Ilie Cioară – Spațiul
Ascultați textul citit cu voce:
Prin spațiu înțelegem distanța care separă două ființe sau două obiecte care ocupă poziții sau locuri deosebite în univers. Oricât de apropiați am fi unii de alții, între noi va fi totuși un spațiu fizic. Acest spațiu înseamnă totodată și timp, căci, pentru a atinge puncte distincte de pe Pământ, este nevoie de parcurgerea distanței dintre ele, care se realizează în timp. Distanța dintre București – Brașov, de pildă, măsurată în kilometri, însumează și X ore, minute și secunde, necesare acoperirii acestui spațiu.
Acest spațiu este o realitate indiscutabilă. Are o realitate clară și precisă, care nu poate da naștere la nicio îndoială și niciun fel de comentarii. Operațiile legate de măsurare și calcul cad în sarcina cunoștințelor tehnico-științifice corespunzătoare.
Deosebit de această realitate, există și un spațiu cu totul ireal. Este vorba de spațiul psihic, a cărui existență, fiind susținută de imagini moarte, se definește prin el însuși ca ficțiune.
Mentalitatea egocentrică a ființei umane, care încă nu a ajuns la descoperirea propriei realități, se sprijină în mod permanent pe evaluările acestui spațiu. În această conjunctură, atât întâlnirea, cât și înțelegerea existenței, în ansamblul manifestărilor ei, apar ca irealizabile.
Ascultarea și observarea a ceea ce ne aduce scurgerea normală a viului se concretizează doar într-un singur fel, și anume, prin relația directă. Iar acest contact se efectuează în mod simplu, printr-o perfectă îngemănare, care exclude orice interval. Perceperea faptelor, întâmplărilor, a realității, așa cum este ea, are loc numai în această desăvârșită uniune.
Dar, să vedem din ce este format acest spațiu, care împiedică înțelegerea adevărului. Spațiul psihic este materializat prin: dorințe, opinii, teorii, credințe, speranțe, disperări, prejudecăți, sentimente, etc. Toate acestea se află înregistrate în depozitul nostru memorial, imprimat în urma diferitelor experiențe pe care le-am avut într-un trecut mai mult sau mai puțin îndepărtat. Iată deci că și aici, întocmai ca în lumea fizică, spațiul se găsește, de asemenea, în strictă conexiune cu timpul.
Și acum, la întâlnirea noastră cu prezentul, acest cumul spațio-temporal apare în mod automat și, prin intercalarea lui, deformează înțelesul corect al faptului existent acum și aici, ca noutate absolută.
Dar, să venim și cu un exemplu: să presupunem că ieri ne-am cunoscut și, în urma unor discuții purtate, fiecare la nivel de „ego”, ne-am și confecționat câte o imagine, unul față de celălalt. Pe viitor, întâlnirile noastre vor fi numai întâlniri de imagini.
Aceste imagini odată fixate, se schimbă foarte greu. În multe cazuri, niciodată. Părăsim pământul cu părerea favorabilă sau defavorabilă pe care ne-am format-o imaginativ încă de la început, de la prima noastră întâlnire.
De aici izvorăsc toate neînțelegerile dintre semeni. Pentru că nu cunoaștem altă cale a relațiilor, decât aceea a imaginilor tempo-spațiale.
Omul, care s-a manifestat ieri într-un anumit fel, astăzi nu mai este același. Schimbarea lui poate surveni chiar de la o clipă la alta. Or, imaginea noastră despre el a devenit o fixitate, pe cât de nepotrivită la înțelegerea prezentului, pe atât de degradantă moral și spiritual.
Pentru a ne elibera de aceste tare ale trecutului, nu există decât o singură modalitate: dizolvarea în întregime a omului vechi, handicapat de acest trecut irelevant, confuz și obsesiv. În locul lui va apărea un om nou, cu o altă mentalitate, a cărui energie pură îl menține atent, într-un veșnic prezent.
Cartile lui Ilie Cioara se pot vedea la linkurile de mai jos:
- link 1 - aceasta pagina
- link 2 - aceasta pagina
Susține Trezirea Inteligenței prin o donație pentru a răspândi lumină, cunoaștere și a crea un viitor mai conștient și iubitor.
