Michael Laitman – Capcana ego-ului si Necesitatea iubirii aproapelui

In timpul infloririi misticismului, Intelepciunea Kabbalah s-a dezvaluit si a furnizat cunostinte despre cresterea treptata a ego-ului nostru si cauza acestui egoism. Mekubalimii au explicat ca tot ceea ce exista este din dorinta de a primi placere. Dar aceste dorinte nu se pot implini in forma lor naturala, fiind concentrate in sine, caci in timp ce alimentam dorinta, aceasta se umple din nou, se implineste si prin asta, de fapt, se anuleaza. Si, daca dorinta de ceva se anuleaza, nu mai putem  avea placere pentru ea.

De pilda, ganditi-va la o mancare care va place. Acum, imaginati-va ca sunteti intr-un restaurant magnific, va tolaniti comod pe scaun in timp ce chelnerul politicos va serveste cu o farfurie mare si o pune pe masa. Ah… acest miros cunoscut si bun! Aveti deja placere?

Dar din moment ce incepem sa mancam, placerea scade. Si cu cat ne saturam, avem mai putina placere, pofta de mancare. Pana la sfarsit, cand, satui, nu mai suntem in stare sa avem placere de mancare, si de aceea ne oprim din mancat. Noi nu ne oprim fiindca suntem plini, ci fiindca nu este placut sa mananci cand ai burta plina. Aceasta este capcana ego-ului – in minutul in care primeste ceea ce a dorit, el nu mai doreste acel lucru.

Si deoarece noi nu suntem in stare a trai fara de placere, suntem siliti sa continuam si sa cautam in noi placeri si mai mari. Dezvoltam dorinte noi, care si ele vor ramane nesatisfacute. Astfel se creeaza un cerc vicios. Este clar: cu cat dorim mai mult, ne simtim mai goi, mai secatuiti, devenim mai frustrati.

Si deoarece acum ne aflam in gradul cel mai puternic al dorintei din istoria noastra, nu putem decat sa tragem concluzia ca astazi suntem mai nemultumiti decat oricand, cu toate ca avem mult mai mult decat au avut stramosii si stra-stramosii nostri. Contrastul dintre ceea ce avem, pe de o parte, si marea nemultumire pe care o avem, pe de alta parte, este esenta crizei pe care o resimtim astazi. Cu cat devenim mai egoisti, cu atat ne simtim mai secatuiti, mai pustiiti, si criza devine mai grea.

Necesitatea iubirii aproapelui

La origine, toti oamenii erau conectati in interior. Ne simteam ca un singur om si exact astfel se raporta natura la noi. Acest om “general” se numeste “Adam ha-rishon” (primul om). Cuvantul “Adam” (om) din radacina “dome” (asemanator, comparativ), adica asemanator Creatorului, care, si El este UNUL si INTREG.

Desi exista aceasta unitate originara a noastra, cu cat ego-ul nostru crestea, ne indreptam spre pierderea senzatiei unitatii, si astfel am devenit din ce in ce mai indepartati unii de altii, dezbinati.

Cartile de Kabbalah explica faptul ca planul naturii este ca ego-ul nostru sa continue sa creasca, pana vom intelege aceasta devenire a noastra in deconectati si plini de ura unii fata de altii. Logica acestui plan este trezirea nevoii noastre de a ne simti ca o fiinta unica, ce a fost dezbinata in oameni egoisti si separati. Abia atunci vom intelege ca fiind contrarul Creatorului, in scopurile noastre egoiste.

Aceasta este singura cale prin care putem concepe ego-ul ca ceva negativ, nesatisfacator si de aceea fara de speranta.

Dupa cum s-a mentionat, ego-ul nostru ne desparte unii de altii si implicit de natura. Dar pentru a fi in stare de a schimba acest lucru, trebuie sa intelegem aceasta situatie de fapt. Aceasta intelegere ne va duce sa dorim a ne schimba si a gasi independent, fiecare, calea de a ne transforma in iubitori de aproape, reconectati  cu toata omenirea si cu natura – Creatorul. Si am mentionat deja faptul ca Dorinta este motorul schimbarii.

Marele Mekubal, Rabinul Yehuda Ashlag – cunoscut sub numele “Baal haSulam”, dupa “Pirush haSulam” (Interpretarea Scarii) pe care a scris-o la cartea Zohar (Splendoarea) – a explicat ca intrarea si iesirea luminii spirituale in dorinta, schimba vasul potrivit rolului sau – uniunea cu Creatorul. Cu alte cuvinte, daca dorim a simti unitatea cu Creatorul, trebuie mai intai sa fim conectati cu El, si pe urma sa simtim pierderea acestei uniri, conexiuni. Prin experimentarea acestor doua situatii vom putea alege constient, si această constientizare este necesara pentru obtinerea uniunii adevarate.

De fapt, iubirea aproapelui nu este o obtiune (varianta) de alegere. Doar ni se pare ca avem posibilitatea de a alege intre a fi egoisti sau a fi iubitori de aproape, dar daca vom cerceta natura, vom descoperi iubirea aproapelui ca fiind  legea ei de baza. Fiecare celula a corpului este egoista prin natura ei, dar pentru a supravietui este nevoita sa-si paraseasca inclinarea egoista, pentru binele, sanatatea corpului ca intreg.

Ca rasplata, acea celula simte nu numai existenta sa insasi, ci si vitalitatea intregului corp.

Noi suntem nevoiti sa dezvoltam intre noi, o relatie asemanatoare. Cu cat vom reusi a ne conecta intre noi, vom simti existenta eterna a lui “Adam haRishon” (primului om) in loc de trecatoarea noastra existentă fizica.

Mai ales astazi, iubirea aproapelui a devenit eminamente necesara pentru supravietuirea noastra. Este deja clar in ochii tuturor faptul ca suntem conectati si dependenti unii de altii. Aceasta dependenta creeaza o noua si foarte exacta definitie expresiei “Ahavat hazulat” – iubirea aproapelui: orice actiune sau kavana (intentie) care apare din necesitatea de a uni toata omenirea intr-un corp. Si reversul: orice actiune sau intentie care nu este indreptata spre uniunea omenirii, este egoista.

Situarea noastra in opozitie cu natura este originea, cauza tuturor suferintelor pe care le vedem in lume. Toate celelalte elemente din natura se supun instinctiv legii iubirii, existente în natura. Numai comportamentul uman se gaseste in contradictie cu natura, cu Creatorul.

Dar suferinta pe care o vedem in jurul nostru nu este numai a noastra; toate celelalte parti ale naturii sufera si ele, in urma faptelor noastre daunatoare. Daca fiecare parte a naturii se supune instinctiv legii naturii, numai omul n-o face, atunci reiese clar faptul, ca omul este singurul motiv deteriorant in natura. Cand ne vom corecta si ne vom transforma din egoisti in iubitori ai aproapelui, toate celelalte se vor corecta si ele: dezastrul ecologic, foametea, razboaiele si societatea in general.

Se sugerează o donație ca formă de recunoștință pentru informațiile oferite.