Ilie Cioară – Experiența
Ascultați textul citit cu voce:
În această temă încercăm să clarificăm experiența, privită prin prisma activității psihicului uman. Ea îmbracă două aspecte diametral opuse. Mai întâi, acea experiență inițiată de individ, care se sprijină pe elemente extrase din câmpul conștiinței și păstrate memorial, ca reziduuri ale unor trăiri anterioare. Apoi, există un alt gen de experiență, care se realizează în chip spontan, direct și nemijlocit. Prin esența ei este unicitate și nu are niciun fel de tangență cu trecutul nostru psihologic.
Despre prima variantă, accentuăm că este vorba de o experiență determinată de activitatea gândirii, care încearcă să readucă în prezent fapte sau întâmplări, ce au prilejuit cândva stări reale de plăcere sau durere. Asemenea trăiri au loc în mod frecvent numai la nivelul ego-ului, care este totdeauna limitat și obsesiv. Și fiecare din aceste repetări inițiază, întrețin și amplifică totodată, condiționarea psihologică a individului.
Gândim, ne exprimăm și acționăm în mod mecanic, sub imboldul unor tipare, creații ale timpului și spațiului, în care ne-am dezvoltat.
Și, datorită acestei structuri deficitare, deși trăim în colectivitate și pretindem că suntem ființe sociabile, totuși ne comportăm ca niște veritabili izolați.
Fiecare trăim numai în interiorul unei adevărate închisori, construită de noi înșine, având ca pivot central interesul personal, din care privim și luăm decizii pe întregul parcurs al existenței. Iar reîntoarcerea în timp pentru a retrăi imaginativ, senzațiile de odinioară, constituie adevărate capcane, care ne încătușează și mai mult.
Mişcându-ne într-un perimetru limitat, în care domină ficțiunile, noi, în mod mai mult sau mai puțin conștienți, excludem de la bun început orice posibilitate de a ne întâlni cu realitatea vieții, a cărei diversitate de la o clipă la alta, este concomitent și frumusețe unică prin natura ei.
Vedem noi cu adevărat, nu numai intelectual, ci prin trăire personală, toate aceste simple semnalări?
Dacă conștientizăm mișcarea ego-ului, în ansamblul ei, fără să urmărim niciun scop anticipat și fără să așteptăm ceva de la această simplă întâlnire, vom constata că ceea ce este abordat în acest fel, dispare, se dezagregă, fără să lase vreo urmă memorială. În golul psihologic care survine, ca stare naturală, avem o nouă minte, perfect lucidă, nedimensionată, în ipostaza de supraconștiință și energie pură.
Acest fericit moment, de perfectă armonie, reprezintă integritatea noastră în “Marele Tot” – uniunea cu Dumnezeu.
Minunata performanță a fost atinsă numai printr-un simplu fascicol de atenție lucidă, cu care am interceptat mișcarea condiționată a dezordonatului ego. De reținut că atenția este unicul instrument, prin care Sacrul existent în noi, în fiecare, deschide calea spre mărețiile Infinitului, cu care ne contopim.
Aceasta este experiența Sacrului, a doua variantă de care aminteam la început. Ea nu are niciun fel de asemănare cu experiența ego-ului. Începe cu golul psihic și se termină în același gol. Practicantul, mișcându-se atemporal, este întocmai ca o oglindă, în care realitatea acestei lumi se destăinuie prin ea însăși, el fiind un simplu narator a ceea ce observă sau aude, ca simple stări de fapt.
Numai și numai acest gen de experiență golește ego-ul de energiile deficitare, ce-l susțin, ca, în final, să-i spargă chiar carcasa, în care-și duce existența de la o reîncarnare la alta. Odată cu această ultimă operație, în mentalitatea acestui fericit se produc mutațiile radicale, care-i schimbă complet viziunea asupra vieții. Înțelegerea unui astfel de om devine imposibilă, cât timp ego-urile îl judecă, traduc și interpretează prin ecranul pseudovalorilor care îi condiționează.
Cartile lui Ilie Cioara se pot vedea la linkurile de mai jos:
- link 1 - aceasta pagina
- link 2 - aceasta pagina
Susține Trezirea Inteligenței prin o donație pentru a răspândi lumină, cunoaștere și a crea un viitor mai conștient și iubitor.
