Ilie Cioară – Relația directă

In raporturile noastre de fiecare zi cu mediul şi societatea în care ne desfăşurăm activitatea, cunoaştem un anumit gen de relaţii cu totul deosebit de ceea ce semnifică titlul acestei teme. La temelia acestor relaţii interumane sau mediu ambiant, există întotdeauna un scop sau interes personal. Scopul este factorul predominant, care fundamentează şi justifică menţinerea acestor legături.

In clipa când acest intermediar dispare, odată cu el se pune capăt şi relaţiei respective. Din experienţa vieţii noastre, ca şi a altora, cunoaştem destul de bine câtă nestatornicie domneşte în gama atât de variată a intereselor pe care, de fiecare dată, le căutăm şi dorim cu atâta înverşunare.

Omul, modelat psihologic de mediul social în care s-a dezvoltat, este şi continuă să fie un centru de interese, spre care converg toate activităţile gândirii sale. Inainte de toate, el se are în vedere mai întâi pe sine şi, în acest sens, toate eforturile sale sunt dirijate numai spre atingerea acestui ideal. Pe planul următor şi în continuare se înscriu interesele de familie, neam, ţară, religioase sau politice etc.

Atâta vreme cât aceste interese vor dăinui, şi relaţiile se vor menţine, fără să sesizăm măcar că ele sunt acelea care dau viabilitate şi trăinicie legăturilor comune.

Relaţia bazată pe asemenea raţiune este cu totul relativă şi nesigură, datorită meschinăriei ce o însufleţeşte. Ea este încontinuu însoţită de teama frustrării. Suspiciunea, nestatornicia, invidia şi chiar ura sunt ca o umbră însoţitoare a interesului. In plus, orice interes, prin importanţa pe care i-o acordăm, se transformă într-o veritabilă capcană ce ne înlănţuie şi posedă.

In concluzie, această formulă obişnuită de relaţie este, prin natura sa, indirectă, fiind condiţionată de activitatea egocentrică a individului.

Relaţia directă este cu totul distinctă. De altminteri, ea nici nu poate fi comparată cu relaţia descrisă mai sus, fiind vorba de sfere diametral opuse.

In relaţia directă, ego-ul dispare cu desăvârşire. Fiinţa noastră, în perfectă armonie – corp şi psihic: unitate – este absorbită în Nemărginire şi cunoaşte, prin trăire nemijlocită, Iubirea, frumuseţea şi bunătatea la nivel absolut. Dispărând capcanele timpului şi spaţiului, nu se mai ivesc nici un fel de probleme. Iar acelea care, eventual, au existat mai înainte, sunt instantaneu rezolvate, fără nici un fel de dificultate.

Numai funcţionând la acest nivel, ca fiinţe complete, vom putea spulbera energiile înnrobitoare, care ne stăpânesc şi menţin ca veritabili prizonieri în temniţele acestei lumi iluzorii.

Relaţia directă despică mărginirea, creând de fiecare dată adevărate ferestre spre Marele Necuprins, din care venim şi spre care tindem neîncetat. Calea spre inocenţă, puritate desăvârşită şi întâlnirea fericirii adevărate, se descoperă singură, odată cu deschiderea operată de relaţia directă.

Se sugerează o donație ca formă de recunoștință pentru informațiile oferite.