Ilie Cioara – Planete ca Terra

Nicăieri în Univers nu-s identităţi de corpuri:

Planete, precum şi stele, la fel grupuri – galaxii,

Urmează aceeaşi lege – diversitatea în toate,

O firească-alcătuire în aceeaşi unitate.

Constituirea diversă izvorăşte din mişcare,

Legea Eternei Mişcări ţesută prin noutate,

Logica-i succesiune: mişcare, varietate,

De la o clipă la alta, lucruri noi însămânţate.

Deci Pământul cu-ale sale e, de fapt, unicitate,

Corespondent nu avem în toată Imensitatea;

Forme de viaţă sunt, dar nu aşa ca pe Terra,

Implacabila mişcare e prin ea justificare.

Unii imaginativi, prin pretinse dedublări,

Ne-au informat eronat, că pe Lună, Marte, Venus

Ar fi oameni ca şi noi – tehnic mult mai avansaţi.

Toate simple născociri şi noi – profund înşelaţi.

Cui sunt astea necesare? Nimănui nu-s de folos!

Unii fac din ele ştiinţă – un alt prilej de-ngâmfare.

Din fapte închipuite, nu pot naşte transformări,

Trăind imaginativ, noi ne-aducem degradări.

Precum în a noastră lume e-nceput şi e durată,

In clipe, ceasuri şi ani, la fel şi-n Marele Cosmos,

Fiecare corp ceresc are propriul său destin;

A-nceput dintr-un atom şi-a devenit galaxie.

Lung proces evolutiv, unde naşterea şi moartea se succed repetitiv,

Nu-i nicio deosebire între Moarte şi Viaţă, amândouă-s o mişcare,

O anume formă piere şi-n acelaşi timp se naşte în altă dimensiune,

Asta se-ntâmplă tot timpul pe calea-n ascensiune.

Şi-n finalu-ndepărtat toate se întorc la Sursă,

Nenumitul-Neclintit în care toate se mişcă;

Noi, aflaţi în El tot timpul, datori să-L descoperim

Şi prin Viaţă ca şi Moarte de-a pururea-L întâlnim.

In imensitatea Universului nu întâlnim nicăieri corpuri identice. Planete, stele, grupuri de stele sau galaxii îşi au stricta lor particularitate care le separă şi diferenţiază de toate celelalte. Aşadar, în această alcătuire unitară tronează Legea Diversităţii. Iar această diversitate se află într-o strictă concordanţă cu Legea Mişcării, pentru că mişcarea înseamnă totodată şi noutate de la o clipă la alta. Prin urmare, în nicio parte a Universului nu vom întâlni forme identice ca aspecte formale.

Planeta Pământ cu toate formele ei existenţiale, se defineşte ca structură unică. Nu vom întâlni, potrivit acestei legi, nicăieri o planetă asemănătoare cu Terra.

Unii scriitori, desigur imaginativi, au afirmat că pe Lună, Marte sau Venus ar exista oameni ca şi noi şi că aceştia dispun de o tehnică mai avansată decât cea de pe Pământ. Toate astea nu sunt decât simple născociri care ne induc în eroare. Aceste afirmaţii gratuite, pot fi ele cuiva de folos? Nicidecum! Unii naivi fac din aceste mistificări realitate ştiinţifică, pe temeiul căreia se mândresc. Adică, alte prilejuri de degradare morală, cu îndemnuri de trăiri imaginative.

Intocmai ca şi în lumea noastră, unde fiecare lucru are un început şi un sfârşit, tot la fel se întâmplă şi în întregul Cosmos. Fiecare corp ceresc are propriul destin. A început dintr-un atom şi-a devenit galaxie. Lungul proces de evoluţie se realizează prin naştere şi moarte. O anumită formă piere şi în acelaşi timp, se naşte într-o altă dimensiune. Şi această perpetuă succesiune se află într-o firească ascensiune. In genere, toate formele de existenţă au purces cândva din Sursa Surselor şi se vor întoarce mai devreme sau mai târziu acolo de unde au pornit.

In ceea ce ne priveşte pe noi oamenii, am venit şi revenit pe Terra, înscriind un şir de întrupări ca să ne descoperim propria Divinitate. Odată descoperită această Pură Realitate, Ea curăţă prin Iubire zgura lumescului din noi. Şi, în sfârşit, ca deplin eliberaţi ne vom întoarce acolo la Sursa Surselor de unde am coborât ca să facem experienţa în asociere cu materia.

Dacă informatiile găsite aici ti-au fost de folos, spune "mulțumesc" printr-o donație de sustinere: