Ilie Cioară – Sexualitatea
Omul obișnuit, încarnat într-un corp fizic, are de îndeplinit o seamă de obligații față de această structură carnală. Mai întâi este obligat să-i ofere o hrană corespunzătoare creșterii, dezvoltării și menținerii sale în condiții optime de funcționare. Îmbrăcămintea pentru protejarea corpului constituie o altă necesitate, realizată cu mijloace diferite, în funcție de mediul climatic respectiv. De asemenea, el mai are nevoie și de un adăpost sau spațiu locativ spre a-l feri de intemperii și pentru odihnă. Nu insistăm asupra acestor necesități, întrucât ele au fost cuprinse și dezvoltate în alte teme.
Revenind la tema noastră, sexualitatea, vom încerca să-i scoatem în evidență o seamă de nuanțe mai puțin cunoscute de către omul obișnuit. Imboldul sexual este o necesitate organică, aidoma nevoilor corpului de a se hrăni. Scopul adevărat al acestui impuls energetic este legat de instinctul de procreare pe care îl întâlnim atât la regnul animal, cât și la cel vegetal – la acesta din urmă sub alte aspecte.
La nivelul ființei umane, procrearea se realizează prin cuplarea bărbat – femeie care, de fapt, nu sunt decât autori ai corpului fizic și a dublurii acestuia (corpul vital sau odic).
Spiritul și celelalte învelișuri ale sale, în care se află înregistrat tot trecutul acestei individualități, coboară la reîncarnare din dimensiunea astrală și se instalează în noua locuință terestră. Odată cu apariția nou-născutului, spiritul și celelalte învelișuri, de-acum strâns legate de noul corp, își continuă procesul de evoluție în noua dimensiune.
Un alt aspect al temei se referă la ciclul de înmulțire la ființa umană în raport cu regnul vegetal și animal. Înmulțirea la plante și animale se încadrează în termene precise și imboldul de împreunare nu urmărește decât înmulțirea și perpetuarea speciei.
În schimb, la om, imboldul firesc a fost pervertit de către mintea știutoare. Astfel, sacrul îndemn, destinat înmulțirii prin împreunare, s-a păstrat memorial sub formă de amintire a senzației plăcute.
Și această umbră a trecutului, adusă mereu în prezent prin gândire, a devenit obișnuință, ce se cere a fi mereu repetată. În final, sublimul îndemn inițial de împreunare – păstrat memorial ca amintire și repetat ca satisfacere a unei senzații plăcute – a degenerat în obsesie sexuală.
În lumea pe care împreună o străbatem, nu de puține ori aflăm diverse năzdrăvănii ale monștrilor sexuali. Desigur că numărul anomaliilor legate de acest fenomen natural este infinit mai mare. Însă anormalitatea, oricare ar fi ea, nu poate fi eliminată nici prin duritatea sau asprimea dezvăluirii și nici prin condamnare, ci mai degrabă prin înțelegerea autentică a întregii structuri funcționale a “sinelui personal”.
Atâta vreme cât omul se identifică, din necunoaștere, cu propriul său corp fizic condus de către mintea posesivă, interesată doar de ceea ce îi procură plăceri și satisfacții imediate, el va continua să fie sclavul senzualului cu inerentele degradări morale și fizice.
Dacă, însă, ajungem la convingerea că atât mintea, cât și corpul sunt trecătoare și perisabile, atunci începem să ne punem întrebări cu privire la propria existență și a scopului real al acestei vieți.
“Cunoașterea de sine” vă stă la dispoziție pentru ca singuri să vă puteți descoperi adevărata natură – în esența ei Divinitate veșnic simțitoare.
În noua ipostază veți putea elimina cu ușurință orice anormalitate, precum și măștile înșelătoare sub care vă ascundeți urâciunea interioară, ce vă caracterizează.
Iată ceea ce avem de făcut. Oriunde v-ați afla, fie singur, fie în mijlocul mulțimilor, întrebați-vă simplu: Sunt eu un întreg “acum și aici”? Adică, minte, corp și spirit: Una?
A funcționa ca un întreg, prezent la prezent, înseamnă că în acea clipă suntem în comuniune cu Viața în eterna Ei mișcare și noutate succesivă. În această situație “sinele personal” lipsește cu desăvârșire și noi, fiind atrași în atemporalitate, funcționăm ca ființă universală. În acest context, nici dorințe, nici imagini nu-și mai găsesc vreo motivație. Fericirea la care aspiră orice viețuitoare, numai în acest climat se întâlnește. Acest mod de viețuire așteaptă pe fiecare făptură umană.
Ne mai putem descoperi divinitatea și prin demolarea chiar din prima clipă a structurii noastre tempo-spațiale în felul următor: Cu ajutorul Atenției-Lumină. Întâmpinăm orice reacție a minții ca gând, imagine, dorință, sentimente etc. Simpla conștientizare spulberă instantaneu toate aceste apariții intempestive, deoarece ele sunt simple imagini goale de conținut. Iar în “golul psihologic” ce survine în mod firesc, întâlnim Iubirea cu care ne contopim! Și, cu ajutorul Ei, vom duce o viață neîntinată, adică fără greșeli și păcate.
Cartile lui Ilie Cioara se pot vedea la linkurile de mai jos:
- link 1 - aceasta pagina
- link 2 - aceasta pagina
Susține misiunea noastră! Donează și contribuie la un viitor mai conștient și plin de lumină.
