Ilie Cioară – Responsabilitatea

Suntem noi preocupaţi cât de cât de imensul haos moral şi spiritual cu care se confruntă omenirea? Sau, trăind închişi ermetic în strâmtul nostru univers de interese, fie că ignorăm cu desăvârşire tot ce este în afara ego-ului nostru, fie alegem formula mai comodă a dezvinovăţiei!? Şi încă o întrebare, dacă suntem sau nu suntem conştienţi de influenţa psihică reciprocă dintre oameni?

De o bună bucată de vreme se vorbeşte şi se scrie mult despre poluarea chimică şi fonică a mediului ambiant, privind planul fizic. Despre poluarea psihică arareori întâlnim câte ceva, exprimat destul de timid şi puţin convingător. Or, această temă, ca, dealtfel însăşi “Cunoaşterea de sine”, în ansamblul revelaţiilor ei, vine să completeze tocmai acest gol.

Fiecare dintre noi are posiblitatea să fie atât sursă inepuizabilă de armonie universală, cât şi focar nociv de dezamionie distrugătoare.

In prima ipostază, funcţionăm ca fiinţă integrală, în contact permanent, nemijlocit, direct, cu prezentul, clipa de clipă. In acest fericit caz, ne mişcăm şi acţionăm desprinşi de condiţionarea tempo-spaţială, sub directa îndrumare a inteligenţei creatoare, care ne impulsionează prin intuiţii revelatoare. Orice problemă de viaţă, care eventual s-ar ivi, este pe loc rezolvată în spiritul bunătăţii şi Iubirii Absolute, ce ne caracterizează.

Un asemenea fericit trăitor, prin uniunea sa cu realitatea vieţii, constituie un veritabil depoluant psihic. Armonia fiinţei sale reprezintă un adevărat laser, care dezagregă, fără să lase reziduuri, tot ce este relativ, nebulos şi negativ. Transformat într-un fel de paratrăsnet contra energiilor psihice, acest practicant anihilează, fără să vrea, energiile deficitare ale ego-ului.

Din aceste îndreptăţiri, el este forţa motrice care impulsionează neîncetat progresul evoluţiei spirituale pe scara proptită în Infinit.

In a doua ipostază, ca făpturi limitate, înrobite propriilor posesiuni, tot ce întreprindem se repercutează în mod negativ atât asupra noastră, cât şi asupra mediului înconjurător. Trăind la nivelul conştiinţei de suprafaţă, generată şi întreţinută de ficţiunea ego, noi înşine suntem responsabili de nefericirea care ne însoţeşte aproape tot timpul. Dar nu numai atât. Nefericirea noastră, potrivit energiilor negative care o caracterizează, iradiază întreaga ambianţă. Fără să vrem sau să ştim, frământările minţii noastre influenţează – mai mult sau mai puţin sesizabil – întreaga lume.

Energia traumatizantă, conflictuală, ce o împrăştiem în exterior prin gânduri, imagini, exprimări verbale sau fapte, afectează în mod corespunzător toţi semenii noştri, care funcţionează ca şi noi, la acelaşi nivel egocentric. Desfăşurarea activităţii noastre la acest nivel, se defineşte prin ceea ce emite în afară, aceea va şi atrage. Atitudinea negativă va atrage energii potrivite cu însuşirea ei.

Dacă, undeva, oamenii se înşeală, se mint, se urăsc şi se ucid unii pe alţii, răspundem şi noi de toate acestea, prin emisiunile psihice, asemănătoare ale propriei gândiri. Din necunoaştere, ignoranţă sau superficialitate, devenim coautori sau complici la săvârşirea tuturor blestemăţiilor care au loc în lume.

Rostul acestei teme este deci, acela de a atrage atenţia asupra influenţei negative pe care o determină structura fondului nostru psihologic, ca “ego” limitat şi obsesiv. Conştientizarea – cu ajutorul atenţiei lucide – a acestui mod eronat de “a fi”, ne conduce la golul psihic, prin care Sacrul din noi îşi revarsă influenţele sale binefăcătoare. Acesta este adevăratul om din profunzimea fiinţei noastre, pe care suntem datori să-l descoperim.

Dacă informațiile găsite aici te-au ajutat, spune "Mulțumesc" printr-o Donație: