Ilie Cioara – Urcusul fara scari cu trepte

La un anumit stadiu de dezvoltare, omul şi-a dat seama de modul său greşit de funcţionare pe plan psihologic. Confuz şi temător, el a încercat pe întregul parcurs al zbuciumatei sale istorii să descopere acea forţă misterioasă, a cărei existenţă doar o intuia, şi în care să-şi pună întreaga nădejde. In acest fel, ca om incomplet funcţional, el a imaginat o mulţime de formule, cu ajutorul cărora spera să afle adevărul care să-i înnobileze sufletul.

Noi, urmaşii acestor idealişti, datorită educaţiei tradiţionale transmise de la o generaţi la alta – ne manifestăm, la nivel psihic întocmai ca nişte roboţi. La întâmpinarea noutăţii vieţii, răspundem prin reacţii memoriale, cu totul nepotrivite perceperii adevărului. Cu trecerea timpului, formulele s-au nuanţat, iar o dată cu ele şi degradarea morală a omului s-a adâncit.

Pentru a scăpa de această nefastă moştenire şi de întregul haos aflat în continuă creştere în toate colţurile lumii, ni se oferă experimentul cunoaşterii directe, adică a întâlnirii cu noi înşine.

In vederea redresării acestui om structurat deficitar – ca „sine personal” egoist, confuz şi stresant – ni se oferă o nouă modalitate de abordare a vieţii. Să vedem, practic, în ce constă acest experiment al cunoaşterii.

Cu ajutorul Atenţiei lucide, vom privi în mod simplu întreaga manifestare psihică a acestui om vechi la întâmpinarea noutăţii vieţii, fără să dorim altceva. Simpla întâlnire atentă, pasivă şi lucidă va destrăma în mod spontan întregul fond egoist.

In liniştea care se aşterne în mod firesc, ni se deschide larg poarta Infinitului cu care ne contopim. In acest Sublim climat suntem pur şi simplu atraşi instantaneu din lumea finită în măreţul necuprins unde întâlnim Iubirea absolută, care dizolvă întreaga neputinţă şi urâţenie a firii lumeşti.

Prin urmare, în aplicarea acestei experienţe directe nu avem nevoie de vreun maestru, de concepte filosofice sau de credinţe religioase şi nici măcar de calea urcuşului cu trepte, realizat în timp.

Liniştea de care aminteam mai înainte ne oferă integritatea fiinţei şi uniunea cu viaţa. O dată cu dispariţia omului vechi şi apariţia  „nimicului psihologic”, construim un om nou, cu o altă mentalitate. Simpla existenţă a acestui om nou pune temelie unei alte lumi, fără contradicţii, conflicte, ură şi războaie.

Armonia sufletului reprezintă temelia care îl ajută pe omul obişnuit să-şi descopere realitatea originii sale de Divinitate nemuritoare.

Aducerea Pardisului pe această planetă nu este un vis, ci un fapt realizabil de către semenii care îşi descoperă adevăratul rost al existenţei în colaborare cu corpul fizic.

Se sugerează o donație ca formă de recunoștință pentru informațiile oferite.