile de odinioară, cu perfecţionările aduse de minţile oamenilor, pe tot acest îndelungat parcurs.
Şi, ţinând seamă de toate aceste consideraţii, ce observăm astăzi în lume? Ce rezultate au dat aceste practici? Ce demonstrează în mod real faptele? Fiindcă numai ele pot să confirme sau să infirme valabilitatea teoriilor, credinţelor şi a oricâtor practici. Ele nu sunt în măsură să ne mulţumească în mod plenar. Ba, dimpotrivă, constatăm, spre marea noastră dezamăgire, cum aceşti practicanţi sunt nevoiţi să se ascundă tot timpul în spatele unor măşti inselatoare.
Iar rezultatele, în mod firesc, nu pot fi decât pe măsura lor, fiindcă întreaga activitate a minţii nu poate să-şi depăşească propriile limite… Finitul nu a rost, nu este şi nu va fi niciodată în masura să întâlnească Infinitul, singurul capabil să operete transfomări radicale în structura mărginită a ego-ului.
După această succintă demascare a neputinciosului ego de a-si aduce sieşi mutaţii radicale, voi încerca, în alt chip, sa rezolv problema acestei eliberări.
Practica eliberării spirituale, pe care o avem în vedere, este cu totul diferită de cea realizată de înaintaşi. Nu se are în vedere un scop, un interes sau un ideal şi nici nu se aşteaptă vreun anume rezultat spre care să ne îndreptăm privirea şi să ne încordăm psihic pentru a-l atinge. Eliberarea imaginată în acest fel poate fi realizată, dar finalul nu este decât o stare amăgitoare şi nicidecum o împlinire reala, autentică.
Realizarea adevăratei eliberări se concretizează numai într-o singură modalitate, şi anume prin inactivitatea gândirii. Deci, primul pas spre eliberare se obţine de către practicant când este total eliberat de propria lui condiţionare.
Dacă dvs., care citiţi expunerea acestei teme, prin cele două forme de exprimare – vers şi proză – nu veţi elimina din memorie tot ce ştiţi în legătură cu această temă, nu veţi putea nici înţelege şi nici aplica. Nu pe autor trebuie să-l înţelegeţi, ci pe dvs. înşivă, pe măsura parcurgerii textului.
Pentru asigurarea succesului, vom intra în contact direct şi spontan cu fiecare reacţie a memoriei care apare în câmpul conştientului, ca umare a provocărilor neîncetate ale vieţii aflată într-o continuă mişcare. Simpla întâlnire cu zgomotul cuvintelor, imaginilor sau sentimentelor, fără să facem vreo analiză sau alt gen de conversaţii, determină dispariţia lot pe parcursul unei clipe. In acest gol psihic, dăm peste o energie pură, nedimensionată, capabilă să întâmpine şi să destrame toate energiile relative care întreţin şi dimensionează egocentrismul specific individului condiţionat de patina timpului.
Singurul instrument pe care-l folosim la această minunată împlinire este atenţia. De fapt ea este calitate a Sacrului existent în fiecare om, fără nici un fel de excepţie. Iubirea, frumuseţea, bunătatea sunt însuşiri ale aceleaşi particule divine ce caracterizează esenţa fiecărei fiinţe umane.
Asemenea întâlniri, corect realizate, constituie adevărate lovituri date la temelia ego-ului. Cândva, în centura psihică ce-l susţine se va produce o spărtură prin cate se vor scurge, în mod natural, toate energiile conflictuale care-l caracterizează. Acea clipă fericită se manifestă ca surpriză absolută. Şi, de aici încolo, insul care a suferit o astfel de intervenţie “chirurgicală”, se deosebeşte de ceilalţi semeni prin modul distinct în care abordează existenţa în ansamblul ei.
Simplitatea întâlnirii cu ce “este”, cu ce ne aduce viaţa în desfăşurarea ei, ne dezvăluie sursa fericirii adevărate care nu are nici un fel de motivaţie în lumea finită. Iată cea mai de seamă descoperire care nu suportă nici un fel de comparaţie cu nici una din câte a născocit mintea umană în decursul istoriei sale. Inţelegerea doar intelectuală a acestei fericiri nu ne poate da decât o vagă conturare, cu totul insuficientă. Numai întâlnirea cu ea ne asigură înţelegerea desăvârşită, noi fiind în uniune absolută cu Infinitul, Dumnezeu sau Necuprinsul.
Cartile lui Ilie Cioara se pot vedea la linkurile de mai jos:
- link 1 - aceasta pagina
- link 2 - aceasta pagina
Susține misiunea noastră! Donează și contribuie la un viitor mai conștient și plin de lumină.
