Jiddu Krishnamurti – Catre tineri

Sunt sigur că de multe ori aţi auzit de la politicieni, de la educatori, de la părinţii voştri şi de la public că sunteţi ”generaţia următoare”. Dar atunci când vorbesc despre tine ca despre o nouă generaţie, în realitate ei nu spun că se asigură ca tu să te conformezi cu vechiul model al societăţii. Ei nu vor cu adevărat ca tu sa fii nou, o fiinţă umană diferită.

Ştii, când eşti foarte tânăr, plin de vitalitate, nerăbdător, inocent, există o încântare în tot. Toate lucrurile au un sens, un mic joc cu bile întruchipează o lume, şi pe măsură ce creştem toate acestea devin plictisitoare, mintea devine monotonă, devenind educată, acceptând in viaţă condiţiile societăţii şi adaptându-se la modelul societăţii. Ştim cu toţii acest lucru. Nu ne oprim niciodată să privim un copac sau cerul înstelat al serii. Ştim că mintea noastră se deteriorează mereu; de ce? De ce nu există sentimentul inocenţei – nu acea inocenţă cultivată de o minte inteligentă, care “doreşte” să fie inocentă, ci acea stare de inocenţă în care nu există nicio negare sau acceptare; fiind doar ceea ce este. De ce? Şi când vine vorba de bătrâneţe, suntem distruşi. De ce?

Ei vor un comportament mecanic pentru a respecta tradiţia, pentru a se conforma, pentru a crede, pentru a accepta autoritatea, in ciuda acestora, dacă vă puteţi elibera cu adevărat de frică, nu teoretic, nu ca un ideal, nu doar exterior ci şi lăuntric, profund, atunci puteţi 11 un om diferit. Atunci puteţi deveni “generaţia următoare”.

Oamenii in vârstă sunt mereu înfricoşaţi – le este frică de moarte, frică de a-şi pierde locul de muncă, frică de opinia publică. Ei sunt prinşi cu totul în ghearele fricii. Deci, zeiii lor, scripturile lor, ofrandele şi ritualurile lor, toate se află în domeniul fricii şi prin urmare mintea este într-un mod curios deformată, pervertită. O astfel de minte nu poate gândi corect, nu poate gândi logic, normal, sănătos, deoarece este înrădăcinată în frică. Priviţi generaţia mai în vârstă şi vedeţi cum frica este peste tot – de moarte, de boală, de a se împotrivi curentului, tradiţiei, de a fi diferiţi, de a fi noi.

Părinţii tăi şi societatea folosesc cuvântul “datorie” ca un mijloc de a te forma, de a te modela în funcţie de particularităţile lor specifice, de tiparele gândirii lor, de interesele şi antipatiile lor. Ştii, noi permitem ca termenul “datorie” să ne omoare. Ideea că avem o “datorie” faţă de părinţi, faţă de relaţii, faţă de ţară, vă sacrifică.

Opinia şi tradiţia ne modelează gândurile şi sentimentele de la cea mai fragedă vârstă. Influenţele imediate şi impresiile produc un efect puternic şi de durată, modelând întregul curs al vieţii noastre conştiente şi inconştiente.

Dorinţa de a imita este un factor foarte puternic în viaţa noastră, nu doar la niveluri superficiale ci mult mai profund. Cu greu avem gânduri şi sentimente independente. Când ele apar, acestea sunt doar reacţii şi prin urmare nu sunt libere de modelele stabilite.

Ce se întâmplă atunci când lumea din jurul meu mă controlează, mă recrutează, mă ia la război. Imi spune ce să fac din punct de vedere politic, economic, religios? Există psihologii şi guru şi din Orient – toţi aceştia îmi spun ce să fac. Dacă îi voi asculta, dacă mă voi supune lor – asta este tot ceea ce trebuie să fac, îmi promit utopii, într-un final. Rădăcina, înţelesul cuvântului obedienţă este “a auzi”. Prin ascultare în mod constant a ceea ce alţi oameni ne spun, lunecăm treptat in obedienţă.

Libertatea minţii vine în fiinţă atunci când nu există frică, atunci când mintea nu este interesată de poziţie, de prestigiu, pentru a ieşi în evidenţă. Aceasta este mult prea mult, prea dificil? Asta cu siguranţă nu este la fel de dificil ca geografia sau matematica. Este mult mai simplu doar că nu te-ai gândit la asta niciodată. Iţi petreci cea mai mare parte a vieţii în şcoală dobândind informaţii. Mergi la şcoală zcce-cincisprczccc ani; însă nu ai timp să te gândeşti la niciuna din aceste lucruri; nu o săptămână, nu o zi, să gândeşti integral, complet la toate aceste lucruri; şi de asta aceste lucruri par dificile. Dacă vei acorda timp pentru asta, atunci vei vedea cum funcţionează şi cum operează mintea ta.

Inainte de toate, puteţi respinge orice autoritate? Dacă puteţi, înseamnă că nu mai aveţi frică. Ce se întâmplă atunci? Când respingi ceva fals, pe care l-ai cărat cu tine de generaţii, atunci când veţi arunca o povară, de orice fel, ce se petrece? Aveţi mai multă energie, nu-i aşa? Aveţi o capacitate mai mare, mai multă putere de acţiune, o mai mare intensitate şi vitalitate. Dacă nu simţiţi asta, atunci încă nu aţi aruncat povara, nu v-aţi eliberat de greutatea mortală a autorităţii.

Există o extrem de mare dificultate în a respinge propria noastră autoritate interioară. Autoritatea micilor noastre experienţe particulare şi a opiniilor acumulate, a cunoştinţelor, ideilor şi idealurilor. Pentru a fi liber de orice autoritate, a ta şi a altora, trebuie să mori faţă de tot ceea ce înseamnă ieri. Astfel încât mintea ta să fie mereu proaspătă, mereu tânără, inocenta, plină de vigoare şi pasiune.

Trebuie să pui la îndoială totul, inclusiv credinţele tale dragi, idealurile tale, autorităţile tale. Scripturile tale, politicienii. Asta înseamnă că trebuie să existe un anumit scepticism. Când te întrebi, trebuie să-ţi pui o întrebare în legătură cu problema ta particulară, şi nu o întrebare întâmplătoare, superficială, ca un divertisment; aceasta trebuie să fie a ta, proprie. Dacă este aşa atunci îţi vei pune întrebarea potrivită. Şi dacă această întrebare este corectă, vei avea răspunsul corect, deoarece însuşi actul de a pune această întrebare, corectă, iţi va arăta răspunsul din ea însăşi.

Se sugerează o donație ca formă de recunoștință pentru informațiile oferite.