Osho Rajneesh – Triumful Iubirii Asupra Distrugerii
Osho, îmi doresc cu disperare să salvez această incredibilă, frumoasă planetă și sunt îngrozit, fiindcă șansele să nu reușim par foarte mari, iar eu mă simt foarte neînsemnat și neajutorat pentru a face ceva! Se mai poate face ceva?
Osho Rajneesh
Îți pot înțelege disperarea, neajutorarea. Probabil că așa se simte fiecare ființă umană conștientă de actuala criză, însă tu nu ești conștient de o putere și mai mare: distrugerea este o putere de categorie inferioară, creația reprezintă o putere de categorie superioară.
Distrugerea ia naștere din ură, creația ia naștere din iubire.
Ai văzut încotro poate ura să conducă umanitatea, spre sinuciderea finală, dar nu ai văzut posibilitatea ca iubirea, crescând la maximum, să împiedice pur și simplu producerea acestei crize.
Nimeni nu este neînsemnat, pentru că fiecare are o inimă și fiecare are iubire, și fiecare are sensibilitate, conștiință și poate atinge culmea supremă a existenței.
Este suficient un singur individ pentru a împiedica această mare criză, ce să mai vorbim despre milioane de oameni plini de iubire și de bucurie și de tăcere?
Îmi amintește de o povestire din Vechiul Testament despre două orașe, Sodoma și Gomora. Oamenii din amândouă orașele deveniseră absolut perverși – domneau toate soiurile de perversiuni.
Povestirea este foarte frumoasă, îți va da curaj, îți va alunga disperarea. Te va face să te ridici ca individ, înfățișând viața și iubirea care nu pot fi distruse nici de arme nucleare, nici de politicieni.
Nici măcar Dumnezeu nu a putut distruge Sodoma și Gomora.
Ajunși aici, trebuie să-ți amintesc că, în versiunea Vechiului Testament, el a distrus acele orașe.
Acei oameni erau imposibil de schimbat, se obișnuiseră prea mult cu perversiunile.
Dar mai există o versiune a povestirii, una care ia o turnură foarte specială, iar eu asta vreau să subliniez.
În religia iudaică există un mic curent de rebeli, revoluționari numiți hasizi.
Aceștia nu sunt acceptați de ortodoxism ca fiind autentici, deoarece se opun tuturor preceptelor ortodoxismului, într-o tradiție care nu face apel la inima omului, la rațiune, la sensibilitate, la conștiință.
Ei au scris propria lor poveste. Povestea lor spune că a existat un om – un hasid, un mistic – care locuia șase luni în Gomora și șase luni în Sodoma.
El l-a abordat pe Dumnezeu și i-a zis:
„Ai luat în considerare posibilitatea că în aceste două orașe mari ar putea să existe o sută de oameni absolut naturali, înțelepți?
Îi vei distruge și pe ei, deoarece ceilalți sunt pervertiți? Dacă o vei face, va fi o mare nedreptate, o pură nedreptate și va fi o rușine pentru tine. Așa că reconsideră!
Dumnezeu nu se gândise la posibilitatea ca în aceste două mari orașe, aproape cât Hiroshima și Nagasaki, să existe cu certitudine o sută de oameni inteligenți, naturali, vigilenți. Și ei urmau să fie distruși, iar asta nu putea să fie în acord cu divinitatea lui Dumnezeu, ci avea să fie pur și simplu urât.
Așa că Dumnezeu a spus: „Dacă poți dovedi că există o sută de oameni buni, n-o să distrug cele două orașe“.
Hasidul a zis: „Și, dacă sunt numai 50, vei distruge orașele?“
Dumnezeu a fost prins cu garda jos de către misticul hasid. A spus: „Chiar dacă poți dovedi că există 50…“
Iar misticul a zis: „Dacă sunt doar 25? Ce contează? Pentru tine contează numărul sau calitatea? Te interesează cantitatea sau calitatea?“
Dumnezeu a zis: „Calitatea, firește“.
Iar hasidul a spus: „De calitatea este cea care contează, atunci, ca să-ți zic adevărul, eu sunt singurul care nu a fost pervertit, care duce o viață naturală, binecuvântată, însă eu locuiesc șase luni în Gomora și șase luni în Sodoma. Vei distruge acele orașe?“
Dumnezeu nu întâlnise niciodată o persoană atât de abilă. De la o sută, acest bărbat îl adusese la unul.
Numai un evreu poate face asta! Ei știu cum să se tocmească, așa că el s-a tocmit.
În versiunea ortodoxă a poveștii, Dumnezeu distruge cele două orașe, dar nu și în versiunea misticilor.
Orașele au fost salvate pentru că Dumnezeu nu a putut distruge nici măcar o singură persoană de calitate, nici măcar o singură persoană înțeleaptă, doar pentru că întreg orașul devenise pervertit.
Trebuie doar să fii alert.
Nu e nevoie să te simți disperat și nu e nevoie să te simți îngrozit.
Dacă un singur om poate convinge existența să protejeze două orașe, avem mii de hasizi printre noi. Fiecare sannyasin este un hasid.
Existența nu le poate permite câtorva politicieni idioți să distrugă această lume.
Dar asta nu înseamnă că trebuie să rămâi tăcut.
Trebuie să creezi o atmosferă grandioasă de iubire în jurul tău, care va fi o protecție.
Trebuie să înveți să dansezi și să cânți.
Să știe acești politicieni că acest pământ este încă plin de oameni frumoși – atât de multe cântece și atât de multă muzică, și atât de multă creativitate, și atât de mulți oameni care meditează… sigur se vor gândi mai bine. Din partea noastră, noi nu avem nevoie de arme nucleare mai mari pentru a opri războiul – asta-i problema. Avem nevoie de ceva total diferit.
Iubirea îți va furniza energia, meditația îți va furniza o tărie colosală. Și nu te vei mai simți atât de neînsemnat, te vei simți demn și însemnat, pentru că iubirea ta, meditația ta, fericirea ta vor salva lumea. Și nu-ți face griji că ești neajutorat să faci ceva. Ideea de neajutorare s-a născut, deoarece nu ți s-a spus niciodată ce resurse ai.
Nu ți-ai analizat niciodată resursele – dragostea ta, tăcerea ta, pacea ta, compasiunea ta, bucuria ta. Nu ți-ai analizat niciodată tot acest potențial inepuizabil al ființei tale. Și, dacă mii de oameni înfloresc în iubire, muzică și dans, iar întregul pământ devine o celebrare, atunci nici un politician capricios nu va distruge această lume.
El se va simți neajutorat, el se va simți vinovat să distrugă oameni atât de frumoși și o planetă atât de frumoasă.
Mă întrebi: „Se mai poate face ceva?“
Dragostea ta, tăcerea ta, bucuria ta sunt suficiente.
Nu este nevoie de mai mult: mai mult te va face să fii îngrijorat în mod inutil. Iar grija este ca un balansoar – te ține în mișcare, dar nu te duce nicăieri! Nu e nevoie să-ți faci griji și nu e nevoie să te simți disperat, neajutorat.
Câțiva idioți au pregătit moartea planetei; există milioane de oameni inteligenți care pot împiedica asta doar prin dragostea lor, prin bucuria lor, prin frumusețea lor, prin extazul lor.
Acestea sunt experiențe mult mai puternice – fiindcă energia atomică, sau energia nucleară, este parte a lumii materiale. Este explozia atomului, cea mai de jos, cea mai mică particulă a materiei.
Noi încă n-am înțeles că natura are un echilibru absolut. Dacă explozia unui mic atom poate distruge atât de mult… Te-ai gândit vreodată la un atom viu al ființei tale și la explozia lui?
Cu alte cuvinte, am numit asta iluminare.
Nu este altceva decât o explozie a ființei tale, înspre lumină.
Iar apoi, brusc, ai o putere mult mai înaltă și superioară. Nu este nevoie ca ea să se lupte cu cea inferioară; însăși prezența sa o va face neputincioasă pe cea inferioară.
Nu s-a încercat pe o scară largă, ci doar din când în când. Însă acele situații rare reprezintă cu certitudine o dovadă că, dacă încearcă, fiecare om poate deveni o explozie de conștiință – care este o energie mult superioară – și poate face toate aceste arme nucleare și oamenii care le dețin să devină absolut neputincioși și vinovați.
Câteva exemple te vor ajuta.
Par non-faptice, deoarece sunt rare, deoarece nu mulți oameni le-au încercat.
Un adept al lui Gautama Buddha, Devadutta – vărul lui – era firește gelos pe imensa glorie și caracterul impresionant, și pe impactul pe care îl avea Gautama Buddha asupra oamenilor. Oricine venea la el nu pleca niciodată același. Ceva se schimba în însăși ființa lui.
Buddha sădise o sămânță; omul avea să se întoarcă la vremea potrivită, când din primii nori avea să cadă ploaia. Dar orbul Devadutta nu vedea asta – nu era orb fizic, ci orb spiritual.
Nu putea înțelege care era problema. Era la fel de frumos ca Gautama Buddha – vărul lui -, la fel de educat, la fel de cultivat în artele acelor vremuri.
Nu exista însă nicio îndoială că Gautama Buddha era superior, iar el nu era, pentru că el nu putea vedea aerul superior care îl înconjura pe Gautama Buddha.
În cele din urmă, i-a cerut: „Aș vrea să fiu declarat succesorul tău“.
Buddha i-a spus: „Oricine este capabil să îmi succeadă îmi va succeda, eu nu-mi voi declara succesorul. Și, oricum, încă trăiesc, sunt abia la jumătatea vieții mele. Și nu sunt eu în măsură să aleg! Cine sunt eu să aleg un succesor? Existența însăși va alege”.
Devadutta a fost atât de ofensat, încât a părăsit comuna și a atentat de multe ori la viața lui Gautama Buddha.
Acele atentate par fictive, pentru că noi nu cunoaștem puterea iubirii și nu cunoaștem puterea conștienței, și nu cunoaștem frumusețea extazului și uriașa sa putere protectivă.
Buddha obișnuia să mediteze pe o mică stâncă aflată la poalele unui munte uriaș. Devadutta a încercat să rostogolească o piatră mare de pe munte în direcția lui Gautama Buddha, astfel încât aceasta să-l ucidă și nimeni să nu poată fi învinovățit – nimeni să nu se poată gândi că fusese ucis de cineva.
Piatra s-a rostogolit în viteză de pe munte și toată lumea prezentă a fost surprinsă, nimănui nu i-a venit să creadă că era posibil așa ceva – la doar jumătate de metru de Buddha, piatra s-a oprit, și-a schimbat traiectoria și s-a îndepărtat de el. Apoi, și-a continuat căderea.
A fost un comportament foarte ciudat din partea unei pietre, nimeni n-ar crede că o piatră ar face așa ceva. Până și Devadutta a fost nedumerit. Devadutta era el însuși regele unui mic regat și avea un elefant nebun, primejdios. Elefantul era mereu ținut în lanțuri, într-o cușcă, deoarece avea obiceiul să omoare oameni. Devadutta a întrezărit o altă posibilitate.
Elefantul a fost adus în preajma lui Gautama Buddha și i s-a dat drumul. Acesta s-a repezit spre Gautama Buddha, așa cum s-ar fi repezit spre oricine altcineva. Dar, când a ajuns în apropierea lui, s-a oprit brusc și, cu lacrimi în ochi, a făcut o plecăciune în fața lui Gautama Buddha și i-a atins picioarele cu capul.
Nimănui nu i-a venit să creadă că acel elefant dement… cum a putut el să facă distincția? Dar oamenii orbi sunt oameni orbi!
Devadutta n-a putut vedea ce a văzut piatra, ce a văzut elefantul nebun – o aură de iubire subtilă și invizibilă.
Dacă milioane de oameni sunt plini de iubire și meditează, nu e nevoie să te simți disperat ori neajutorat. Ești înzestrat de la natură cu o putere uriașă care poate anihila orice arme nucleare.
Și asta încerc eu să fac – să te pregătesc să iubești necondiționat, să te pregătesc să fii prietenos chiar și cu străinii, să te pregătesc să renunți la religiile organizate, fiindcă ele creează conflicte, să te pregătesc să renunți chiar și la apartenența vreunei națiuni.
Oficial, va trebui să ai în buzunar pașaportul emis de ea, însă asta e doar o formalitate.
În adâncul ființei tale, n-ar trebui să fii hinduist și n-ar trebui să fii indian, n-ar trebui să fii german și n-ar trebui să fii creștin.
Dacă acest val se va răspândi – și am toate speranțele că se va răspândi -, atunci poți uita de al treilea război mondial, al doilea a fost ultimul. Al treilea este posibil doar dacă nu există suficientă iubire și energie meditativă pentru a-l preveni!
Cartile lui Osho se pot vedea la linkurile de mai jos:
- link 1 - aceasta pagina
- link 2 - aceasta pagina
