Ilie Cioara – Revolutia interioara

Revoluţia interioară sau psihologică a fiinţei noastre apare ca o necesitate impusă în mod categoric de ceea ce vedem în noi înşine, ca şi în lumea exterioară. Fiecare trăim, ne mişcăm şi acţionam la periferia conştiinţei, sufocaţi de tiparele specifice propriei condiţionări. Iar mişcarea permanentă a existenţei, caracterizată prin noutate şi prospeţime de la o clipă la alta, o interpretăm în mod subiectiv, potrivit acumulărilor noastre tempo-spaţiale conservate memorial. In aceste fel, atât înţelegerea fiinţei noastre, cât şi a restului lumii, în ansamblul manifestărilor ei, devin irealizabile.

Practica demonstrează, fără nici o umbră de îndoială, că numai o minte clară, lucidă şi nedeformată de imaginile trecutului, este capabilă să cuprindă şi să înţeleagă cu adevărat, noutatea pe care ne-o aduce scurgerea spre infinit a viului, în veşnica lui mobilitate.

Dacă descoperim – noi înşine – fiecare pentru el – acest adevăr, că acumulările noastre intelectuale înregistrate cerebral, reprezintă un impediment ireconciliabil al bunei înţelegeri a faptelor, înseamnă că am pus temelia irevocabilă a “Cunoaşterii de sine”.

Iar, simpla conştientizare a modului nostru defectuos de funcţionare este începutul minunatei revoluţii. Şi acest început de viaţă nouă, se caracterizează prin armonie, echilibru psihic, pace. Numai în liniştea sufletului, devenită o imensă oglindă, se reflectă fapte, întâmplări, sentimente, stări emoţionale, aşa cum sunt ele în realitate, aidoma derulării unei pelicule pe ecranul unui cinematograf. Ele singure ne încunoştinţează că sunt aşa cum sunt, fără nici o deformare, ca utilitate şi unicitate în acelaşi timp.

Noi, doar luăm cunoştinţă de prezenţa lor şi, într-o desăvârşită simplitate, încercăm să le cuprindem în cuvinte cât mai potrivite ca sens şi percepere. In acest final rezidă inestimabila valoare a revoluţiei noastre psihice.

In afară de simbolul de exprimare, ea nu are nici un fel de asemănare cu revoluţiile care au loc pe plan fizic. Aici se confruntă tabere de interese distincte, unde ambiţia, conflictele şi ura le dau un colorit meschin şi o finalizare totdeauna mărginită la dimensiunea lumescului relativ şi perisabil.

In revoluţia de care vorbim în tema noastră, totul se petrece fără efort, urmărire de interese, violenţă, ideal, etc. Simpla conştientizare, cu ajutorul atenţiei globale, a activităţii ego-ului determină dizolvarea sa şi instalarea spontană a vidului psihic.

Acest rezultat final uneşte fiinţa cu Sursă creaţiei, din care provenim, din veşnicie. De fapt, scânteia divină din noi, adică fiinţa noastră reală, a fost tot timpul în uniune cu întregul. Ceea ce ne-a separat şi ne separă de Marele Tot este o ficţiune bazată pe imagini moarte, ambiţie, vanitate, valori relative, perisabile, care gravitează în jurul lui “eu” şi “al meu” ca centre de interese înrobitoare şi obsedante.

Acest conglomerat se interpune ca o umbră impenetrabilă între Sacrul din noi şi realitatea care ne înconjoară, făcând imposibilă vizibilitatea şi perfecta înţelegere.

Prin revoluţia psihologică acest ego este spulberat, creându-se în acest fel, condiţia uniunii noastre cu Esenţa Veşniciei. In această ipostază nu putem funcţiona altfel decât ca Iubire Absolută, Energie Pură, Inteligenţă Creatoare.

Transformarea noastră semnifică totodată şi un factor de influenţă benefică, privind transformări corespunzătoare iminente chiar în întreaga lume: Dumnezeu îşi afirmă prezenţa pe pământ, prin fiecare om care reuşeşte să-şi demoleze propria personalitate. Şi această autoanihilare nu se obţine decât prin smerenia şi pacea, despre care, adeseori, amintea Iisus Hristos.

Sustine traducerea audio a mai multor articole: Doneaza!

(Doriti un anumit articol sa fie tradus din text in voce audio, trimite-ti un mesaj de cerere traducere)

Dacă informatiile găsite aici ti-au fost de folos, spune "mulțumesc" printr-o donație de sustinere: