Ilie Cioara – Stai o clipa si te-intreaba!

Funcţionarea noastră ca fiinţă completă, prezentă în clipa ce vine, este indispensabil legată de corecta înţelegere a vieţii.

De altminteri, starea noastră naturală este aceea de a ne mişca şi acţiona ca unitate deplină – corp şi psihic în perfectă uniune. De aici decurge şi necesitatea de a întreba, în mod constant, mintea instabilă, rătăcitoare, fără un rost anume: De ce alergi în trecut? Are vreo raţiune retrăirea unor clipe decedate? Faptele sau evenimentele ce cândva au fost trăite în mod real, dacă sunt aduse în prezent, ca simple imagini, sunt seci şi înşelătoare, deci fără nici o valoare.

De ce alergi în viitor? Crezi că proiecţia spre mâine este noutate? Nicidecum! Este o altă amăgire. Sursa este tot structura „ego“-ului. Proiecţia înspre viitor este la fel de bătrână, fiindcă provine din banca de acumulări memoriale.

Prin urmare, atât trecutul cât şi viitorul sunt stări amăgitoare – pentru prezent simple anacronisme – care împiedică înţelegerea realităţii viului, prospeţimea absolută de la o clipă la alta.

Şi cum putem să scăpăm de trecut şi de viitor? Simplu, chiar foarte simplu! Cu Atenţia lucidă, atotcuprinzătoare vom întâmpina fiecare reacţie a minţii fără să urmărim nici un scop. Tot ce este întâlnit în acest fel, dispare, iar în golul apărut în mod spontan, dispunem de o energie fără limite, în măsură să înţeleagă prin trăire directă Realitatea absolută.

In această ipostază, dispunem de o imensă sensibilitate şi toate câte ni le aduce viaţa, în desfăşurarea ei naturală, sunt privite şi apreciate cu dragoste şi bunătate.

Omul este cu adevărat înţelept numai când, desprins de „sinele“ egoist, se uneşte cu Infinitul prin inacţiune sau pasivitatea lucidă a minţii.

Misterioasa întâlnire este însoţită de simplitate, când, o dată dispărând trecutul, ne integrăm în actualitate şi, cu o minte clară şi lucidă, privim toate câte vin ca prospeţime constantă de la o clipă la alta.

In încheiere să reţinem necesitatea de a ne întreba mereu, dacă în clipa prezentă suntem sau nu om complet.

Gândul care, eventual, a plecat în trecut sau în viitor ne fragmentează fiinţa. Simpla demascare a acestui gând, îl face să dispară. Numai aşa suntem un om întreg şi funcţionăm ca fiinţă inteligentă, iar prin trăirea noastră creăm o altă lume, diferită de cea actuală.

Se sugerează o donație ca formă de recunoștință pentru informațiile oferite.