Rav Michael Laitman PhD – Drumul (drept) catre libertate

S-ar putea să fie o surpriză pentru voi, dar deja ştiţi destul de multe despre Cabala. Să facem un salt înapoi şi să recapitulăm. Ştiţi cum Cabala a început, în urmă cu aproximativ 5,000 de ani, în Mesopotamia (Irak-ul de astăzi). A fost descoperită când oamenii căutau un scop pentru vieţile lor. Acei oameni au descoperit că motivul pentru care ne-am născut este ca să primim plăcerea ultimă de a deveni la fel precum Creatorul. Când au descoperit acest lucru, ei au construit grupuri de studiu şi au început să facă cunoscute aceste cunoştinţe.

Acei primi cabalişti ne-au spus că noi toţi suntem făcuţi din voinţa de a primi plăcere, pe care au separat-o în cinci nivele – neanimat, vegetativ, animat, vorbitor şi spiritual. Voinţa de a primi este foarte importantă, deoarece este motorul din spatele a tot ceea ce noi facem în această lume.

Cu alte cuvinte, noi întotdeauna încercăm să primim plăcere şi, cu cât mai multă avem, cu atât mai multă dorim. Ca rezultat, noi întotdeauna evoluăm şi ne schimbăm.

Mai târziu, am învăţat că, Creaţia, a fost formată într-un proces de patru faze, în care Rădăcina (sinonimul Luminii şi al Creatorului) a creat voinţa de a primi; voinţa de a primi a vrut să dăruiască şi, apoi, a decis să primească, acesta fiind un mod de a da şi, în final, a vrut să primească iar. Dar, de această dată, a vrut să primească cunoaşterea a cum să devină Creatorul, Dăruitorul.

După cele patru faze, voinţa de a primi a fost divizată în cinci lumi şi un suflet, numit Adam ha Rishon. Adam ha Rishon s-a sfărâmat şi s-a materializat în lumea noastră.

Cu alte cuvinte, fiecare dintre noi suntem, de fapt, un singur suflet conectat şi dependent de toţi ceilalţi, ca şi celulele dintr-un organism. Dar, când voinţa de a primi a crescut, am devenit mult mai centraţi pe sine şi am încetat să mai simţim că suntem unul. În schimb, astăzi ne simţim doar pe noi înşine şi, chiar dacă ne raportăm la ceilalţi, o facem doar ca să primim plăcere prin intermediul lor.

Această fază egoistă este numită „spargerea sufletului Adam ha Rishon” şi este datoria noastră, ca părţi ale acestui suflet, să corectăm situaţia. De fapt, nu trebuie s-o corectăm, dar trebuie să fim conştienţi că nu putem simţi adevărata plăcere în stadiul nostru prezent, datorită legii voinţei de a primi: „Când am ceea ce îmi doresc, nu mai doresc acel lucru”.

Când ne vom da seama de acest lucru, vom începe să căutăm o cale de scăpare din capcana acestei legi, capcana egoismului.

Privind către libertate, din punctul de vedere al dezvăluirii ego-ului, aceasta ne conduce către urgenţa „punctului din inimă”, a dorinţei pentru spiritualitate.

„Punctul din inimă” este ca orice altă dorinţă; creşte şi descreşte prin intermediul influenţei mediului înconjurător. Deci, dacă dorim să creştem dorinţele noastre pentru spiritualitate, este necesar să construim un mediu înconjurător care promovează spiritualitatea. Acest ultim (dar cel mai important) capitol al cărţii noastre va vorbi despre ce este necesar să fie făcut pentru a avea un mediu înconjurător care să fie un sprijin spiritual la nivel personal, social şi internaţional.

ÎNTUNERICUL DINAINTEA RĂSĂRITULUI

Partea cea mai întunecată a nopţii este exact înaintea răsăritului. În mod similar, scriitorii cărţii Zohar au spus, cu aproape 2,000 de ani în urmă, că momentul cel mai întunecat al umanităţii va veni exact înaintea trezirii spirituale. Timp de secole, începând cu Ari, autorul Copacului Vieţii , care a trăit în secolul 16, cabaliştii au scris că timpul la care Cartea Zohar se referă era situat la sfârşitul secolului 20. Au numit acest moment „ultima generaţie”.

Ei nu s-au referit la faptul că noi toţi vom pieri în vreun eveniment apocaliptic şi spectaculos. În Cabala, o generaţie reprezintă un stadiu spiritual. Ultima generaţie este ultimul şi cel mai înalt stadiu ce poate fi atins. Cabaliştii au mai spus că timpurile pe care le trăim – începutul secolului 21 – sunt acelea în care vom vedea generaţia ascensiunii spirituale.

Dar, aceşti cabalişti au mai spus, de asemenea, că, pentru ca această schimbare să aibă loc, noi nu putem continua să dezvoltăm calea pe care am fost implicaţi până acum. Ei au spus că astăzi este necesar un liber arbitru conştient, dacă dorim să creştem.

Ca orice alt început, sau naştere, dezvăluirea ultimei generaţii, generaţia liberului arbitru, nu este un proces uşor. Până de curând, am fost implicaţi în dorinţele noastre joase – ca să spunem aşa – şi am trăit în afara nivelului spiritual. Dar acum, Reshimot spirituale (genele spirituale) ies la suprafaţă în milioane de oameni şi cer să fie realizate în viaţa reală.

Când aceste Reshimot apar prima oară în noi, noi încă simţim lipsa unei metode apropiate ca să le facem faţă. Ele sunt ca o întreagă tehnologie nouă, pe care trebuie s-o învăţăm pentru a ne putea descurca cu ele. Aşa încât, în timp ce invăţăm, încercăm să realizăm noul mod de Reshimot, cu propriile noastre metode învechite de gândire, deoarece acele metode ne-au ajutat să realizăm nivelele noastre joase de Reshimot. Dar, acele metode inadecvate pentru folosirea Reshimot şi care eşuează în îndeplinirea scopului lor, ne lasă goi şi frustraţi.

Când aceste Reshimot ies la suprafaţă într-un individ, apare frustrarea, apoi depresia, până când el sau ea învaţă cum să se raporteze la aceste dorinţe noi. În mod normal, aceasta se întâmplă prin aplicarea înţelepciunii Cabalei, care a fost proiectată la origine să facă faţă Reshimot-ului spiritual, aşa cum am explicat în Capitolul Unu.

Dacă, totuşi, cineva nu poate găsi o soluţie, individul poate să se arunce în fel de fel de dependenţe, cum ar fi dependenţa de muncă, iar alţii încearcă să suprime problemele noilor dorinţe, alegând să evite durerile incurabile.

La nivel personal, un asemenea stadiu este foarte supărător, dar nu pune probleme serioase suficiente, astfel încât să destabilizeze structura socială. Totuşi, când apar Reshimot spirituale în milioane de oameni, în aproximativ acelaşi timp şi dacă acest lucru se întâmplă în multe ţări simultan, vom avea o criza globală. Iar o criză globală are nevoie de o soluţie globală.

Mai clar spus, astăzi umanitatea se află în plină criză globală. Depresia a atins cote fără precedent în Staele Unite, iar tabloul nu arată mai bine în alte ţări dezvoltate.

În 2001, WHO – Organizaţia Mondială a Sănătăţii a raportat că „depresia este cauza majoră a dizabilităţilor din Statele Unite şi din întreaga lume”.

O altă problemă majoră în societatea modernă este alarmanta abundenţă a abuzurilor de droguri. Nu este vorba de faptul că până acum drogurile nu ar mai fi fost folosite, dar, în trecut, ele au fost folosite iniţial pentru medicină şi ritualuri, pe când astăzi ele sunt folosite, încă de la o vârstă fragedă, în primul rând pentru a diminua problemele emoţionale pe care atât de multe persoane tinere le simt. Şi, pentru că depresia se extinde, tot aşa şi consumul de droguri şi crimele datorate drogurilor.

O altă faţetă a crizei este unitatea familiei. Instituţia familiei era o icoană a stabilităţii, găseai aici căldură şi adăpost, dar acum acest lucru s-a schimbat. În concordanţă cu Centrul de Statistică Naţională a Sănătăţii, pentru fiecare două cupluri care se căsătoresc, unul divorţează şi aceste cifre sunt similare în toată lumea Vestică.

Mai mult, nu mai este o situaţie în care cuplurile trebuie să treacă printr-o criză majoră pentru a hotărî să divorţeze. Astăzi, chiar şi cuplurile aflate la vârsta de 50 şi 60 ani, nu mai găsesc motive să rămână împreună, îndatî ce copiii lor părăsesc casa. Atâta timp cât veniturile lor sunt sigure, ei nu se tem să înceapă o nouă pagină a vieţii la acea vârstă, care doar cu câţiva ani în urmă era considerată a fi inacceptabilă pentru un asemenea pas. Putem chiar să găsim un nume mai potrivit pentru aceasta: „sindromul cuibului gol”.

Dar, adevăratul motiv este că oamenii divorţează pentru că, odată ce copiii au părăsit casa părintească, nu mai există nimic altceva care să-i ţină pe părinţi împreună, atâta timp cât nu există nici o urmă de iubire între ei.

Şi acesta este adevăratul gol: absenţa iubirii. Dacă ne amintim că am fost toţi creaţi să fim egoişti, de către o forţă care vrea să dăruiască, s-ar putea să avem o şansă în luptă.

Măcar vom şti, atunci, unde să începem să căutăm o soluţie. Dar, criza este unică nu doar prin universalitatea ei, dar şi în versalitatea ei, care o face mult mai comprehensivă şi dificil de manipulat.

Criza are loc în fiecare domeniu în care este implicată umanitatea – personal, social, internaţional, în ştiinţă, medicină şi climat. De exemplu, până acum câţiva ani, „vremea” era un subiect la modă, atunci când cineva nu avea despre ce altceva să vorbească. Totuşi, astăzi, este chiar necesar să abordăm acest subiect; subiecte fierbinţi cum ar fi schimbarea climei, încălzirea globală, creşterea nivelului mării şi începutul sezonului de uragane.

„Marele dezgheţ” este ceea ce Geoffrey Lean, de la ziarul Independentul, numea, ironic, ca fiind stadiul planetei, într-un articol publicat online la data de 20 Noiembrie 2005. Titlul articolului lui Lean era: „Marele Dezgheţ: Dezastrul Global va Urma, dacă se Topeşte Calota de Gheaţă din Groenlanda” şi subtitlul, „Acum oamenii de ştiinţă spun că se va întâmpla mult mai repede decât se aşteptau”.

Şi clima nu este singurul dezastru ce se vede la orizont. Numărul din 22 Iunie 2006 al revistei Natura, publică un studiu al Universităţii California ce afirmă că Falia San Andreas este acum încărcată la „capacitate maxima”. Conform lui Yuri Fialko, de la Institutul de Oceanografie al Universităţii din California, „falia este un hazard seismic important şi este aşteptat următorul mare cutremur”.

Şi, bineînţeles. dacă supravieţuim furtunilor, cutremurelor şi creşterii nivelului mărilor, întotdeauna va exista un Bin Laden prin zonă ca să ne amintească faptul că vieţile noastre pot fi mult mai scurte decât am plănuit.

Şi, nu în ultimul rând, sunt probleme de sănătate ce ne solicită atenţia: sida, gripa aviară, boala vacii nebune şi, bineînţeles, bolile mai vechi: cancer, boli cardiovasculare şi diabetul. Şi sunt mult mai multe pe care le putem menţiona aici, dar, probabil, că până acum aţi prins deja ideea. Chiar dacă aceste probleme de sănătate nu sunt noi, ele sunt menţionate aici, deoarece ele se împrăştie cu rapiditate în lume.

Concluzie: Un proverb antic chinez spune că, atunci când doriţi să blestemaţi pe cineva, spuneţi, „Fie ca să trăieşti timpuri interesante”. Timpurile pe care le trăim sunt, într-adevăr, foarte interesante; dar nu este vorba de nici un blestem. Este la fel cum Cartea Zohar a promis – întunericul dinaintea răsăritului.

Se sugerează o donație ca formă de recunoștință pentru informațiile oferite.