Pavel Coruț – Despre creierul emoţional

Creierul emoţional este partea arhaică a creierului material, vizibil şi muritor. Este compus din neuroni mai puţin organizaţi decât ai cortexului, fapt pentru care darwiniştii îl consideră de origine animală (reptiliană), implicit, sălbatică. El cuprinde complexul amigdalian, hipocampul, hipotalarausul şi nucleii talamici, o parte din corpul striat şi aria tegumentată a mezencefalului. Am făcui aceste precizări din doua motive: Primul – Amigdala procesează frica şt agresivitatea, efecte atavice, bestiale, care trebuie eliminate din viaţa noastră (vom învăţa ulterior cum). Al doilea – Hipocampul este sediul memoriei afective, sediu cu efecte pozitive dar şi negative în viaţa noastră, funcţie de sentimentele pe care le-a înregistrat şi le reactualizează. Vom învăţa sa acţionăm şi asupra hipocampului, pentru a obţine efectele pozitive dorite in organismul nostru.

Creierul emoţional este cel mai devotat prieten al personalităţii noastre, atâta timp cât, este sănătos şi colaborează perfect cu celelalte doua componente ale creierului: creierul cognitiv şi creierul energetic. El conduce cu precizie uimitoare funcţionarea majorităţii organelor interne (aparatul respirator,-aparatul digestiv, aparatul circulator etc.), conform programului vital inscris in neuronii săi. El îndeplineşte şi rolul de selector al miliardelor de biţi (unităţi de informaţie) care ne ating creierul în fiecare secundă. In această funcţie, creierul emoţional face o triere a informaiiilor receptate: el repartizează creierului cognitiv numai informaţii pe care le consideră de interes şi opreşte în structurile sale cele mai neobişnuite informaţii, despre care conştiinţa nu are habar. Această zestre informativa oprită de creierul emoţional, numai pentru uzul propriu, explică unele fenomene aparent miraculoase ori paranormale, cum ar fi fenomenul cunoaşterea unor informaţii pe care nu le-am învăţat în mod conştient gânduri sau impulsuri contrare concepţiilor noastre de viaţă etc.

Creierul emoţional strânge informaţii despre organismul pentru care lucrează, cu organele de simţ cunoscute (văz, auz, miros, simţ tactil, gust). El se informează continuu şi despre mediul înconjurător, natural ori Social, cu organele de simţ şi prin receptarea telepatică a unor informaţii emise de vegetale, animale ori de alte creiere umane. După analiza primară a informaţiilor receptate,-creierul emoţional determină reacţii instinctive şi automate de apărare a organismului. De exemplu, dacă în faţa noastră izbucneşte o flacără, el comandă închiderea fulgerătoare a ochilor, înainte ca amicul său, creierul cognitiv, să fi luat vreo decizie. Dacă constată că ne pândeşte un pericol iminent, creierul emoţional alertează şi creierul Cognitiv, prin reacţii emoţionale diverse (de frică, de agresivitate, de vigilenţă etc.) De îndată ce constată că vreun organ intern are tendinţa să se abată de la programul de funcţionare normală, creierul emoţional intervine cu mecanisme hormonale şi neuronale pentru remedierea neajunsului. Aceasta îl face un soi de medic nevăzut, fapt pe care îl vom exploata pentru a ne atinge scopurile stabilite încă din primul capitol.

Creierul emoţional este sediul de bază al instinctelor primare de hrană, de apărare şi de reproducere, al emoţiilor, precum şi al sentimentelor evoluate, atât pozitive, cât şi negative. El este vinovat de exploziile emoţionale distructive de ură, furie, indignare, agresivitate, nervozitate, frică, lăcomie, tristeţe, lene, etc. Am subliniat cuvântul distructive pentru a vă atenţiona că toate emoţiile negative vă erodează organismele şi relaţiile sociale. Tot creierul emoţional ne furnizează însă şi baza sentimentelor pozitive, de calm, bună dispoziţie, iubire, curaj, optimism, pasiune creatoare, simpatie, milă, compasiune, blândeţe etc. Aţi înţeles că amicul nostru emoţional ne poate da întunericul bestial sau lumina omului civilizat, funcţie de cum îl educăm şi-i stabilim relaţiile cu creierele cognitiv şi energetic?

In creierul emoţional este înscrisă o mare parte din programul nostru vital (destin, soartă), program ce nu depinde de data şi locul naşterii, de poziţia astrelor şi planetelor din momentul naşterii ori de alte elemente vehiculate de şarlatanii mistici. Presupun că vă interesează acest program vital, aparent misterios, fapt pentru care îl vom analiza mai pe larg.

Programul vital al fiecărui om depinde de următorii factori principali:

a. Zestrea genetică moştenită de la ambii părinţi are caracter predestinator într-o măsură destul de mare. De exemplu, bolile genetice şi handicapurile înnăscute condamnă din start pruncii loviţi de ele.

O zestre genetică mai bestială, cu predispoziţii către ură, cruzime, furie, nervozitate, violenţă, frică, agresivitate, lene intelectuală şi fizică ori alte afecte negative trasează un program vital zbuciumat şi lipsit de succese. Dimpotrivă, o zestre genetică în conţinutul căreia există echilibru emoţional şi aptitudini dezvoltabile în talente extraordinare pentru ştiinţe şi arte asigură un program vital pozitiv şi de succes.

La ora actuală, ştiinţele nu pot prognoza zestrea genetică a unui copil, deoarece aceasta este foarte complexă,  în ea intră nu numai informaţii fiziologice şi psihice ale părinţilor, ci şi informaţii de la străbuni foarte îndepărtaţi sau unor frăţii, psihice ale părinţilor şi străbunilor. Vă puteţi imagina câte informaţii şi modele umane trecute (arhaice) se pot ascunde în cei 100 de miliarde de neuroni ai unui copil? Nici cea mai puternică reţea de calculatoare din lume nu poate concura cu un singur creier omenesc. Din această cauză, îmi vine să râd, când văd şarlatani sau idioţi mistici care pretind că pot ghici destinul unui om numai după data şi locul naşterii. Mai nou, unii mistici de acest tip (astrologi, numerologi) folosesc şi programe de calculator, întocmite de manipulatori străini (mai ales de americani şi ruşi). Sper ca nu faceţi parte dintre, naivii sau ignorantii care cred in astfel de aiureli. Chiar dacă aţi crezut până acum, datorită unor aparente potriviri între evenimentele vieţii dumneavoastră şi horoscoape, acest subcapitol şi capitolul 16 vă vor lecui de rătăcire.

Majoritatea zestrei genetice psihice este concentrată în creierul emoţional. Ea se poate dezvolta prin traiul în societatea umană ori se poate irosi, datorită condiţiilor vitrege de viaţă. De pildă, copiii pierduţi în jungle au coborât la stadiul animalic, pur biologie, ruinand definitiv zestrea genetică din momentul naşterii. Copiii cu zestre genetică excepţională, insă crescuţi în medii familiale şi sociale negative (sălbatice, bestiale, lipsite de cultură etc.), nu-şi pun în valoare darurile primite la naştere. Noi vom învăţa să intervenim în zestrea genetică, îmbogăţind-o cu calităţi care să ne asigure deplină sănătate, succese şi fericire.

b. Zestrea emoţională si informativă achiziţionată din momentul naşterii si până la zi ne jaloneaza tot drumul vieţii. In primii ani de viaţă, creierul cognitiv al copilului este mai puţin dezvoltat şi dispune de o conştiinţă abia în formare. El nu posedă discernământ maturizat, astfel că nu poate face deosebiri clare între rău şi bine, adevărat şi fals (fictiv), permis şi interzis, moral sau imoral etc. Ati ghicit că, în această fază, copilul este condus prin viaţă mai ales de creierul emoţional? El este un pui de om candidat la umanizare deplină, prin instruire ştiinţifică şi educaţie morală. Dacă nu beneficiază de instruirea şi educaţia adecvate, el va creşte ca un semicivilizat sau chiar ca un semisălbatic. Din păcate, în Societatea Umană actuală, numărul semicivilizaţilor este periculos de mare.

Până pe la vârsta de 12-14 ani, creierul emoţional al copilului este vulnerabil la influenţe negative din mediul natural şi social, influenţe care îi pot schilodi serios soarta. Cele mai frecvente predestinări negative sunt următoarele:

Copilul poate recepţiona telepatic şi stoca în creierul emoţional stări de spirit şi imagini negative, încă înainte de a învăţa să vorbească. Emisiile telepatice pot proveni de la părinţi, bunici, fraţi, alte rude sau persoane din preajma sa. Stările de spirit recepţionate pot fi negative, ca de pildă: frică, cruzime, nervozitate, violenţă, disperare etc. Şi imaginile recepţionate telepatic pot avea un conţinut distructiv, de groază, confuzie mentală, agresivitate, cruzime, violenţă etc. Aceste stări de spirit şi imagini negative recepţionate telepatic se imprimă adânc în structurile creierului emoţional, minând personalitatea copilului pentru întreaga viaţă. Acelaşi efect îl produc povestirile şi filmele de violenţă şi groază, de confuzii mistice sau laice, recepţionate de copil după ce începe să vorbească şi să citească. Emoţiile negative şi informaţiile false se integrează în programul vital din creierul emoţional al copilului şi-l dirijează prin viaţă ca nişte diavoli nevăzuţi. Ulterior, în tinereţe sau la maturitate, aceşti” „diavoli” slăbesc personalitatea umană, prin anxietăţi, depresii, confuzii, tulburări psihice, nesigurantă, agresivitate, nevroze ori alte afecţiuni care limitează posibilităţile de viaţă sănătoasă, fericită şi plină de succes.

Majoritatea copiilor copiază, în mod inconştient şi involuntar, modelele de adulţi care îi impresionează, până la ultimul tic sau gest. Dacă personalităţile copiate sunt negative, în programul vital din creierul emoţional al copilului se vor imprima modele de cruzime, violenţă, laşitate, limbaj murdar, înşelăciune, tupeu, neruşinare, prefăcătorie, necinste, lăcomie, teribilism, lipsă de scrupule etc. Educaţia ulterioară va estompa aceste modele negative, dar nu le va putea şterge definitiv din creierul emoţional. Ele vor slăbi şi vor bestializa parţial personalitatea adolescentului şi a tânărului rezultat din copil, prelungindu-şi influenţa negativă în tinereţe şi maturitate. Gravele carenţe de personalitate pe care le observăm la mulţi indivizi care polueaza viaţa noastră publică îşi au rădăcinile în copilării schilodite cu modele de false valori umane.

 Şocurile psihice se imprimă adânc în creierul emoţional al copilului şi subrezesc personalitatea pentru întreaga viaţă. O spaimă puternică trăită în copilarie poate provoca adultului de mai târziu atacuri de panică, fobii şi anxietăţi aparent inexplicabile. Ele se explică însă destul de uşor: ,rana” din creierul emotional nu s-a vindecat, ci trimite semnale către creierul cognitiv, ori de câte ori apar condiţii favorabile (stres, oboseală, necazuri, beţie, consum de droguri.) Copii socati cu scene de cruzime şi violenţă, cu abuzuri sau aberaţii sexuale, cu ameninţarea cu fiinţe fabuloase şi înfricoşătoare (diavoli, zmei, zeităţi) sau în alt mod vor purta povara unui destin schilod întreaga viaţă. Dacă, ulterior, învaţă să-şi cureţe creierul emoţional, ei scapă de rănile psihice din inconştient.

Sugestiile negative aplicate copilului pătrund direct în creierul emoţional şi-l programează pentru eşecuri, suferinţe psihice sau tulburări comportamentale. Efectele negative sunt cu atât mai mari, cu cât persoana care sugestionează este mai importantă şi mai credibilă pentru copil. Părinţii care aruncă pruncilor „profeţii” de tipul Esti un fricos, Eşti un dobitoc, Nu vei face nimic în viaţă, Vei ajunge un neisprăvit ete. sunt nişte criminali inconştienţi. Ei joacă roluri de zei negativi ai destinului, programând creierul emoţional al copilului către ratare şi suferinţe.

Dacă în copilărie aţi fost victime ale vreuneia dintre predestinările negative exemplificate, e timpul să vă eliberaţi din robia lor şi din suferinţa psihică. In această carte, veţi găsi cele mai sigure metode de curăţare a creierului emoţional de diavolii implantaţi acolo, pe timpul copilăriei. Desigur, în locul “diavolilor” dezintegraţi, veţi instala „îngeri” care să vă asigure o viaţă sănătoasă, fericită şi plină de succese.

c. Programul vital (destinul) derulat prin creierul emoţional al unui om mai depinde de relaţiile telepatice inconştiente si involuntare stabilite cu elementele din mentalul pământean inferior, vegetale, animale şi creiere emoţionale ale altor persoane. Pe această cale, omul poate recepţiona energie vitală din natură, de la vegetale şi animale, cam cum procedează yoghinii (ei cred că se alimentează din energii cosmice). Această energie este puternică, la fel cu elementele naturale, dar e şi sălbatică, astfel că poate influenţa negativ persoanele receptoare, înrobindule în „vraja” vegetală sau animală.

Dacă nu ştiaţi, aflaţi acum că toate vegetalele posedă rudimente de conştiinţă difuză, răspândită în celulele lor, cu care ne citesc în mod telepatic gândurile şi emoţiile, prin intermediul creierului nostru emoţional. Savanţii au descoperit, prin experienţe de laborator, că o plantă supusă agresiunii îşi modifică potenţialul electric, ca şi cum ar trăi spaimă, durere ori alte emoţii. Mai mult, planta agresată îşi transmite telepatic suferinţa către suratele ei, astfel că şi acestea îşi modifică potenţialul electric. De-a dreptul senzaţional e faptul că plantele ne citesc telepatic gândurile agresoare înainte de a le exterioriza prin vorbe. De exemplu, dacă luăm un foarfece şi gândim să tăiem o bucată dintr-o plantă, aceasta începe să tremure de frică, iar suratele ei, aflate în altă cameră, îi recepţionează, tot telepatic, spaima de agresiune. Aţi înţeles din mediul vegetal, puteţi recepţiona forţe pozitive, în mod telepatic, cu ajutorul creierului emoţional? De exemplu, puteţi recepţiona energie vitală invizibilă, optimism, bucurie şi bună dispoziţie, atunci când vegetaţia se află într-o stare fericită. Aţi observat acest lucru, pe timpul deplasărilor in natură ori în timp ce alintaţi plantele de apartament. De la vegetale, puteţi recepţiona însă şi stari de spirit negative, cum ar fi frică şi impulsuri competitive sălbatice, din sfera luptei pentru existenţă.

Relaţiile telepatice dintre oameni si animale sunt ceva cât se poate de obişnuit, mai ales în cazul animalelor domestice. Câinii sunt excelenţi telepaţi şi fideli amici ai omului. Ei pot transmite energie vitală şi emoţii pozitive pentru susţinerea copiilor bolnavi, de care sunt ataşaţi. Neurologii şi psihiatrii au observat că, în astfel de cazuri, copilul şi câinele îşi armonizează telepatic mai multe ritmuri biologice favorabile vieţii. Câinii citesc de la mare distanţă, în mod telepatic, stările de spirit din creierele emoţionale ale stăpânilor. Dacă aceştia sunt bine dispuşi, îi întâmpină veseli şi zglobii. Dimpotrivă, când stăpânul e frământat de emoţii negative (supărare, îngrijorare, teamă etc.), câinele îl întâmpină cu un aer de compasiune (se târăşte pe burtă, scheaună trist ete.). Când stăpânii trăiesc mari suferinţe, câinii telepaţi suferă în tăcere alături de ei. In cazuri extreme, când stăpânii decedează violent, chiar la foarte mare distanţă de casă, câinii le citesc telepatic suferinţele din creierele emoţionale şi urlă de disperare. Am expus constatări ştiinţifice, nu o pledoarie pentru adoptarea unor căţei, deşi prezenţa lor într-o familie este benefică. Am folosit cuvântul şi nu majoritar si nu integral deoarece oamenii pot recepţiona telepatic, de la animale şi impulsuri bestiale negative, cum ar fi: cruzime, lăcomie, exacerbarea instinctelor primare enumerate anterior etc.

In fine, între creierele emoţionale ale persoanelor compatibile are loc un permanent schimb de informaţii şi emoţii prin telepatie inconştientă şi involuntară. Fiecare emitem stări de spirit, gânduri şi imagini în eter, în mod inconştient şi fără intenţia voluntară de a atinge anumite creiere. Acestea pătrund în creierele emoţionale compatibile cu ale noastre, traversând orice barieră familială, lingvistică, etnică sau rasială. Creierele emoţionale receptoare selectează emisiile noastre şi le dau una din cele trei destinaţii posibile: le avansează către creierele cognitive, pentru analiză şi folosire (1); le stochează în propriile structuri neuronale, după criterii încă nelămurite (2) sau le refuză înscrierea (3). Refuzul înscrierii anumitor informaţii recepţionate telepatic în creierul nostru ne apara de fenomene nocive şi periculoase, cum ar fi: aceptarea unor impulsuri infracţionale sau imorale; însuşirea unor informaţii şi imagini confuzive, contrare adevărurilor fundamentale de viaţă din creierul nostru; recepţionarea unor sugestii negative etc. Astfel, creierul emoţional bine educat şi instruit cu concepţii fundamentale de viaţă ştiinţifice ne apără de agresiunea psihică negativă din mediul înconjurător.

Telepatia conştientă şi voluntară, despre care aţi aflat din mass media, nu este proprie numai creierului emoţional, ci implică şi nivelul mental mediu — creierul cognitiv şi conştiinţa aferentă. Astfel de legături telepatice sunt deocamdată în faza experimentală, cu scop de a găsi un mijloc mijloc de comunicare imposibil de oprit sau de controlat de către adversari, în cazul unor profesii mai deosebite: astronauţi, spioni, marinari de pe submarine, luptători de pe diverse fronturi îndepărtate, agenţi ai unor organizaţii particulare, cu caracter politico-economic sau mistic etc.

d. Soarta unui om mai depinde în mare măsură de relaţiile sociale în care evoluează în mod conştient şi voluntar. Vă amintiţi câteva exemple din viaţa dumneavoastră când destinul v-a fost schimbat în bine sau în rău de intervenţia altor persoane din societate? De pildă, un tip de felul meu v-a sugestionat pozitiv şi v-a programat mental să renunţaţi la o slujbă obscură, în favoarea unei cariere de succes, ca liber întreprinzător, om politic, artist etc., schimbându-vă radical destinul. La fel de posibil e şi cazul în care un individ josnic v-a corupt soţia sau iubita, v-a ruinat sentimental şi v-a schilodit destinul. Un şef sau patron care vă sugestionează pozitiv şi vă recompensează după merite e un factor de destin pozitiv. Un individ care vă sugestionează negativ, vă şicanează, vă nedreptăţeşte şi vă umileşte vă creionează o soartă nenorocită. In această viaţă, destinul nostru depinde in mare măsură de oamenii pe care îi întâlnim, cu care lucrăm, cu care ne influenţăm reciproc în bine sau în rău? De ce am abordat acest subiect la secţiunea privind creierul emoţional şi subconştientul aferent, in ciuda faptului că relaţiile sociale sunt conştiente şi voluntare? Simplu, amicii mei: influenta pozitiva sau negativă din relaţiile sociale trece, din creierul cognitiv în cel emoţional, producând efecte pozitive sau negative.

Acum, vă rog să comparaţi multitudinea de factori care vă influenţează destinul, prezentaţi succint la punctele a, b, c, d, cu sărăcia de date pe baza cărora şarlatanii mistici vă prezic soarta personală! E clar că indivizii de acest soi (astrologi, numerologi, ghicitori în glob, cafea, cărţi etc.) mint de îngheaţă apele? In această secţiune, nu am prezentat influenţarea divină a destinelor unor oameni, deoarece această operaţiune se face prin creierul energetic şi hiperconştiinţa personală aferentă, pe care le vom explica la punctul 3 din acest capitol.

Ce mai trebuie să cunoaşteţi despre creierul emoţional, pentru a-l putea folosi la atingerea scopurilor propuse în viaţă? Iată câteva fanformaţii strict necesare:

a. Creierul emoţional este tiranic şi imperios când e vorba de satisfacerea instinctelor primare, comune cu ale animalelor (de hrănire, de apărare şi de reproducere sau de perpetuare). Animalele trăiesc în imperiul acestor instincte tiranice, însă oamenii le-au depăşit, graţie educaţiei morale, instruirii cultural-ştiinţifice şi activităţii creatoare, operaţii care le-au dezvoltat conştiinţele şi voinţele. Copiii mici şi indivizii lipsiţi de educaţie morală şi instruire cultural-ştiinţifică nu au conştiinţe şi voinţe puternice, cu care să domine impulsurile tiranice bestiale din creierul emoţional. Din această cauză, ei săvârşesc cu uşurinţă fapte imorale, ilegale sau ilogice. Majoritatea infractorilor au acţionat sub impuls emoţional iraţional, când au săvârşit crime, furturi, înşelăciuni, delapidări, acte de violenţă şi vandalism etc. In societatea de consum care tinde şă cuprindă întreaga Omenire, întâlnim un fenomen deosebit de nociv: exacerbarea instinctelor primare din creierul emoţional. Aceasta se face pe mai multe căi, ca de exemplu:

• Prin filme şi cărţi porno, violente sau care instigă la lăcomie.

• Prin muzică sălbatică care declanşează agresivitatea instinctuală.

• Prin pseudo-artă plastică adresată sălbaticului din creierul emoţional.

• Prin reguli de viaţă socială împrumutate din mediul bestial, de tipul Fură să nu fii furat!, înşală să nu fii înşelat! Consumă chiar acum cât mai mult! Renunţă la orice inhibiţie (regulă morală) şi manifestă-te cum doreşti! Domină să nu fii dominat! Exploatează să nu fii exploatat! Renunţă la scrupule!

Noi vom învăţa să dominăm latura sălbatică a creierului emoţional şi să-i exploatăm din plin latura energetică foarte puternică.

b. Creierul emoţional si inconştientul aferent sunt mari amatori de plăceri fizice si morale, cum ar fi hrană de calitate, laude, succese, plăceri sexuale, stări de siguranţă etc. Vom folosi această însuşire a creierului emoţional, cu scopul de a-l pune la muncă în folosul nostru, contra unor recompense morale sau fizice.

c. Creierul emoţional poate fi convins de creierele cognitiv si energetic să schimbe anumite elemente din programul său vital, cu ajutorul sugestiei, hipnozei, autosugestiilor, imageriei mentale şi a unor exerciţii pe care le vom învăţa. Noi avem interes să intervenim în programul vital, cu scop de a opera modificări necesare întineririi, conservării tinereţii, vindecării de boli, multiplicării forţelor psihice şi fizice, prelungirii vieţii peste suta de ani. Ca atare, vom învăţa cum sa „descântăm” creierul emoţional pentru a ne îndeplini aceste dorinţe, prin modificarea programului său vital iniţial. Iata ca destinul ni se arată intr-o nouă lumină mult mai favorabilă. El nu e statistic si imuabil, ca un dat fix al zeilor, cum cred misticii. Destinul uman poate fi modificat ca un program de calculator, prin schimbarea unor factori din interiorul programului vital. Numai voinţa divină care intervine, din când în când, in viaţa unui număr limitat de persoane, prin întâmplări fericite, nu poate fi prognozată şi schimbată. Intâmplările nefericite (ghinioanele) din viaţă nu sunt de origine divină, ci terestră şi umană. Cel mai adesea, ele sunt produse de răutatea unor indivizi, de neglijenta sau lipsa de precauţie a victimei, de fenomene naturale sau de simple întâmplări. Diavolii si alte plăsmuiri mistice similare nu există şi nu acţionează pe această planeta. Energia psihică a unor creiere umane alienate mistic, cu imagini de diavoli, ne poate însă agresa psihic, aşa cum vom vedea în alt capitol.

d. Informatiile ascunse în neuronii creierului emoţional sunt după opinia mea, din cel puţin trei categorii principale:

Neuroni care conţin informaţii pur bestiale, fapt ce ar confirma teoria darwinistă a evoluţiei omului din maimuţe superioare.. în acelaşi sens pledează şi faptul că, în primele săptămâni de evoluţie, fetusul uman seamănă până la identificare cu embrionii unor animale (peşti, reptile etc.).,

Neuroni care conţin informaţii moştenite de la străbuni umani sălbatici, implicit, inferiori omului actual. Aceste informaţii pot îmbrăca forme diverse: repulsii şi spaime sălbatice faţă de anumite fiinţe sau fenomene, confuzii şi interpretări eronate, ale vieţii pământene, superstiţii şi temeri cu conţinut mistic, impulsuri agresive, modele, de străbuni care au trăit în diverse perioade din trecut şi şi-au transmis experienţele pe cale genetică (mai precis, prin înscrierea lor telepatică în creierele emoţionale ale urmaşilor, încă din timpul vieţii). Câteva exemple edificatoare. Europenii se nasc cu repulsii şi teamă de şerpi, deoarece aceste sentimente le-au fost educate în ultimii două mii de ani. Anterior creştinării, străbunii europeni, la fel cu asiaticii de atunci şi cei actuali, vedeau în şerpi şi dragoni simbolul energiei terrane şi al înţelepciunii. Copiii de azi simt repulsie şi teamă la vederea şerpilor, deşi nu mai sunt educaţi conştient în acest sens. Ei au această teamă şi repulsie înscrisă în creierul emoţional.

In unele situaţii, informaţiile despre străbuni îndepărtaţi, conservate în creierul emoţional, sunt actualizate spontan sau dirijat, provocând fenomene aparent supranaturale. De exemplu, mai mulţi psihiatri americani folosesc regresia hipnotică pentru a demonstra reîncarnarea. Ei uzează de prestigiul titlurilor lor stintifice pentru a susţine o teorie mistică contrazisă de multe, alte probe ştiinţifice. Cei care aţi citit cartea “O mărturie a reîncarnarii” scrisă de Brian L. Wais, doctor in psihiatrie din SUA, aţi observat cât de abil acţionează falsificatorii datelor obţinute prin regresie hipnotică. In concret ei hipnotizează subiecţii experienţelor şi-i trimit în diverse perioade din trecut, să-şi amintească alte vieţi trăite înainte de „actuala reîncarnare”. De regulă, îi trimit numai până la limitele temporale deja cunoscute din arheologie şi istorie, despre care subiecţii cunosc câte ceva de la şcoală, uneori, subiecţii îşi găsesc „biografii” trecute şi le relatează ca şi cum ar fi ale lor. In realitate, subiecţii hipnotizaţi fac confuzie între personalităţile lor personalităţile unor străbuni ori ale altor persoane din vechime înscrise în neuronii din creierele lor emoţionale. Adepţii reîncarnării selectează din relatările subiecţilor hipnotizaţi numai informaţiile care se confirmă cât de cât pe teren, folosindu-le în susţinerea metempsihozei. Informaţiile obţinute din cazurile de moarte clinică şi de conversaţii cu spiritele decedaţilor, mult mai multe şi mai sigure, îi contrazic flagrant: oamenii nu se reîncarnează periodic, conform lanţului karmic imaginat de misticii hinduşi, în alţi oameni, animale, plante sau chiar pietre.

Unde cazuri de actualizare spontană a unor informaţii străvechi, din creierul emoţional, provoacă stupoare şi totală neîncredere. De exemplu, o pacientă hipnotizată a descris cu acurateţe o pereche de dinozauri pe care i-a vizualizat ca şi cum ar fi trăit între ei. Medicii au presupus că pacienta cunoscuse aceste informaţii dintr-o scriere ştiinţifică de ultim moment, deoarece, conform teoriei darwiniste, oamenii şi dinozaurii n-au fost contemporani, iată însă că o altă descoperire ştiinţifică a confirmat informaţiile actualizate din creierul emoţional al femeii respective. In anul 1984, o expediţie a Academiei de Ştiinţe din RSS Turkmenă a descoperit, în sudul statului lor, urme de picioare goale, ale unui homo sapiens, intersectate eu urme de dinozaur vechi de 150 de milioane ani. Conform teoriei darwiniste, maimuţele superioare şi-au început evoluţia către om în urmă cu 70 de milioane de ani şi au atins faza de homo sapiens abia în urma cu un milion de ani. Probele exacte răstoarnă teoria darwinistă şi ne obligă să trimitem oamenii mult mai mult în trecut, cu sute de milioane de ani.

• Câteva probe de vieţuire umană civilizată mai vechi de 250 de milioane de ani ma-u facut să presupun că în creierele emoţionale ale unor persoane contemporane există şi neuroni ce conţin informaţii despre străbuni civilizaţi foarte indepartati. Aceşti străbuni puteau fi extraterestri colonizatori, eşuaţi sau exilaţi ori, în cel mai rău caz, mutanţi humanoizi produşi de o civilizaţia extraterestră superioară. De exemplu, cea mai veche urmă de picior încălţat de pe Terra datează din urmă cu 500 de milioane de ani, când vertebratele nici nu apăruseră pe scara evoluţiei darwiniste (Antelope Springs, Utah, SUA). In anul 1869, într-o mină de cărbuni din Ohio — SUA, a fost descoperită o tăbliţă de ardezie încastrată în cărbuni, la 30 de metri adâncime. Tăbliţa este acoperită cu o scriere Necunoscută şi are o vechime de 250 de milioane de ani. La data scrierii ei, nu erau născuţi nici zeii din religiile Lumii, ca să nu mai spun de maimuţoii lui Darwin. Cine a scris tăbliţa? Aceste – exemple enigmatice şi multe altele m-au determinat să imaginez colonizarea extraterestră a Terrei, în urmă cu circa un miliard de ani şi s-o expun într-un roman SF Codul lui Zamolxe. Ipoteză, mea se poate confirma sau nu. Deocamdată, eu cred că printre neuronii din creierul emoţional există şi unii care conservă informaţii vechi de sute de milioane de ani, din timpul primelor civilizaţii terrane, civilizaţii ridicate de extratereştri colonizatori, eşuaţi ori exilaţi.

Am insistat atât de mult asupra creierului emoţional, deoarece multe din dorinţele noastre se nasc în el şi sunt îndeplinite cu ajutorul lui, prin procedee pe care le vom învăţa. Autovindecarea de diverse boli, conservarea tinereţii şi prelungirea vieţii depind de reacţiile din creierul emoţional. Acest creier integrează omul în natură, adică în mentalul colectiv inferior, alături de plante şi animale. Natura nu este însă Dumnezeu, nici mama noastră, cum cred unii mistici şi darwiniştii. Natura este o entitate complexă, cu pronunţate caractere sălbatice, în care funcţionează nemiloasele legi ale selecţiei naturale şi ale luptei pentru existenţă. Conform acestor legi, cele mai puternice, mai crude, mai şirete sau mai adaptabile specii şi exemplare supravieţuiesc în lupta pentru existenţă şi evoluează.

Transferul acestei legi naturale în Societatea Umană este o imensă greşeală şi o gravă încălcare a legii progresului şi evoluţiei umane. De ce? Deoarece progresul şi evoluţia umană nu sunt asigurate de oamenii cei mai cruzi, mai bestiali, mai şireţi, mai violenţi ori mai lipsiţi de scrupule morale. Progresul şi evoluţia Omenirii sunt asigurate de personalităţi inteligentei culte, sensibile, paşnice, creatoare şi morale. Din nefericire pentru Umanitate, orânduirea politico-economică actuală, capitalismul, a impus în Societatea Omenească legi, obiceiuri şi moravuri inspirate din legile selecţiei naturale şi a luptei pentru existenţă (supravieţuire). Din această caută, viitorul Omenirii pământene este pus sub semnul îndoielii. Exploatarea iraţională a rezervelor limitate de bogăţii naturale ale Terrei (minereuri, combustibili fosili, păduri, ape, floră şi faună), cursa înarmărilor, inechităţile sociale, consumatorismul, poluarea masivă, polarizarea excesivă a bogăţiei si a sărăciei, cultul averii si al falselor valori umane condamnă generaţiile viitoare la decădere în mediul bestial sau chiar la dispariţia completă, prin război nuclear generalizat. Cam astea sunt „virtuţile” societăţii de consum. Numai o orânduire a creatorilor morali, bazată pe ştiinţe, responsabilitate faţă de viaţă şi meritocraţie mai poate salva Umanitatea de sălbăticire şi dispariţie.

Am insistat atât de mult asupra creierului emoţional şi datorită faptului că mare parte din Omenire este sclavă a instinctelor primare şi a mentalului colectiv inferior (natural, sălbatic). Multitudinea de indivizi semisălbatici ori semicivilizati explică marile suferinţe şi gravele pericole în care trăiesc majoritatea cetăţenilor planetei Terra. Semisălbaticii de rând, din clasele inferioare, nu sunt chiar atât de periculoşi; ei pot săvârşi infracţiuni şi fapte imorale mai reduse ca număr şi gravitate. Cei mai periculoşi semicivilizaţi sunt cei care se caţără în funcţii de conducere statală, provocând războaie, răspândind corupţia şi injustiţia, impunând legile junglei în relaţiile interumane. Spectrul politic intern şi străin ne prezintă milioane de bestii din această categorie foarte periculoasă pentru viitorul civilizat al Omenirii.

Noi vom învăţa să ne eliberăm din sclavia legilor naturale şi să ne construim personalităţi creator-morale, conforme cu legile evoluţiei umane de la inferior la superior, din bestialitatea străbunilor căzuţi în sălbăticie, către deplina umanizare şi civilizare.

 
Cartile lui Pavel Corut se pot vedea la linkurile de mai jos:

- link 1 - aceasta pagina

- link 2 - aceasta pagina

 

Sustine acest website!