Ilie Cioară – Plăcerea și Frica: Analiză Psihologică
|
Getting your Trinity Audio player ready...
|
Plăcerea la care ne referim în această temă nu este acea senzație care ne satisface simțul în clipa când, de pildă, mâncăm ceva delicios. Contactul gustativ cu alimentul care impresionează în mod agreabil este un fenomen natural. Această senzație, care satisface pe loc și plenar, nu creează niciun fel de contradicție sau conflict, mai mult decât atât, plăcerea conjugată de ingerarea alimentelor este chiar indispensabilă unei bune digestii.
În tema de față, abordăm plăcerea numai ca imagine, în realitate, un reziduu memorial. Cândva am făcut o experiență care ne-a plăcut, prilejuindu-ne o senzație de plăcere. Dar în clipa următoare, deci după consumarea fenomenului, gândirea – totdeauna lacomă și interesată – preia doar amintirea fenomenului și-l înregistrează cerebral. Înregistrarea dispune de propria energie care, pe viitor, ne influențează până la dominare, în funcție de importanța și intensitatea ce noi înșine i-am acordat-o.
Pentru înțelegerea plăcerii, în ansamblul manifestărilor ei, pe lângă exemplul enunțat mai sus, mai adăugăm încă o seamă de ipostaze, de pe urma cărora ne-au rămas sechele ce se vor retrăite. Astfel, amintim: un asfințit de soare, un succes real sau imaginar, laudele îndreptățite sau nu, ale unor semeni, ca și orice altă experiență încărcată de satisfacții momentane.
În continuare, să vedem complicațiile ce le determină această ficțiune care, din punct de vedere psihic, ne împiedică să luăm contact cu realitatea vieții, premieră absolută de la o clipă la alta. Dorința de a retrăi plăcerea de odinioară, acum doar o umbră lipsită de conținut, ne desprinde de ceea ce este acum și aici ca fapt prezent și autentic, adus de cursul normal al existenței.
Un alt efect, strict legat de dorință, este și teama eșecului. Ne temem că nu vom putea întâlni și reține cât mai mult posibil acea senzație care ne-a delectat simțurile. Deci, dorința și teama sau frica, le vom întâlni tot timpul asociate. Sunt inseparabile în toate ipostazele de activitate ale ego-ului.
De asemenea, ambele sunt, prin natura lor, cauzale, adică au o anumită motivație, care le impune declanșarea. Ele apar numai în legătură cu ceva. Există plăcerea determinată de prezența unei persoane, a unui obiect oarecare, a unor laude aduse de cineva, etc. Cum, tot așa, ia ființă teama de nesiguranța zilei de mâine, teama de îmbolnăvire, de insucces, de moarte, etc.
După această incizie în structura șubredă și funcțional deficitară a sinelui, realizată cu ajutorul atenției lucide și dezinteresate, să vedem ce se mai întâmplă?
Contactul spontan, simplu și direct cu plăcerea și frica, care survin mecanic, ca reacție a propriului psihic, determină tăcerea sau starea de armonie interioară. De fapt, energia fragmentară care susținea cele două manifestări fictive, s-a eliminat în acea clipă, oferindu-ne posibilitatea integrării ființei. În acea clipă de vid psihologic, Sacrul din noi, manifestat ca stare de supraconștiință, întâlnește Sursa Necuprinsului, din care provine. În clipa respectivă suntem și ne manifestăm ca ființe divine, prin Iubire, frumusețe și puritate absolută. Numai asemenea întâlniri ne vor conduce mai întâi la detronarea autorității omului vechi – egocentrist și traumatizant – apoi la destrămarea lui definitivă. Odată cu înregistrarea acestui fericit final, omul real din noi se va reîntoarce triumfător la Sursa Nemărginirii, din care cândva a purces.
Cartile lui Ilie Cioara se pot vedea la linkurile de mai jos:
- link 1 - aceasta pagina
- link 2 - aceasta pagina
