Ilie Cioară – Starea de Acceptare Totală: Calea spre Eliberare și Iubirea care Transformă
|
Getting your Trinity Audio player ready...
|
Ascultați articolul sub formă de podcast:
Ilie Cioară: Starea de acceptare totală este Divinitatea din noi care se manifestă. Tu, prin starea asta de a fii transformi lumea.
I: Dumneavoastră spuneţi că realitatea este impersonala, dar noi ne vedem ca fiind persoane. Cum pot fi în relaţie personalul şi impersonalul?
IC: Dacă în lumea asta este o unică energie, de ce te separi de unica energie? Nu poţi să scapi de asta. Eşti una cu ea, dacă este unica. Teologiile au separat-o, ca să explice iluziile cu care hrănesc lumea. Creatură şi creator. Starea de diavol si starea de Dumnezeu. Sunt stări de a fi. Ego-ul funcţionează legându-le una de alta.
Atitudinea pozitivă în viaţă este acceptarea a tot ceea ce îţi vine. Şi atunci când accepţi tot ceea ce îţi vine, tot ceea ce îţi vine nu mai are nicio importanţă. Tu depăşeşti orice. Depăşeşti o stare de a fi printr-o altă stare de a fi – eşti întreg.
Când vrei să fie altfel, intri în conflict cu tine şi cu lumea. Ceea ce vrei este un produs al minţii, care este relativ. Nu tot ceea ce îţi doreşti îţi este folositor.
Ce înseamnă folositor?
IC. Să fii întregul (pentru a permite expansiunea). Expansiunea, devenirea au loc prin înţelegerea a ceea ce este. Înţelegând ceea ce este, pe ceea ce este îl depăşim. Şi atunci evoluţia noastră se realizează de la sine.
Trăind iluzia superiorităţii efectele sunt ale inferiorităţii. Să fii mereu atent la activitatea minţii pentru că de aici pornesc toate. Aplicând cunoaşterea de sine de care vorbesc, devii mereu infinitul, infinitul, infinitul. Eşti una cu infinitul. Nu mai poţi să greşeşti. Pentru că vezi dorinţa dispare. Apare iubirea, iar iubirea transformă.
Din întâlnirea cu noi înşine apare Sacrul care este iubire. Iubirea transformă, nu eu cu mintea mea. Ce-mi spune preotul sau politicianul? Să nu fac aia, ailaltă, prin control, prin efort. Nu este domne aşa ceva! Mintea pe minte nu se poate transforma. Îşi pune o mască. Tot ce face preotul şi tot ce face credinciosul este să-şi pună măşti. Masca omului de bine. El face efort ca să facă bine. Este distribuitor de bine. Face efort să devină dragoste. În cunoaşterea de sine noi suntem dragoste, noi ne întâlnim cu dragostea, cu iubirea, suntem dragoste, iubire. Şi întâlnirea transformă. Iubirea transformă.
Noi doar vedem ce nu este dragoste. Vedem că mintea vrea ceva, adică cine? Ego-ul. Şi ego-ul dispare. Şi în locul ego-ului ce apare? Infinitul. Golul. Şi-n golul acesta apare dragostea. Noi suntem dragoste şi facem lucruri fiind dragoste, nu suntem distribuitori de dragoste. Dragostea mă îndeamnă să fac aia, să fac aia. Şi tu o faci cu mintea. Când eşti dragoste nu realizezi cu mintea. Realizezi că dragostea îţi impune. Nu mă gândesc că eu fac ceva. Iubirea îţi impune să faci acel lucru.
Mintea este un fragment şi ea este condiţionată de timp. Nu mă gândesc să fac un act de caritate. Şi tac. Iar ceva dinăuntru îmi spunea: Dă! Iubirea vede că este necesar să dai acol0. Noi nu ştim ce este acolo. Dar starea aceea de a fi îţi spune ce să faci. Şi nu poţi trece mai departe.
Oamenii cred că citind…
IC: Transformarea nu se poate petrece prin minte.
Pentru că tot din ea pleacă scopul de a ne trasforma.
IC: Numai când tace (mintea) apare Sacrul din noi şi ne conduce prin intuiţie şi nu prin ce vrem. Este cu totul altceva.
Ştiaţi toate aceste lucruri când s-a produs fenomenul ie iluminare, aceste observaţii subtile?
IC: Nu le-am văzut decât atunci când am început să scriu.
După aceea.
IC: Trăind. Eram habotnic.
Până în ultima clipă.
IC: Absolut.
Aţi mers și cu aia și cu aia.
IC: Până s-a spart. Şi când s-a spart am văzut inutilitatea şi toată mascarada care, de fapt, este. Nu condamnam. Ea spunea ce este. Înainte admiram. Totul era fals. Vedeam ce nu este. Iluziile de aceea sunt necesare, Iluziile deschid poarta in-finitului. Şi atunci Dumnezeu face experienţa prin ceva mai puţin decât întregul. Prin suma, care suntem noi.
Teama cea mai mare este teama de moarte, şi eu nu v-o spun ca poveste. Va spun că nu este (moarte). Dincolo ce este? Tot ce doreşti ai pe loc. Dar trebuie să pleci de aici cunoscând cine eşti. Asta spune Antal: Plecaţi de aici cu cunoaşterea de sine, ca să vă fie mult mai uşor dincolo. Pentru că, altfel, dincolo trăim în continuare viaţa imaginativă. Cât trăieşti în viaţa asta nu te autoînvinui deloc. Dacă poţi să repari ceva, repari, dacă nu, nu-ţi mai aduce autoînvinuire ca să nu te mai domine. Şi când treci dincolo ai numai amintirea. Atât.
Poate atenţia să fie susţinută continuu pentru a nu mai permite acumularea de reziduuri?
IC: Nu este nimic continuu. Când apare ceva, fii atent la ce apare. Iar ce apare se schimbă. Totul se schimbă de la o clipă la alta.
Eu vorbesc de atenţia sus.
IC: Nu, nu. Nu poţi să susţii continuitatea atenţiei. Nu poţi. Nu poţi să o creezi. Auzi un zgomot. Eşti atent pentru că ai auzit zgomotul. Este dar. Simţurile te anunţă. Sau apare ceva în conştient. Un gând. Doar îl vezi. Şi eşti una cu întregul.
La ce aduce mişcarea vieţii tu răspunzi cu atenţie…
IC: Desigur. Mişcarea vieţii te face mereu să fii atent.
Dar nu preîntâmpini orice aduce mişcarea vieţii. Pentru că asta este în realitate o imagine, nu?
IC: Viaţa este Dumnezeu în mişcare.
Şi tu răspunzi la ea
IC: Tu reacţionezi la ea. Şi reacţia ce este? Este a minţii. Este ceva automat. Trebuie sa o vezi. A apărut ceva. Şi tu eşti atent la minte. Şi atunci vezi exact ce apare. Şi nu faci nicio problemă. Nu există o problemă. Când reacţia apare şi mintea ta ar vrea altceva decât ce este, atunci creezi o problemă.
După ce eliberarea de egou s-a produs este posibil să fii prins din nou de obiceiuri?
IC: Ha-ha! Nu, pentru că le vezi inutilitatea.
Îi poţi ajuta pe alţii să devină conştienţi de posesivitatea minţii?
IC: Nu îţi dai cu părerea niciodată. Numai dacă îţi cere omul. Vezi-ţi de treabă domne. Nu poţi să impui nimănui nimic. Chiar şi repulsie are omul de ceea ce îi spui tu. Ai compasiune pentru oamenii care nu înţeleg. Dar lasă-i în pace pentru că o să înţeleagă ei într-o zi. Toţi vor ajunge la eliberarea de egou, mai devreme sau mai târziu. Depinde de râvna fiecăruia.
Ce este râvna de care pomeniți?
IC: Vezi înăuntru ce mişcă în tine.
Nu este o dorinţă?
IC: Nu. Vezi înăuntru ce mişcă. Vezi că eşti necinstit. Vezi că eşti tulburat. Vezi că vrei una, că vrei alta şi toate îţi merg pe dos. Şi vrei să fie altfel. Şi nu ai linişte. Dacă-ţi place să fii furat de lume, te duci cu lumea. Ce să faci? Eşti furat. Te complaci să fii în fiecare seară la o distracţie. Te-ai obişnuit aşa. Oamenii se obişnuiesc cu ceva. Şi pe urmă nu mai pot să scape de obişnuinţă. Astea-s capcane. Şi uite aşa, te ataşezi de ceva. Trebuie să fii cinstit înăuntru.
Cinste înseamnă să vezi ce este, cum este?
IC: Înseamnă să vezi realitatea. Iţi vine un gând despre ceva. Pot să exprim în afară gândul ăsta? Nu, că mi-e ruşine, înăuntru de ce nu ţi-e ruşine? Tu să-l vezi.
Este foarte important ce spuneți. Aţi spus că interior şi exterior sunt una.
IC: Desigur. De ce ascunzi înăuntru ceea ce nu vrei să apară în afară? Vrei ceva. Nu eşti cinstit.
Ce înseamnă să trăieşti o viaţă fără condiții?
IC: Iei lucrurile aşa cum vin.
Adică, ceea ce întâlneşti la un moment dat reflectă cine crezi câ eşti?
IC: Observatorul şi lucrul observat sunt una.
Cum asta domnu Cioară?
IC: Nu este decât o singură energie în tot Universul.
Cumva, pe observator l-au format observaţiile aşa cum pe gânditor l-au format gândurile. La concluzia asta este dificil de ajuns.
IC: Numai prin trăire. Vedeţi dumneavoastră, pe Dumnezeu nu poţi să-L întâlneşti cu mintea, dar prin trăire poţi. Când numai eşti. Vedeţi cum este? Prin a fi care este o stare instantanee de creaţie eşti una cu întregul. Trecutul, prezentul şi viitorul sunt una.
Gândurile sunt în succesiune iar asta creează durată, iar durata creează memorie. Cum ajută aceste dialoguri?
IC. Numai prin trăire. Nu altfel. Dacă faceţi memorie din ele nu ajungi să te întâlneşti cu viaţa în mod corect.
Dar cărţile au vreun rost?
IC: Rostul lor este să ajute la punerea în practică. Chiar acum. Şi nu mergi mai departe. Nu faci memorie din ce-am zis. A zis aia, a zis aia…
Cartile lui Ilie Cioara se pot vedea la linkurile de mai jos:
- link 1 - aceasta pagina
- link 2 - aceasta pagina
