Ilie Cioara – Integritatea

In genere vorbind, oamenii funcţionează rareori ca fiinţe complete, ci doar ca bucăţele, deci ca fragmente incapabile să întâlnească şi să înţeleagă în mod corespunzător Imensitatea.

Cu ajutorul acestei teme, vom încerca acum şi aici să dezlegăm misterul acestei neputinţe omeneşti.

Cine este oare vinovat de această consecventă diviziune cu urmări atât de nefaste – haos şi demenţă – existente astăzi în întreaga lume?

După această întrebare, întreaga noastră fiinţă, perfect atentă şi nemişcată, dispune de o minte liniştită care, de fapt, trăieşte experienţa directă a integrării. O asemenea minte lucidă, devenită clară prin inacţiune, se extinde la Infinit şi capătă calitatea de Minte Universală. Ea cuprinde şi înţelege, prin integrare, fără nici o dificultate orice fenomen de viaţă.

Ca fiinţă deplină – corp şi psihic: unitate – perfect armonioasă, iată ce mai descifrăm:

Mai întâi, ni se revelează faptul că mintea condiţionată nu poate fi o minte inteligent funcţională, fiindcă prin structura ei este înrobită diferitelor influenţe ale trecutului. Orice ataşament faţă de persoane, obiecte, credinţe sau metode etc. ne subjugă. Devenim sclavii lucrurilor pe care la posedăm, fie că este vorba de avere, fie de acumulări memoriale. De aici izvorăsc temeri, zbucium, amărăciuni, care afectează în mod permanent întreaga existenţă a omului.

De asemenea, mai observăm că această minte personală, susţinută de înscrisuri perimate, creează dualitate şi izolare de restul lumii. Toate câte le întâlneşte, ea obişnuieşte să aprecieze, să judece, să aprobe sau să condamne, potrivit propriilor calapoade.

Ori de câte ori intervine trecutul, ca ştiutor, el prilejuieşte disensiuni, contradicţii, conflicte, care obstrucţionează înţelegerea şi trăirea Adevărului.

Dacă este evidenţiată falsitatea comportamentului, în această deconspirare a irealului ni se revelează Adevărul. Iar în luciditatea minţii, ca fiinţe complete, ne identificăm cu Necuprinsul.

Numai prin Sacra inacţiune întâlnim adevărata înţelepciune şi Iubire care, prin simpla lor prezenţă, transformă radical omul fragmentat, temător, plin de ambiţii şi orgolii dezgustătoare.

Să mai amintim că Homo Sapiens îşi justifică denumirea şi comportamentul numai ca plenitudine a fiinţei, în perfectă uniune cu Adevărul absolut.

Se sugerează o donație ca formă de recunoștință pentru informațiile oferite.