Ilie Cioară - Prin iluminare, cu ajutorul atenţiei, se luminează câmpul conştiinţei noastre

Getting your Trinity Audio player ready...

Să primim Viaţa aşa cum este. Să vă spun acum despre iluminare. Ce este iluminarea? Prin iluminare, cu ajutorul atenţiei, se luminează câmpul conştiinţei noastre. Atunci avem libertatea şi claritatea de a alege din ceea ce întâlnim.

Toată cunoaşterea vine din Spiritul lui Dumnezeu. Spiritul lui Dumnezeu ce este? Este gândire, gândire nelimitată. Şi această gândire pulsează ca o inimă. Şi este împrăştiată în tot universul. Noi ce facem? Avem capacitatea să luăm contact cu Sursa Surselor prin această oscilaţie a gândirii nelimitate. Cum luăm contact cu Sursa Surselor? Prin gândul nelimitat care ne străbate aura. Ce este această aură? Acest câmp auric este Dumnezeu care se află peste tot. Scaunul are dublură energetică, masa are dublură, covorul are dublură. În dedublările mele, orice întâlneam avea dublură energetică. Aura captează gândul produs de şuvoiul de gândire care este Dumnezeu, care circulă peste tot. Scaunul acela nu transmite doar gândurile proprii, ci şi gândurile persoanei care stă pe el.

Cum luăm cunoştinţă de gândul lui Dumnezeu? Atunci când gândul lui Dumnezeu ne străbate aura. Când o străbate, gândul se transformă în lumină. Atunci când pătrunde în aură se produce o scânteie. Înseamnă că frecvenţa gândului se transformă în lumină.

Aşa se produce iluminarea conştiinţei?

IC: Da. Şi ce face egoul, personalitatea? Filtrează fluxul gândirii, percepând gândurile captate. Gândurile sunt cenzurate, fiind permise numai acele gânduri care sunt aliniate cu credinţele care îmi definesc personalitatea. Conştiinţa formată din gândurile limitate permise circulă prin corpurile noastre. Şi pe măsura tiparelor de gândire care îmi formează personalitatea, atrag gânduri şi reţin acele gânduri care sunt de acelaşi nivel vibraţional cu mine.

Acestea sunt deopotrivă cu egoul meu, cu tiparele mele de gândire.

IC: Cu tiparele de gândire ale egoului. Cu gândirea socială, care este educaţia mea. Cu toţii avem această gândire socială. De exemplu, m-am născut într-o familie de creştini unde am primit educaţia pe care au primit-o şi părinţii mei de la generaţiile anterioare. Toate gândurile mele sunt legate de ceea ce am primit. Şi acesta este egoul sau sinele fals sau sinele alterat. Şi funcţionând la nivelul acestor tipare de gândire, voi atrage gânduri pe potrivă, pe potriva fondului meu psihologic sau intelectual. Funcţionez pe două niveluri: simţurile care percep şi mintea închisă în tipare de gândire convenţionale.

Putem să spargem aceste tipare intr-un singur fel: conştientizez gîndul care apare, aduc atenţia şi văd gândul care a venit, iar gândul care a venit dispare şi atunci se produce acest gol psihologic, iar în acest gol psihologic eu am acces la gândirea nelimitată.

Acest gând nelimitat este transformat în curent electric care hrăneşte corpul până la ultima celulă. Când sunt cu acest gând şi îl păstrez nedivizat, necenzurat, trec de la o frecvenţă a gândirii joasă, la o frecvenţă a gândirii supraconştiente. Când am o asemenea frecvenţă înaltă, această lumină care este în mine îmi dă libertatea de a alege, de a cunoaşte, iar prin faptul că am acces la gândurile superioare pot să fac un salt evolutiv.

Nu este legat de un tipar.

IC: Nu este legat de tipar, pentru că tiparul a fost eliberat. Având lumina în noi, putem alege orice cunoaştere, putem alege altceva decât ştim. Orice cunoaştere este ca o trambulină care te propulsează în sus, la un nivel calitativ superior.

Imaginaţi-vă ce şuvoi de gândire este într-un oraş, fiecare entitate este conectată la gândirea socială, la competiţia din care se naşte lăcomia, ambiţia, îmbogăţirea, ura, frica de pierdere. Toate frământările omului creează această conştiinţă care ne influenţează atât timp cât trăim la nivelul acestor calapoade de gândire.

Nu este uşor să atingem armonia interioară care este rezultatul frecvenţei gândirii supraconştiente. Armonia interioară, bucuria, fericirea, toate acestea sunt prezente la acest nivel. Dificil este să renunţăm la această mecanicitate a minţii egoiste, hrănită de viaţa socială care influenţează întreaga lume.

Trebuie să insistăm foarte mult pentru a căpăta deprinderea de a alege gândirea nelimitată. Adică, gândurile pe care le permitem şi dorinţele noastre să fie legate de ceva nelimitat. Menţinem doar acele dorinţe care creează posibilitatea de a ne întâlni cu gândul nelimitat, gândul superior.

Să dorim lucruri nelimitate

IC: Să vezi lucrurile limitate şi acestea dispar. Şi asta înseamnă să doreşti lucruri nelimitate, să ai gândirea nelimitată. Trăind la nivelul acestei gândiri nelimitate, încet, încet, se demolează această suficienţă a egoului, care funcţionează la nivelul acesta obişnuit. Tot în legătură cu acest subiect sunt şi cele două glande, chakra din creştetul capului şi chakra din centrul capului, prin care pătrund gândurile înalte care au fost acceptate şi care creează hormonii de întinerire ce alimentează tot corpul. Sunt glande de comandă ale spiritului care hrănesc corpul, iar gândurile nelimitate ajung de la glanda pituitară la glanda pineală şi de aici, mai departe, prin şira spinării, tot corpul este alimentat. Aşa cum alimentăm corpul cu hrană, care prin sânge ajunge la celule, aşa şi gândurile ne hrănesc Viul din celule. Gândurile sunt preluate de suflet. Când apare un gând, acesta este preluat şi trăit emoţional.

A telefonat cineva mai înainte să-mi spună că Pe urmele Absolutului este tot ceea ce se poate spune despre trăirea spirituală. Dacă mă întrebaţi ce scrie într-o carte, nu ştiu ce este acolo, dar, o citesc şi trăiesc ce scrie acolo. A trăi fenomenul sau experienţa este piatra de hotar.

Şi trăirea se produce într-un singur mod prin starea de a fi.

IC: Desigur, prin starea de a fi. Am recomandat de fiecare dată cărţile Conversaţii cu Dumnezeu. Am spus: Domne, nu pleca din faţa acestor cărţi. Citeşte-le, reciteşte-le. Ca să adânceşti înţelegerea. Adâncind înţelegerea, prin trăire, devii maestrul propriei fiinţe. Nu te duci la Neale să-l întrebi. Nedumerirea mea este mare când văd că Neale primeşte mii de scrisori. Ce fel de oameni sunt ăştia? Dumnezeu a trimis câte un mesager tot timpul. Oamenii au făcut idol din acel trimis al lui Dumnezeu. În loc să urmeze învăţăturile acestor trimişi ai lui Dumnezeu, mesagerii au fost făcuţi idoli. Iisus făcut idol. Buddha făcut idol. De către oameni. Şi la ei au apelat să-i vindece, să le dea înţelepciune, în loc să pună ei în practică. Şi, acum, Dumnezeu vine cu un om obişnuit. De ce? Pentru a nu mai face idol dintr-un om. Şi oamenii tot asta fac.

De ce alege omul astfel?

IC: Omul şi-a uitat divinitatea şi din cauza asta şi-a pierdut încrederea în el, pentru că asta a fost educaţia pe care i-au dat-o religiile. Cum au dominat religiile oamenii? Convingându-i să aibă nevoie de ele. Ce susţine creştinismul? Frate te-ai născut în păcat, trăieşti în păcat şi vei muri în păcat dacă nu vii la mine. Eu am har. Asta spune preotul. Am găsit-o scrisă în lucrările religioase.

Trebuie să alegem să ne descoperim natura divină. Nu o putem descoperi prin rugăciune, nu o putem descoperi prin pălăvrăgeala minţii.

Au făcut secte oamenii. Până acum, omenirea a încercat să se transforme prin rugăciune, prin logoree, prin meditaţie, prin tot ce vrei. Şi unde a ajuns? Suntem încă în primitivism. Nu poţi să spui că Dumnezeu este iubire şi pe de altă parte să-ţi fie frică de Dumnezeu. Ce este asta? Cum pot să încapă iubirea şi cu frica? Acolo unde este frică nu este iubire. Sunt dimensiuni care se exclud.

În starea de a fi suntem în Absolut. Suntem în faţa Eternităţii. Suntem a fi. Ce înseamnă a fii când zici a fi, tu, de fapt, eşti înăuntru, ai format trinitatea şi eşti un întreg în faţa Eternităţii. Eşti una cu întregul. Asta este starea de a fi. Şi asta produce efecte, fără să-ţi dai tu seama, asupra egoului. Ce vrei mai mult? Nu vrei nimic. Asta este şi starea lui Dumnezeu, Dumnezeu doar Este. El spune: Sunt, Atât. Asta este trăirea. Nu face nimic altceva Dumnezeu. Doar a Fi. Și de aceea, în această stare de a fi, El este iubire. Nu condamnă nici criminalul, nici prostituata. El iubeşte doar. În starea de A FII, nu poate să fie decât iubire. Şi tu la fel, fără să urmăreşti acest lucru. Luăm contact cu Dumnezeu în starea de a fi.

Numai iubirea încape în iubire, nu?

IC: Iubirea poate fi unită numai cu ea. Pentru că este una singură. Asta este Absolutul. Suprema împlinire asta este, iubirea. Şi iubirea merge împreună cu bucuria, cu fericirea.

Omul nu poate să realizeze cine este cu adevărat din cauza egoului. Orice face, face aruncând ceva înainte. Când ai proiectat frate ceva, ăsta este egoul. Eu vreau să ajung în starea de a fi. Ai făcut teorie. Nu face teorie. Alege starea de a fi.

Nimic altceva. Pentru că asta este şi Dumnezeu. Pentru că asta a ales şi Dumnezeu. Ce a făcut Dumnezeu la început? Spune în Conversații cu Dumnezeu: Eram doar Eu. Afară-înăuntru. Afară-înăuntru. Pulsa.

Nu era nimic altceva. Nu era nimic deosebit. Intram si ieşeam din Mine. Şi atunci când m-am concentrat, am început să-mi descopăr Sinele. S-a întors spre Sine şi a rămas cu Sinele, iar prin această întoarcere spre Sine şi-a descoperit Sinele. Şi pe măsura în care îl descoperea, ecoul descoperirii…

Era proiectat în exterior…

IC: Erau fiinţele pe care El le trăia.

Atunci, tu fiind în interior, tu eşti cine eşti cu adevărat. Dacă Dumnezeu a creat o lumea privindu-se, atunci şi tu…

IC: Desigur. Şi tu. L-a trăit Dumnezeu? Ce, noi nu trăim acelaşi fenomen pe care la trait Dumnezeu?

Numai privindu-te în interior.

IC: Numai privindu-te în interior. Fiind. Atât.

Dar vine egoul, mintea asta care este în tipar şi zice ea: Mâi, dar nu mai apare nimic. Scriu în prima carte. Ce am făcut? Mă luptam cu mine, cu gânduri, cu astea, rosteam rugăciunea inimii şi pe urmă: Ia stai domne! Doar să privesc. Ce era privitul ăsta simplu? Priveam lumea exterioară şi lumea interioară. Era starea de a fi. In care nu intervenea deloc mintea. A fi acum și aici. Şi eu nu am urmărit iluminarea, deşi citisem slavă Domnului. Şi tot trăind mereu astfel, observând lumea exterioară fără să comentez, sau lumea mea interioară, egoul îşi pierdea energia cu care mă conducea. Parşivul ăsta de egou. Şi când s-a produs spargerea egoului nu am ştiut ce este cu mine. Nu mai pleca mintea nicăieri, iar când pleca o vedeam şi venea înapoi. Acesta a fost fenomenul iluminării. Şi după aceea am început să scriu. Dar frumuseţea a fost că s-a desprins religia de mine, de care eram absolut legat, prizonierul ei, avea rădăcinile adânc înfipte în egou. Eram liber. Un om liber.

Cel mai mare dar, nu?

IC: Când ai libertatea interioară, atunci tu poţi să alegi orice, nu mai este nici frica de iad. In libertatea interioară nicio teamă de ceva nu se mai poate menţine. Eşti liber. Vezi că eşti un întreg, un întreg care nu are de ce să se teamă. Nu ai de cine să te temi. Cine poate să te influenţeze?

Toţi filozofii lumii au căutat libertatea… dar nu au căutat în interior

IC: Au căutat-o fugind în pustiu sau mai ştiu eu ce. Izolându-se de lume. Poţi să te izolezi puţin la început, pentru că valuri de gânduri ne bombardează în fiecare clipă într-un oraş ca acesta.

A venit cineva să-mi spună că mamă-sa în vârstă de 92 de ani se plânge mereu de singurătate. I-am răspuns: Este cu Dumnezeu. Spune-i domne: Cum să fii singură? Întotdeauna eşti cu Dumnezeu. Dumnezeu este în noi.

De ce să doreşti altceva? Pentru că orice dorim noi, creăm condiţii de a reveni în lumea asta… Comiţi una, găseşti efectul. Şi din efect îţi dai seama că nu ai făcut bine, pentru că ajungi şi tu să fii victimă. Am ucis şi dorim să fim ucişi ca să înţelegem. Vrând-nevrând dorim să fim şi noi ceea ce am făcut altuia. Este o compensare. Răul făcut trebuie să-l experimentez şi eu. Intre agresor şi victimă este o înţelegere mutuală. Se atrag unul pe altul. De aceea nu trebuie să condamnăm niciodată. Nimic nu trebuie să condamnăm. Cum zice Dumnezeu: Cum o parte din mine să condamne o altă parte din mine?

Religia a inventat forţa răului ca să poată explica ceea ce observă. Taică, îmi explica un preot, taică nu eu am greşit. Diavolul m-a împins, m-a înşelat diavolul. Arunca vina pe cineva din afară. Nu părinte, dumneata ai făcut. Pentru că ţi-a plăcut.

Trăim, în fond, în această stare de confuzie. Este o stare de confuzie peste tot în lumea noastră. Nu este uşor să ajungă omul la iluminare.

Dai importanţă, inerent, lucrurilor care te fac să te simţi special atât timp cât eşti la nivelul acesta.

IC: Este egoul care-şi trage importanţă din orice. Pentru că asta este hrana lui. Îşi trage importanţă din orice fleac. Dacă descoperi ceva într-un moment de linişte, revendică imediat rezultatul, dar acolo nu era el. Prin tăcere ai luat cunoştinţă de fluviul gândirii, care este Dumnezeu. Ai captat de acolo, în liniştea asta, cunoaştere, iar egoul se revendică ca sursă a cunoaşterii.

Aşa sunt şi însuşirile paranormale care vin la dorinţele oamenilor. Am spus de multe ori: Nu le doriţi dacă nu le aveţi pentru că o să creaţi condiţia de a veni, de a veni mereu. Şi dacă nu le ai, nu le căuta, nu astea te duc la iluminare. Te duc la degradare, dacă vrei. Pentru că dai importanţă egoului. Foarte bine, te-ai născut cu ele. Le-ai dorit în altă viaţă. Dar nu le dori. Astea nu te duc dincolo de tine. Dimpotrivă, îţi dai importanţă şi te legi de această însuşire extraordinară.

Care te îndepărtează de Sursă. Asta este degradarea, nu?

IC: Te îndepărtează de Sursa ta, de Divinitate, în faţa căreia trebuie să mergi gol… de trecut.

Aţi spus altă dată că atunci când iei lucrurile cum vin atunci ţi se umple viaţa cu tot ce ai nevoie.

IC: Accepţi şi pe toate le iei aşa cum vin. Noi nu ştim de ce am creat asta, şi acceptând tot ceea ce ne provoacă, atunci înseamnă că le eliberăm. Nu ne revoltăm. Le eliberăm prin acceptare.

Acesta este scopul adevărat al vieţii: Să-ţi descoperi natura divină. Şi natura divină operează transformări, nu tu. Cu mintea, cu gândirea, nu ajungi să cunoşti cine eşti oricât ai fi de filozof.

Sunt o mulţime de oameni care vor să schimbe lumea, dar nu reuşesc mare lucru.

IC: Dacă nu s-au schimbat pe ei domne. Fac efort.

Unul îmi spunea ca vrea să facă un cerc de spiritualitate. Ce vrei să arăţi cu cercul ăsta? Că tu eşti mai deştept decât ceilalţi? De aici vine şi dorinţa asta de a fi şeful unui grup. A fi şeful unui grup este tot imboldul egoului, oricât de sfânt ar fi scopul pe care îl arăţi tu la suprafaţă. Altcineva a venit şi a spus că vrea să informeze oamenii, adunând ce-a spus unul, ce-a spus altul. I-am spus că trebuie să trăiască ce a scris din ceea ce a adunat. A plecat dezamăgită.

Când vine omul şi aude aşa ceva îşi dă seama că orice face, face pentru ego.

IC: Orice faci este limitat. Şi tot ce este limitat îşi are sursa în egou. In egoul care îţi aduce atâta amărăciune şi plictiseală. Alegând egoul nu găseşti adevărata bucurie.

De aceea oamenii aleargă de la acumulare la acumulare, poate găsesc o senzaţie mai deosebită,…

IC: Desigur. I-am spus cuiva: Ce vrei domne? Nu mai dori nimic. Trăieşte viaţa aşa cum este ea. Ce doreşti astăzi şi nu împlineşti este prilej pentru a veni într-o altă viaţă. Nu-ţi place una, nu-ţi place alta, şi tu vrei altceva.

Pentru că nu-ţi place ceea ce este îţi doreşti altceva.

IC: Vii în altă viaţă, împlineşti lucrul acela, dar vezi că nici acela nu te satisface. Pentru că în gândul omului apare altceva şi vrea mai mult decât este.

Pentru că nu îţi place. Şi dacă ai accepta totul?

IC: Înseamnă că tu goleşti egoul şi eşti un om mulţumit. V-am spus că în închisoare eram un om fericit. Cum să fii fericit când stomacul era gol şi dormeam pe ciment? Cum poţi să fii fericit?

Să fii mulţumit cu ce ai. A fi cu ceea ce este. Mulţumit cu ce este. Mulţumirea cu ce este nu te duce la lipsă. Nu mori de foame, pentru că în această linişte interioară eşti îndemnat ce să faci. Şi asta este înţelepciunea. Pentru că îţi vine prin intuiţie. Nu moare nimeni de foame. Nu spune şi în Biblie: priviţi la păsările cerului, că nu seamănă, nici nu seceră, nici nu adună în jitniţe şi Tatăl vostru Cel ceresc le hrăneşte. Oare nu sunteţi voi cu mult mai presus decât ele?”. Cine a înţeles ce spunea Iisus? Ia ceea ce vine.

IC: Ce face Gabi?

Am fost duminică la Constanţa şi am dus cărţile. Sper să-i folosească gazdei. Am mers noaptea cu un tren accelerat, de la orele 23.00 la 3.00. Nu am mai suportat fumul de ţigară. Nişte tineri fumau ţigară de la ţigară. Fără să aerisească. Se spune că tinerii vor schimba lumea, dar se manifestă tot în moduri vechi. De ce se întâmplă asta?

IC: Este un drog. Câştigă statul. Chiar dacă nu s-ar cultiva aici s-ar fuma ţigări străine. La mine nu se mai fuma în birou.

Am vrut să ne întoarcem cu un tren Intercity, dar ceva îmi spunea că nu. Când am ajuns în gară nu mai erau bilete la acest tren. Ne-am întors cu un microbuz, a fost mai ieftin şi mai comfortabil. Ceva te anunţă…

IC: Când este tăcere. In tăcere te anunţă.

Nu mi-am dat seama atunci de tăcere.

IC: In clipa când aţi văzut ca nu se poate a fost o clipă, de tăcere, fără să vrei. Şi atunci a apărut microbuzul.

Ce lucru important să fii în simbioza asta perfectă cu Sinele.

IC: Când doar eşti. Dar nu poţi să stabileşti cu mintea.

Asta înseamnă să trăieşti clipa.

IC: Şi a fi mereu cu clipa înseamnă să nu te plictiseşti niciodată. Sunt doar. Stau în acest sunt. Dacă vine un gând, pleacă. Şi tot sunt. Dacă trebuie să fac ceva, desigur că îl fac. Sunt una cu făcutul. Pentru a fi în armonie în interior. Pentru că atunci când eşti una cu făcutul, tu eşti corp, minte şi spirit una. Şi atunci nu risipeşti energie. Oricine poate face asta. Dar omul nu are răbdare. Când ai egoul, egoul vrea aia, vrea ailaltă. Vin gândurile năvală şi mai ales gândurile conştiinţei sociale. Dacă am putea să vedem gândurile astea cum aleargă.

Ramtha spune în cartea lui că a zice, nu pot, creează condiţia neputinţei. „Să nu spuneţi niciodată nu pot, chiar dacă nu-ţi apare rezultatul imediat lăsaţi o portiţă deschisă pentru ca soluţia să apară.

IC: Putem, pentru că avem toată puterea în noi, puterea lui Dumnezeu.

„Nu spune că eşti bun, spune că eşti divin. Bunul se defineşte prin rău”

IC: Este în funcţie de rău. Dualitatea.

Câte lucruri extraordinare sunt acum accesibile, care te ajută în viaţă.

IC: In orice. Ramtha, pentru că a fost om, aduce elemente noi pe care Dumnezeu nu le-a adus (CCD). Pai frate-meu, nu ai facut ce facem noi! Dumnezeu ia de la noi, pentru că experienţa este comună şi o trăieşte cu noi. El ne ajută pe noi şi noi îl ajutăm să se cunoască. Noi îl ajutăm pe El să-şi cunoască Sinele.

Aţi spus odată că dacă eşti întreg şi priveşti pe cineva, cunoşti experienţa aceluia.

IC: Desigur.

Cartile lui Ilie Cioara se pot vedea la linkurile de mai jos:

- link 1 - aceasta pagina

- link 2 - aceasta pagina

Cartile lui Neale Donald Walsch se pot comanda la linkurile de mai jos:

- link 1 - aceasta pagina

- link 2 - aceasta pagina