Articole

Ilie Cioara – La inceput a fost armonia

Ce-a fost oare la-nceput, când omul s-a zămislit?

A fost haos?! Armonie?! Cum anume s-a-mplinit?

Dac-aş fi născut din haos, lui robit aş fi mereu,

Veşnic frământări şi zbucium, date sufletului meu.

Dar Realitatea Vieţii demonstrează diferit,

Că dincolo de gândire, omul e desăvârşit;

Când acumularea tace, Armonia-ndată vine,

Şi-mi confirmă Sacrul Vieţii – al originii divine.

Incercaţi experimentul – fiecare pentru sine,

Simplitatea întâlnirii ne da convingeri depline;

Atenţia folosită: lucid, ferm, cuprinzător,

Lipsa Ei exclude şansa de-a fi-n clipe-nnoitor.

In Acum şi-Aici Prezent, s-atinge Eternitatea,

Omul Divin prin trăire şi-afirmă Sacralitatea.

Asta, faptic, dovedeşte, fără dubii — Armonia

Sursa de unde-am purces: Iubirea, Perfecţiunea.

Ne-am născut oare din haos sau sursa existenţei noastre este Armonia? Descifrarea corectă a acestei teme capătă o însemnătate cu totul deosebită în fenomenul Cunoaşterii şi iată de ce: în Cunoaşterea de Sine tratăm haosul ca însumare a minţii condiţionate, legată de lumea mărginită, iar Armonia este estimată ca afirmare a Sublimului. Aşadar, cele două ipostaze indică dimensiuni distincte care nu sunt comparabile. Fiecare dintre ele nu apare decât în lipsa absolută a celeilalte.

In lumea relativă a egoului se afirmă în mod obişnuit, că Armonia este un opus al haosului. In acest caz, ea este obţinută cu ajutorul efortului de către voinţă sau imaginaţie. Or, acest soi de armonie nu poate fi realizat şi susţinut decât pe un fond de tensiune nervoasă. Pentru cei care afirmă din proprie convingere că s-au născut din haos, nu putem avea decât compasiune şi suntem gata să le demonstrăm că greşesc, dacă bineînţeles sunt dispuşi să ne asculte argumentele. Acelora care doar repetă ceea ce alţii au spus, le amintim că înclinaţia de imitare le demonstrează ancestrala existenţă de odinioară, de antropoide. Repetarea mecanică a ştiutorului cu privire la ce-a zis cutare filozof sau sfânt, însoţită totdeauna de vanitatea pretinsei erudiţii în materie, amplifică degradarea morală şi spirituală a acestuia.

Dacă într-adevăr ne-am fi născut din haos, ar însemna că întreaga noastră fiinţă să fie într-o continuă agitaţie. Or, viaţa demonstrează în mod evident, că clipele de agitaţie alternează cu sclipiri de pace, odihnă şi armonie psihică şi somatică.

Armonia o mai descoperim şi între cuvintele rostite sau pe întregul proces de gândire. Nu există om care să nu fi întâlnit măcar o dată în viaţa lui, acele clipe în care a fost captat de frumuseţea unui fenomen al naturii: un asfinţit de soare, clar de lună, o pajişte înflorită etc.

Şi, în sfârşit, iată cum în mod firesc întâlnim Armonia şi, prin Ea, demonstrăm că Natura Reală a fiinţei noastre este fundamentată pe Armonie. Mai mult decât atât, mai aflăm că suntem Una cu Izvorul Armoniei şi al Luminii din care toate au luat naştere şi se întreţin prin ele însele. Cu ajutorul Atenţiei globale întâmpinăm ceea ce neagă Armonia, adică: gânduri, imagini, dorinţe, sentimente, emoţii etc. Simplitatea întâlnirii cu toate aceste mişcări ale minţii, determină spulberarea lor şi, în locul devenit liber, transcendem din lumea finită a fenomenelor în Imensitatea Necuprinsului. Aici suntem stare de Pură Conştiinţă, în perfectă Armonie şi uniune cu Inexplicabilul.

Prin această experienţă descoperim că suntem Iubire creatoare şi Perfecţiune în uniune cu Sursa Surselor din care provenim ca fiinţe nemuritoare. Nu ne-am născut şi nici nu vom muri vreodată. Venim din Veşnicie şi ne întoarcem în aceeaşi Veşnicie, după ce ne vom goli vasul conştiinţei de toate deşertăciunile cu care ne-am împovărat, dintr-o greşită înţelegere a convieţuirii noastre în asociere cu materia brută.

 
Cartile lui Ilie Cioara se pot vedea la linkurile de mai jos:

- link 1 - aceasta pagina

- link 2 - aceasta pagina

 

Dacă informațiile găsite aici te-au ajutat, spune "Mulțumesc" printr-o Donație:


Hide picture