Ilie Cioara – Imensitatea

Viaţa de zi cu zi a omului obişnuit se desfăşoară în mod fatal numai în interiorul graniţelor care-i conturează şi-i închid câmpul cunoaşterii. Acumulările intelectuale sau materiale, care-i determină personalitatea – prin natura ei specific egocentristă – îl împiedică să întâlnească altceva decât banalitatea unei existenţe, ce este şi rămâne mereu nebuloasă.

Din punct de vedere psihologic, fiind un produs al mediului social îi care s-a dezvoltat, el reacţionează în mod mecanic, potrivit zestrei moral-etice ce i-a fost insuflată de factorii educaţionali. Astfel înlănţuit, adesea în conflict cu el însuşi, ca şi cu mediul ambiant, agitaţia şi stresul îi împletesc firul vieţii, un adevărat conglomerat amorf, văduvit de orice semnificaţie.

In faţa acestui prototip de viaţă, în care intelectul îi imprimă caracterul esenţial, omul este incapabil să ia contact şi să înţeleagă Imensitatea. Cu ochii nu o putem cuprinde şi nici măcar imagina, oricât s-ar strădui să o facă cea mai fantastică minte umană.

De asemenea, activitatea gândirii, prin diferitele ei concepte, idei, opinii, nu o poate nici modelă şi nici pătrunde în interiorul ei sub vreo formă oarecare. Această incapacitate a gândirii rezultă din însăşi structura ei, mărginită, care nu poate cuprinde Nemărginirea.

De fapt, ne aflăm în faţa a două ipostaze, care se exclud reciproc. Prezenţa uneia, face imposibilă orice tangenţă cu cealaltă.

Cât timp omul funcţionează ca ego, deci condiţionat de timpul şi spaţiul care l-au dimensionat, el este şi va rămâne prizonier al mărginirii.

Descoperirea acestui adevăr printr-o cuprindere de ansamblu atent-lucidă, fără altă intervenţie, conduce în mod firesc la tăcerea spontană a ego-ului. Iar pacea, liniştea, armonia, ce cuprinde întreaga fiinţă – corp şi psihic – ne transcede în a doua ipostază – Imensitatea -în care ne integrăm.

Şi numai în acest stadiu de existenţă înţelegem, prin trăire directă, semnificaţia expresiilor: Autodepăşirea condiţiei umane, integrarea în universalitate, iubirea, frumuseţea, inteligenţa, starea de iluminare, fericirea necondiţionată, puritatea minţii, uniunea du Dumnezeu, etc.

In concluzie, golul psihologic ce survine concomitent cu înţelegerea directă şi nemijlocită a mărginirii în care funcţionăm, ne oferă posibilitatea contopirii în Imensitate, ca experienţă a Sacrului.

Donații: Se sugerează o donație ca formă de recunoștință pentru informațiile oferite.