Omraam Mikhael Aivanhov – Metafora Seminței și Arborele Vieții Sephirotic
A spune că Dumnezeu este absolut incognoscibil este o afirmație falsă. O Ființă ale cărei lucrări putem să le contemplăm zi și noapte nu e cu adevărat incognoscibilă. Dacă universul creat de Dumnezeu există și este accesibil măcar parțial celor cinci simțuri ale noastre, precum și gândirii, este de asemenea și cu Dumnezeu. Deasupra lui Kether, Dumnezeu este peste puterea facultăților noastre, dar plecând de la Kether, abordăm noțiuni accesibile înțelegerii noastre.
Kether, prima sefiră, reprezintă începutul întregii manifestări, iar manifestarea subînțelege diviziunea, polarizarea, adică apariția unui principiu masculin și un principiu feminin, necesare pentru a crea.
Exemplul seminței ne va face să înțelegem mai bine această idee. Cât timp sămânța nu se “manifestă”, nu putem ști ceva despre ea. În ea, viața este înghețată. Dar dacă o puneți în pământ, ea se va diviza și un germen va apărea, care va deveni o tijă și va începe să crească: atunci veți începe să o cunoașteți. Dumnezeu a lăsat peste tot în natură urme care ne pot instrui. Dacă Dumnezeu, Absolutul, care conține totul, nu s-ar fi polarizat pentru a se manifesta, noi nu am fi existat și nu am fi putut cunoaște nimic, în același fel cum nu putem ști nimic despre o sămânță atâta timp cât ea nu germinează, cât timp ea nu se polarizează.
Tocmai această imagine a seminței a utilizat-o Iisus în Evanghelii: “Împărăția lui Dumnezeu este asemănătoare unei semințe de muștar pe care un om a luat-o și a semănat-o în câmpul său. E cea mai mică dintre toate semințele; dar când crește, devine un arbore așa de mare încât păsările cerului vin să locuiască în ramurile sale.” Împărăția lui Dumnezeu, e universul, iar Arborele sefirotic sau Arborele Vieții e o reprezentare simbolică dintre cele mai profunde a acesteia.
Priviți: semănătorul a pus sămânța în pământ, e prima sefiră Kether. Cât timp sămânța nu e plantată procesul vieții nu poate începe.
Fiind în pământ, sămânța se divizează, ea se polarizează, aceasta e Hohmah, Înțelepciunea, binarul, opoziția pozitiv și negativ, opoziția sus și jos. Forțele conținute în Coroană încep să se divizeze, încep să se opună unele altora. Iată de ce toți cei care nu înțeleg dualitatea, contrariile, binele și răul, nu pot înțelege înțelepciunea.
Dar în realitate aceste forțe nu sunt complet divizate, ele rămân legate prin Coroană care le spune: “Sunteți masculin și feminin, pozitiv și negativ, deci uniți-vă și lucrați în lume.” Ele se unesc și aceasta e Binah, Inteligența, care le armonizează. Cum a ordonat Coroana, Binah reconciliază contrariile și germenele apare.
Kether, Hohmah și Binah sunt rădăcinile înfipte în solul lumii din înalt. Veți spune: “Dar rădăcinile unei plante sunt înfipte jos, în sol!” Da, pentru o plantă, rădăcina reprezintă capul. Dar adevăratul cap este în înalt. Omul e de asemenea un arbore ale cărui rădăcini sunt plantate în înalt, în Cer. Ca și cele trei sefire Kether, Hohmah și Binah, adevăratul nostru cap este afundat în solul lumii divine.
Acum, pentru ca planta să apară deasupra solului, trebuie să intervină cea de-a patra sefiră, Hessed: Mila. Hessed reprezintă trunchiul arborelui, această forță care încearcă să reziste orice s-ar întâmpla.
Cea de-a cincea sefiră Gebourah: Forța, corespunde ramurilor care încep să se se întindă în toate părțile. Când un om, o societate, un popor, devin puternici ei reușesc să se răspândească peste tot.
Cea de-a șasea sefiră, Tiphereth: Frumusețea, sunt frunzele care nu numai că dau un aspect arborelui dar îi permit să respire și să se hrănească cu lumină.
După frunze, apar mugurii (bobocii): e cea de-a șaptea sefiră, Nestah: Victoria. Dacă a ajuns până la stadiul mugurilor, aceasta înseamnă că arborele a fost capabil să învingă toate dificultățile, și va da fructe.
Acum se face o mare lucrare în muguri care vor da naștere florilor. E cea de-a opta sefiră, Hod: Gloria, preamărirea. Arborele se acoperă cu flori, el oferă parfumuri, ca niște esențe, pentru a celebra gloria Eternului.
În fine, în floare se formează fructul pe care soarele îl coace și îi dă culoare. E formarea copilului, cea de-a noua sefiră, Iesod: Baza, iar fructul va fi punctul de plecare a unei alte vieți, a unui nou arbore.
Și pentru că fructul produs de sămânță conține el însuși semințe, el este Malhouth, cea de-a zecea sefiră. De la 1 cât era, sămânța a devenit 10, adică simbolic, multitudinea. Fiecare grăunță sau sămânță produsă de fruct reprezintă Malhouth, Împărăția lui Dumnezeu. Cum să recunoaștem că e chiar Împărăția lui Dumnezeu? Plantați grăunța și toate celelalte atribute vor apărea. Deci, Malhouth și Kether se reîntâlnesc, începutul și sfârșitul lucrurilor e identic. Iată de ce Iisus spunea că Împărăția lui Dumnezeu (Malhouth) poate fi comparată cu o sămânță de muștar.
Acum, poate vă gândiți: “Toate acestea sunt foarte bune, dar cum putem să le aplicăm în viața noastră interioară?” Puteți face multe lucruri. Sămânța de muștar poate fi interpretată ca un gând sau un sentiment. Ce este un gând, un sentiment? Un grăunte, în aparență minuscul. Atunci, plantați-l, și dacă e pur, dezinteresat, intens, și dacă îi creați condiții bune, el va fi punctul de plecare pentru edificarea Împărăției lui Dumnezeu. “Păsările cerului vor veni să se adăpostească în ramurile lui”, spunea Iisus. Păsările, aceștia sunt îngerii: ei vin să-l viziteze pe omul care a îmbrățișat viața spirituală, ei găsesc un adăpost în el, ei se instalează definitiv și îl umplu de lumina și de grația lor.
E spus că Dumnezeu a creat omul după chipul și asemănarea Sa. Ce înseamnă aceasta? O veți înțelege atunci când veți fi meditat mult timp asupra imaginii seminței și al arborelui. Toată problema asemănării este conținută în sămânța arborelui.
Cartile lui Omraam Mikhael Aivanhov se pot vedea la linkurile de mai jos:
- link 1 - aceasta pagina
- link 2 - aceasta pagina
