Ilie Cioară – Omul de astăzi, omul de acum, este rezultatul lui din alte vieţi
Noi suntem cei care realizăm fiecare întâmplare din viaţa noastră pentru că am gândit-o mai înainte. Dacă am ştii asta? Că noi suntem creatorii, nu altcineva. Nu am arunca vina pe altcineva şi nu am mai judeca. Omul de astăzi, omul de acum, este rezultatul lui din alte vieţi. Şi din viaţa asta. Şi ceea ce realizez acum pe clipele astea, pe momente trăitoare, îl realizează pe omul de mâine. Mare atenţie la asta. Când este linişte înăuntru, atunci pe toate le iei aşa cum vin. Şi religia afirmă că trebuie să fii una cu ce îţi aduce viaţa, dar nu arată cum.
Dumnezeu spune în „Conversaţii cu Dumnezeu de la Neale”: „dacă mă laşi să intru în viaţa ta îţi uşurez drumul, dar numai lasă-mâ să particip la experienţa ta”…
IC: Înseamnă doar să fii foarte atent… dar tu nu eşti prezent aici. Celor care au venit le-am spus: Oriunde aţi fi realizaţi această întâlnire cu realitatea vieţii, care este nouă, proaspătă în fiecare clipă, şi noi, în schimb, cu ce ne întâlnim? Cu trecutul. Alergăm în trecut, dar unicul timp real este prezentul. Şi atunci ce facem? Suntem foarte atenţi la noi. Oriunde eşti, te întrebi: Sunt, tot, întreg? Pentru a te obişnui cu a fi întreg în clipa aceea. O dată, de două ori. Cu siguranţă iuţi, dar, iar te întrebi. Iar, până la urmă se realizează. Ce te distragea? Lumea exterioară. Şi creăm iluzia. Acum trebuie să revenim la starea noastră de la început. La început am fost una cu Dumnezeu. Eram clipă de clipă una cu Dumnezeu. Cum este copilul care nu are niciun fel de acumulări memoriale la care sa se gândească. Trăiam într-un veşnic prezent.
Capcana a început de când Dumnezeii, adică tot noi, şi-au creat corpul fizic ca să facă experienţa lui Dumnezeu ca materie. Am făcut toate experienţele şi asta este ultima într-un înveliş carnal. Asta este ultima experienţă, şi prin experienţa materiei noi am obţinut noi abilităţi pe care entităţile de lumină si îngerii nu le au. Ei nu au făcut experienţa, nu cunosc ce este simpatia, compasiunea.
Suntem sonde cu conştiinţă prin care facem cunoscut acest plan fizic.
IC: Noi trăim iluzia aici. Acum parcurgem calea inversă. Raportul dintre gândire şi materie a ajuns la apogeu. Şi acum trebuie să facem calea întoarsă. Materia brută ce este? Gândire coagulată. Şi putem pleca şi cu corpul, aşa cum a făcut Ramtha. A plecat cu corpul şi nu mai are nevoie de încarnare.
Iubirea necondiţionată este un lucru extraordinar. Atunci când ajungi la iubirea necondiţionată eşti una cu Tatăl. Şi noi, din planul fizic, putem să accesăm toate planurile. Când trecem dincolo, bună-ziua. Rămânem la nivelul nostru. Acolo nu ne realizăm natura adevărată. Pentru că nu putem mai sus. Mai jos, da.
Nu înţelegeam de ce trebuie să vii aici. De aici aţi ajuns Ia starea de Scânteie divină. Din planul astral nu aţi fi putut.
IC: Nu poţi dincolo. De ce? Pentru că eşti condiţionat. Pleci cu mintea încărcată de tot felul de autoînvinuiri, tot felul de probleme.
Atunci planul fizic ţi planul şapte sunt în strânsă legătură?
IC: Doar am ieşit şi l-am căutat pe Dumnezeu. In podul acela. Nu citisem nimic. Şi dintr-odată s-au desprins trei corpuri de mine. Şi ce eram? Un punct luminos.
Asta este remarcabil. Legătura dintre planul ultim si planul acesta.
IC: Am pornit din planul fizic şi am ajuns în planul şapte.
Ceea ce nu este posibil de obţinut în celelalte planuri intermediare. Acesta este un element complet nou.
IC: Absolut. Nu l-am regăsit, nicăieri. Nu l-am găsit menţionat în ceea ce am citit.
Nu înţelegeam de ce trebuie să revii mereu pe Pământ.
IC: Doar la nivelul acesta te poţi realiza, îţi poţi realiza natura adevărată. Ramtha a spus-o bine: Numai aici ne realizăm. Dar ce ştiam eu din podul acela? A trebuit să fac toate astea. Trăirea aceea de punct luminos m-a impulsionat tot timpul. Desigur, nu puteam menţine nivelul acela. Numai după ce s-a spart egoul…
Vi s-a arătat ce înseamnă starea de „a fi” autentică.
IC: Desigur, mi-a fost arătată starea de a fi prezent la prezent, adică starea pură de a fi sau conştiinţă pură, în care nu urmăreşti nimic. Nu vrei nimic. Doar eşti.
Aţi încercat să atingeţi din nou starea
IC: Era egoul pe care îl aruncam în faţă.
Dar starea pe care aţi obţinut-o aici prin iluminare este identică cu starea de acolo?
IC: Desigur.
Şi atunci aţi spus: Acesta este cine sunt cu adevărat.
IC: Iluminarea s-a împlinit la 55 de ani, dar atunci aveam 32 de ani.
După 23 de ani.
IC: Da, da.
De căutare.
IC: De bâjbâială. Stând cu gâştele la Ciurel, mi-am zis: Hai să-mi fac bilanţul! Când am făcut bilanţul, extraordinar. Ce am făcut domne? Ce am făcut? Atunci, acolo, a căzut ideea asta salvatoare, să zicem, iluminarea. Gândirea nu poate să schimbe gândirea. Îmi pun mască, altă mască, altă mască. Şi atunci: Hai să pornesc fără gândire. Doar să văd și să ascult. Ha-ha! Poţi să stai cât vrei.
Mai aveţi sunetul liniştii în urechi?
Da.
IC: Doar să-l ascultaţi. Doar să-l ascultaţi.
Dacă pătrunzi în linişte din ce în ce mai mult apare zumzăitul acesta. Este acolo tot timpul, indiferent de zgomotul exterior. Dacă-l urmăreşti adormi cu el. Ce înseamnă să-ţi conservi energia?
IC: Înseamnă să nu împrăştii energia, energia să fie înăuntru. Şi împrăştii energia trăind trecutul şi viitorul. A fi în prezent înseamnă a fi una cu ce este. Şi a fi una cu ce este înseamnă exact starea lui Dumnezeu. Dumnezeu doar este. Doar eşti. Pentru că asta este starea lui Dumnezeu. Şi când doar eşti, eşti una cu Dumnezeu, fără să vrei şi fără să urmăreşti ceva. Starea de a fi. Atunci când vorbesc… şi când vorbeşte altul percep sunetul acela în urechi şi este destul de puternic.
Domnu Cioară, puteţi sta oricât în starea fără gând?
IC: Pot să stau oricât. Mai ales când privesc lucrurile… nu îmi apare niciun gând.
Să reluăm subiectul aurei. Prin aură suntem una cu toate lucrurile?
IC: Nu mai conduce egoul. Când eu am certitudinea că tot ce exista are aură. Un obiect îmi primeşte gândul, îmi primeşte gândul şi-l transmite mai departe. Gândul meu şi gândul obiectului se alătură şuvoiului de gândire.
Aceasta înseamnă să vezi holistic viaţa?
IC: Da. Şi mai ales când percepi şi sunetul acela.
Cum se vede Viaţa din această perspectivă?
IC: Aşa cum este. Frumoasă. Nu poate să fie decât frumoasă. Armonioasă, pentru că este armonie în tine, nu? Şi în armonie ce este? Frumuseţe. Indiferent ce nenorociri se întâmplă, pentru că viaţa asta exterioară nu te mai impresionează cu nimic când eşti înăuntru. Eşti un întreg înăuntru. Corp, minte, suflet, una. Nu te mai interesează situaţia de afară. Indiferent ce ar fi. A murit cineva. Eşti fericit înăuntru. Când eşti întregul nu există moarte. Ce este întregul acesta? O stare de libertate totală. Şi libertatea totală merge mână în mână cu dragostea, necondiţionat.
Iubesc că eşti al meu, iubesc că eşti copilul meu, tatăl meu, ţara mea. Nu. Eşti om universal. Această universalitate o trăieşti prin a fi. Oriunde ai fi eşti bine acolo unde eşti şi eşti fericit. Fericirea, bucuria care îţi vine, armonia interioară, starea asta în care se adună energia corpului, spiritului şi psihicului reprezintă adevărata fericire.
Desigur că avem bucurii pe care le numim fericire: am câştigat la loto, un avantaj de felul acesta. Dar trece repede. Este de moment.
Ce vă face să vă treziţi a doua zi şi să o luaţi de la capăt, iar şi iar?
IC: Starea prezentă la prezent. Toată gândirea merge spre Sursă. Şi noi avem posibilitatea să fim cu Sursa în clipă, iar clipa este tot ce a fost transmis spre Sursă de la toate fiinţele, din toate universurile.
Clipa reprezintă ansamblul tuturor lucrurilor?
IC: Acolo este totul. Substanţa Vieţii este gândirea. La nivelul fizic ne hrănim cu alimente care se metabolizează şi hrănesc celulele. Dar Viul din celulă este hrănit de gândirea, trăirea, care produc diviziunea celulară. Dar gândirea noastră obişnuită aduce îmbătrânirea corpului. Până la pubertate glanda pituitară fabrică hormoni de întinerire. Şi după pubertate, apare o grijă, ba una, ba alta, şi atunci ne gândim la moarte și creem hormoni de îmbătrânire şi moarte.
Gândul la moarte provoacă hormonii de moarte.
IC: Da. Totul este comandat de gândirea noastră.
Animalele din jurul nostru îmbătrânesc şi mor. Dar ele nu au o gândire ca a noastră.
IC: Ele au o gândire limitată, instinct. Şi instinctul de ce este produs? De frică. Nu ştiu ce să facă. Cunosc frica, frica, frica. Frica este dezastruoasă. Aduce stresul.
În concluzie, domnu Cioară…
IC: Doar să fiţi şi atât. Acolo unde sunteţi. Doar să fiţi. Şi acceptaţi ceea ce ce vine, Ha-ha! Nu aşteptaţi nimic. Pentru că ce vine este nou, proaspăt. Noul, văzându-l aşa cum este, nu cu gândirea veche. Şi noul, prin trăire, se adaugă drept comoară sufletească.
Cartile lui Ilie Cioara se pot vedea la linkurile de mai jos:
- link 1 - aceasta pagina
- link 2 - aceasta pagina
Se sugerează o donație ca formă de recunoștință pentru informațiile oferite.
Vezi si alte articole similare:
