Ilie Cioara – Puritatea ascultarii

Nu este deloc uşor să ascultăm cu puritatea minţii fie zgomotele venite din lumea exterioară, fie mişcările determinate de lumea noastră interioară.

In această pasivitate a minţii, ştiutul îşi pierde faima încă de la început. Aşadar, nici un gând, dorinţă, scop, sentiment sau imagine nu-şi gasesc rostul afirmarii. Intreaga fiinţă, atentă, lucidă, este întocmai ca o făclie care lumineaza extinsă la Infinit.

De asemenea, în acest experiment direct nu există dualitate precum eu ascultător şi ascultare. Suntem doar ascultare pură, în care „eul“ (ca ascultător) este total absent, iar zgomotele care o străbat nu întâmpină nici un fel de Rezistenţă.

Această ipostază o mai putem numi şi stare de Pură Conştiinţă sau „Nimic psihologic”, ori simplă ureche care se mulţumeşte să asculte şi nimic în plus!

In această conjunctură, viata ni se destăinuieşte de la sine, iar noi, ca fiinţe complet deschise, o cuprindem şi o înţelegem la adevărata ei valoare. Realitatea de o clipă ne dezvăluie adevărata viaţă, pe care o acceptăm aşa cum vine, ca ceva inevitabil, fără reacţii sau traume psihologice.

Prin urmare, noi înşine am descoperit că prin eliminarea trecutului acumulat memorial, dispunem de o minte complet nouă, cu care cuprindem numai ceea ce este absolut nou, adus acum de mişcarea vieţii.

Tot la fel abordăm şi puritatea privirii. Deci ascultarea şi privirea, în această manieră, ne oferă Eternitatea în care ne integrăm, concomitent cu sacrificarea personalităţii.

In climatul acestei purităţi, Iubirea absolută ne copleşeşte întreaga fiinţă, oferindu-ne cel mai preţios dar acordat omului legat de această lume şi anume: fericirea fără margini lipsită de motivaţii.

Dacă informatiile găsite aici ti-au fost de folos, spune "mulțumesc" printr-o donație de sustinere: