Tema morții clinice, prezentând-o ca o “zonă de interval” între viața efemeră și un posibil dincolo etern

Călin Terțan prezintă o discuție despre experiențele de moarte clinică, explorând mărturii ale unor persoane care au trecut printr-o astfel de experiență și perspective istorice și filozofice asupra morții și a vieții de apoi. Sunt menționate figuri istorice precum Platon și Tesla, alături de autori contemporani care au abordat subiectul. Filmul realizat de prezentator, bazat pe aceste mărturii, este prezentat ca o explorare a acestei experiențe transformative, punând în discuție natura morții și posibilitatea existenței unei conștiințe după deces. Prezentatorul își argumentează lucrarea cu o abordare deschisă, recunoscând atât scepticismul, cât și posibilitatea existenței unei realități spirituale.

Vezi online clipul dlui Calin Tertan de la TEDx Talks:

Discursul lui Călin Terțan de la TEDxBaiaMare explorează tema morții clinice, prezentând-o ca o “zonă de interval” între viața efemeră și un posibil dincolo etern. Această zonă, considerată de mistici drept reședința îngerilor, este explorată de protagoniștii filmului realizat de Terțan, inspirat de experiența sa personală cu moartea clinică.

Deși subiectul este adesea evitat sau abordat cu reticență, Terțan subliniază importanța sa, argumentând că a fost studiat de-a lungul istoriei de minți sclipitoare precum Platon, Toma de Aquino, Carl Gustav Jung și Nikola Tesla.

Câteva exemple notabile menționate în discurs:

• Platon: În lucrarea sa “Republica”, consemnează experiența unui soldat care, fiind pe moarte, revine la viață și își povestește experiența metafizică.
• Toma de Aquino: Cu un an înainte de moarte, are o experiență asemănătoare, afirmând ulterior: “dacă tot ce am văzut eu dincolo este adevărat tot ce am scris până acum nu valorează cât un snop de paie”.
• Nikola Tesla: În ultimul deceniu al vieții sale, se dedică elucidării misterului morții, concluzionând: “moartea nu există chiar și frica de moarte dispare cu această cunoaștere și nu uitați, niciunul singur om care există nu va muri se transformă în lumină și continuă să existe”.

Terțan menționează, de asemenea, numeroase alte surse care abordează subiectul, precum Cartea Tibetană a Morților, Cartea Egipteană a Morților și lucrările unor autori români precum Petre Țuțea, Bogdan Petriceicu Hașdeu, Ionel Mohârță, Mircea Eliade, Ioan Petru Culianu și Dumitru Constantin Dulcan.

Descrierea experienței morții clinice:

În urma unui eveniment traumatic (accident, infarct, intervenție chirurgicală), se instalează stopul cardio-respirator și încetează activitatea cerebrală. În primele minute, se produce “decorporalizarea”, sufletul/conștiința detașându-se de corp, observând totul din jur, dar incapabil de a interveni. Urmează o călătorie printr-un tunel, la capătul căruia persoana decedată se întâlnește cu ființe de lumină, rude sau prieteni. După o perioadă petrecută în această “lume de dincolo”, persoana este îndemnată să se întoarcă, reintrarea în corp fiind adesea asociată cu disconfort și durere.

Efectele experienței morții clinice:

Persoanele care trec prin această experiență suferă o transformare profundă, devenind mai buni, mai empatici și mai detașați de lucrurile materiale.

Concluzia:

Filmul lui Terțan prezintă o serie de mărturii ale unor persoane care au experimentat moartea clinică, oferind o perspectivă unică asupra acestui fenomen. Deși existența vieții de apoi rămâne un subiect controversat, Terțan subliniază importanța de a privi subiectul cu mintea deschisă, fără prejudecăți sau dogme. El încheie discursul cu o analogie la pariul lui Pascal, sugerând că a crede în posibilitatea unei vieți de apoi este un pariu care merită făcut.

Conferinta prezentare documentar:

Terțan prezintă o discuție amplă despre moartea clinică, explorând experiențele subiective ale unor indivizi care au trecut prin acest fenomen și perspectivele unor specialiști din diverse domenii (medicină, psihologie, religie). Participanții dezbat natura sufletului, existența vieții după moarte și implicațiile științifice și spirituale ale experiențelor de moarte clinică. Se analizează diferența între moartea clinică și cea biologică, precum și implicațiile etice ale unor practici medicale precum transplantul de organe și eutanasia. Filmul “Moartea… punct sau virgulă” este menționat ca punct de plecare al discuției.

Teme principale:

• Realitatea morții clinice: Documentarul prezintă mărturii ale unor persoane care au experimentat moartea clinică, descriind experiențe comune precum ieșirea din corp, tunelul de lumină, întâlnirea cu ființe de lumină și sentimentul de pace profundă.
• Natura conștiinței: Experiențele morții clinice ridică întrebări despre natura conștiinței și posibilitatea existenței sale independente de corp. Dr. Constantin Dulcan subliniază: “Ceea ce pleacă din noi este ceea ce numim suflet și spirit”.
• Sensul vieții și al morții: Documentarul explorează, de asemenea, implicațiile experiențelor morții clinice asupra modului în care înțelegem sensul vieții și al morții. Se sugerează că moartea ar putea fi o tranziție, nu un sfârșit, și că viața pe Pământ ar putea avea un scop mai profund legat de evoluția spirituală.
• Dovezi științifice: Documentarul prezintă cercetări științifice care oferă o perspectivă asupra fenomenului morții clinice. Se menționează studii despre biofotoni, non-localitate și experimentele cu “telefonul sufletului” de la Universitatea din Arizona.
• Implicații etice: Sunt abordate și implicații etice, precum eutanasia și transplantul de organe, analizându-se dilemele morale legate de momentul morții și de posibilitatea existenței conștiinței dincolo de moartea cerebrală.

Idei și fapte importante:

• “Nimeni nu s-a întors de acolo din moarte ca să ne spună cum e”, se spune adesea, dar experiențele morții clinice oferă o perspectivă unică asupra acestui mister.
• Experiențele morții clinice sunt menționate încă de pe vremea lui Platon, dar au fost catalogate drept fenomene banale până în 1975, când Dr. Raymond Moody a publicat “Viața după viață”.
• “Occidentul nu crede în religie pentru că s-a dovedit științific că nu există suflet și spirit”, se afirmă în documentar. Această afirmație este contracarată de mărturiile celor care au experimentat moartea clinică și de cercetările științifice care sugerează existența unei realități subtile dincolo de percepția noastră obișnuită.
• Dr. Dulcan atrage atenția asupra importanței spiritualizării: “Cel care nu face efortul de a se spiritualiza are puține șanse să ajungă unde ați văzut dumneavoastră”.
• Dorel Vișan subliniază paradoxul naturii umane: “Omul este singura ființă care are o zonă foarte largă de acțiune de la sublim la mizerabil. Depinde în care parte își folosește mintea”.
• Dr. Ionel Moisă subliniază importanța conștientizării propriei mortalități: “Cine nu are moartea înaintea ochilor, moare când moare”.
• Se prezintă un experiment cu un dispozitiv inventat la Universitatea din Craiova, care măsoară energia corpului uman după moarte, demonstrând că aceasta nu dispare instantaneu.

Concluzii:

Documentarul “Moartea… punct sau virgulă” oferă o explorare complexă a fenomenului morții clinice, combinând mărturii personale, perspective științifice și reflecții filozofice. Documentarul invită la o reconsiderare a modului în care înțelegem moartea și la o explorare a dimensiunilor spirituale ale existenței umane.

Se sugerează o donație ca formă de recunoștință pentru informațiile oferite.