Ramesh Balsekar – În absența lui “eu”, Observatorul și cel observat sunt una singură

Chuck: Cel observat este observatorul. Acest concept al tău este dificil de înțeles pentru mine. Ai putea să mi-l explici?

Ramesh: Observatorul este cel observat atunci când are loc mărturia. Dar atunci când observatorul crede că el este subiectul și că ceea ce observă este un obiect, atunci “eu” sunt observatorul. Dar atunci când înțelegi cu adevărat că nu există un “eu”, atunci nu există diferențierea subiect/obiect de către mintea divizată. Dacă “eu” nu observă ceva ca un subiect care observă un obiect, atunci are loc doar observarea. Iar în această observare impersonală, nu există un observator separat, nu există un ceva separat observat. Observatorul și ceea ce este observat sunt același lucru în absența lui “eu”. Această observare impersonală se numește witaessing. În observarea impersonală, subiectul și obiectul devin același lucru, care este Subiectivitatea pură.

Dacă lucrezi la o problemă, atunci există un “eu” care lucrează la acea problemă. Lucrezi toată noaptea, dar nu apare nicio soluție. Atunci vă odihniți. Când vă treziți din acea odihnă, o soluție la problemă vă apare într-o clipă. Acel răspuns a venit intuitiv, și nu prin efortul unui observator care caută un răspuns observat. Nu a existat niciun “eu” care să fi produs acel răspuns. Răspunsul s-a întâmplat.

Chuck: Deci, adevărul afirmației “Cel observat este observatorul” este experimentat doar în timpul mărturisirii?

Ramesh: Există doar trăirea, observarea, fără diviziunea subiect/obiect a minții divizate. În mărturie nu există un martor individual. Prin urmare, este ridicol să ți se spună de către o scriptură sau de către un guru: “Observă-ți gândurile!”. Cine observă gândurile? Mintea își observă propria funcționare. Iar atunci când mintea își observă propriile lucrări, natura minții este de a judeca: “Acest gând sau acel gând a fost bun sau rău”. Dar dacă apare un gând și acesta este pur și simplu observat, atunci gândul fie va fi tăiat și va dispărea, fie se va converti în acțiune. Dacă apare gândul: “Mi-e sete”, îmi torn niște apă într-un pahar și o beau. Mintea gânditoare nu va mai fi acolo și astfel gândul se va converti în acțiune. Dar o minte implicată – “eu” – va spune: “Mi-e sete; ar trebui să beau Pepsi sau Coca Cola sau bere sau apă?”.

Madhukar: De aceea se spune că înțeleptul face întotdeauna acțiunea care este potrivită pentru situația existentă, pentru că el acționează fără mintea gânditoare, fără “eu”. Creierul său ar putea reacționa la un gând, iar organismul său corp-minte poate produce apoi o acțiune. Dar acea acțiune este înțeleasă ca fiind impersonală și parte din Ceea ce este, și, prin urmare, parte din funcționarea Totalității.

Ramesh: Vedeți, nu-mi plac cuvintele “perfect” sau “bun” sau “corect”, pentru că în momentul în care spui “corect”, există și “greșit”. Aș prefera să spun: “Orice acțiune care se întâmplă trebuia să se întâmple în acel moment”. Ceea ce este nu este neapărat perfect. Se întâmplă un război, o bombă ucide 20 de oameni. Și acel “este” nu este perfect. Prefer să spun că Ceea ce-este este este exact ceea ce trebuia să fie în acel moment. Iar mintea umană, societatea, decide ce este bun sau rău.

Așadar, tot ce există este Conștiința. Ceea ce există este exact ceea ce ar trebui să se întâmple în funcționarea Totalității și conform Voinței lui Dumnezeu.

Chuck. Atâta timp cât există un observator și un observat, există percepție greșită.

Ramesh. Așa este. Atâta timp cât există un observator, există și observatul. Dar în observare, nu există nici observator, nici observat. Relația observator/observat apare atunci când observarea are ca rezultat o anumită judecată.

Donații: Se sugerează o donație ca formă de recunoștință pentru informațiile oferite.