Michael Laitman – Întunericul înaintea Răsăritului
Ascultați articolul sub formă de podcast:
S-ar putea să fie o surpriză pentru voi, dar deja știți destul de multe despre Cabala. Să facem un salt înapoi și să recapitulăm. Știți cum Cabala a început, în urmă cu aproximativ 5.000 de ani, în Mesopotamia (Irak-ul de astăzi). A fost descoperită când oamenii căutau un scop pentru viețile lor. Acei oameni au descoperit că motivul pentru care ne-am născut este ca să primim plăcerea ultimă de a deveni la fel precum Creatorul. Când au descoperit acest lucru, ei au construit grupuri de studiu și au început să facă cunoscute aceste cunoștințe.
Acei primi cabaliști ne-au spus că noi toți suntem făcuți din voința de a primi plăcere, pe care au separat-o în cinci nivele – neanimat, vegetativ, animat, vorbitor și spiritual. Voința de a primi este foarte importantă, deoarece este motorul din spatele a tot ceea ce noi facem în această lume.
Cu alte cuvinte, noi întotdeauna încercăm să primim plăcere și, cu cât mai multă avem, cu atât mai multă dorim. Ca rezultat, noi întotdeauna evoluăm și ne schimbăm.
Mai târziu, am învățat că, Creația, a fost formată într-un proces de patru faze, în care Rădăcina (sinonimul Luminii și al Creatorului) a creat voința de a primi; voința de a primi a vrut să dăruiască și, apoi, a decis să primească, acesta fiind un mod de a da și, în final, a vrut să primească iar. Dar, de această dată, a vrut să primească cunoașterea a cum să devină Creatorul, Dăruitorul.
După cele patru faze, voința de a primi a fost divizată în cinci lumi și un suflet, numit Adam ha Rishon. Adam ha Rishon s-a sfărâmat și s-a materializat în lumea noastră.
Cu alte cuvinte, fiecare dintre noi suntem, de fapt, un singur suflet conectat și dependent de toți ceilalți, ca și celulele dintr-un organism. Dar, când voința de a primi a crescut, am devenit mult mai centrați pe sine și am încetat să mai simțim că suntem unul. În schimb, astăzi ne simțim doar pe noi înșine și, chiar dacă ne raportăm la ceilalți, o facem doar ca să primim plăcere prin intermediul lor.
Această fază egoistă este numită „spargerea sufletului Adam ha Rishon” și este datoria noastră, ca părți ale acestui suflet, să corectăm situația. De fapt, nu trebuie s-o corectăm, dar trebuie să fim conștienți că nu putem simți adevărata plăcere în stadiul nostru prezent, datorită legii voinței de a primi: „Când am ceea ce îmi doresc, nu mai doresc acel lucru”.
Când ne vom da seama de acest lucru, vom începe să căutăm o cale de scăpare din capcana acestei legi, capcana egoismului.
Privind către libertate, din punctul de vedere al dezvăluirii ego-ului, aceasta ne conduce către urgența „punctului din inimă”, a dorinței pentru spiritualitate.
„Punctul din inimă” este ca orice altă dorință; crește și descrește prin intermediul influenței mediului înconjurător. Deci, dacă dorim să creștem dorințele noastre pentru spiritualitate, este necesar să construim un mediu înconjurător care promovează spiritualitatea. Acest ultim (dar cel mai important) capitol al cărții noastre va vorbi despre ce este necesar să fie făcut pentru a avea un mediu înconjurător care să fie un sprijin spiritual la nivel personal, social și internațional.
ÎNTUNERICUL DINAINTEA RĂSĂRITULUI
Partea cea mai întunecată a nopții este exact înaintea răsăritului. În mod similar, scriitorii cărții Zohar au spus, cu aproape 2.000 de ani în urmă, că momentul cel mai întunecat al umanității va veni exact înaintea trezirii spirituale. Timp de secole, începând cu Ari, autorul Copacului Vieții, care a trăit în secolul 16, cabaliștii au scris că timpul la care Cartea Zohar se referă era situat la sfârșitul secolului 20. Au numit acest moment „ultima generație”.
Ei nu s-au referit la faptul că noi toți vom pieri în vreun eveniment apocaliptic și spectaculos. În Cabala, o generație reprezintă un stadiu spiritual. Ultima generație este ultimul și cel mai înalt stadiu ce poate fi atins. Cabaliștii au mai spus că timpurile pe care le trăim – începutul secolului 21 – sunt acelea în care vom vedea generația ascensiunii spirituale.
Dar, acești cabaliști au mai spus, de asemenea, că, pentru ca această schimbare să aibă loc, noi nu putem continua să dezvoltăm calea pe care am fost implicați până acum. Ei au spus că astăzi este necesar un liber arbitru conștient, dacă dorim să creștem.
Ca orice alt început, sau naștere, dezvăluirea ultimei generații, generația liberului arbitru, nu este un proces ușor. Până de curând, am fost implicați în dorințele noastre joase – ca să spunem așa – și am trăit în afara nivelului spiritual. Dar acum, Reshimot spirituale (genele spirituale) ies la suprafață în milioane de oameni și cer să fie realizate în viața reală.
Când aceste Reshimot apar prima oară în noi, noi încă simțim lipsa unei metode apropiate ca să le facem față. Ele sunt ca o întreagă tehnologie nouă, pe care trebuie s-o învățăm pentru a ne putea descurca cu ele. Așa încât, în timp ce învățăm, încercăm să realizăm noul mod de Reshimot, cu propriile noastre metode învechite de gândire, deoarece acele metode ne-au ajutat să realizăm nivelele noastre joase de Reshimot. Dar, acele metode inadecvate pentru folosirea Reshimot și care eșuează în îndeplinirea scopului lor, ne lasă goi și frustrați.
Când aceste Reshimot ies la suprafață într-un individ, apare frustrarea, apoi depresia, până când el sau ea învață cum să se raporteze la aceste dorințe noi. În mod normal, aceasta se întâmplă prin aplicarea înțelepciunii Cabalei, care a fost proiectată la origine să facă față Reshimot-ului spiritual, așa cum am explicat în Capitolul Unu.
Dacă, totuși, cineva nu poate găsi o soluție, individul poate să se arunce în fel de fel de dependențe, cum ar fi dependența de muncă, iar alții încearcă să suprime problemele noilor dorințe, alegând să evite durerile incurabile.
La nivel personal, un asemenea stadiu este foarte supărător, dar nu pune probleme serioase suficiente, astfel încât să destabilizeze structura socială. Totuși, când apar Reshimot spirituale în milioane de oameni, în aproximativ același timp și dacă acest lucru se întâmplă în multe țări simultan, vom avea o criză globală. Iar o criză globală are nevoie de o soluție globală.
Mai clar spus, astăzi umanitatea se află în plină criză globală. Depresia a atins cote fără precedent în Statele Unite, iar tabloul nu arată mai bine în alte țări dezvoltate.
În 2001, WHO – Organizația Mondială a Sănătății a raportat că „depresia este cauza majoră a dizabilităților din Statele Unite și din întreaga lume”.
O altă problemă majoră în societatea modernă este alarmanta abundență a abuzurilor de droguri. Nu este vorba de faptul că până acum drogurile nu ar mai fi fost folosite, dar, în trecut, ele au fost folosite inițial pentru medicină și ritualuri, pe când astăzi ele sunt folosite, încă de la o vârstă fragedă, în primul rând pentru a diminua problemele emoționale pe care atât de multe persoane tinere le simt. Și, pentru că depresia se extinde, tot așa și consumul de droguri și crimele datorate drogurilor.
O altă fațetă a crizei este unitatea familiei. Instituția familiei era o icoană a stabilității, găseai aici căldură și adăpost, dar acum acest lucru s-a schimbat. În concordanță cu Centrul de Statistică Națională a Sănătății, pentru fiecare două cupluri care se căsătoresc, unul divorțează și aceste cifre sunt similare în toată lumea Vestică.
Mai mult, nu mai este o situație în care cuplurile trebuie să treacă printr-o criză majoră pentru a hotărî să divorțeze. Astăzi, chiar și cuplurile aflate la vârsta de 50 și 60 ani, nu mai găsesc motive să rămână împreună, îndată ce copiii lor părăsesc casa. Atâta timp cât veniturile lor sunt sigure, ei nu se tem să înceapă o nouă pagină a vieții la acea vârstă, care doar cu câțiva ani în urmă era considerată a fi inacceptabilă pentru un asemenea pas. Putem chiar să găsim un nume mai potrivit pentru aceasta: „sindromul cuibului gol”.
Dar, adevăratul motiv este că oamenii divorțează pentru că, odată ce copiii au părăsit casa părintească, nu mai există nimic altceva care să-i țină pe părinți împreună, atâta timp cât nu există nici o urmă de iubire între ei.
Și acesta este adevăratul gol: absența iubirii. Dacă ne amintim că am fost toți creați să fim egoiști, de către o forță care vrea să dăruiască, s-ar putea să avem o șansă în luptă.
Măcar vom ști, atunci, unde să începem să căutăm o soluție. Dar, criza este unică nu doar prin universalitatea ei, dar și în versatilitatea ei, care o face mult mai comprehensivă și dificil de manipulat.
Criza are loc în fiecare domeniu în care este implicată umanitatea – personal, social, internațional, în știință, medicină și climat. De exemplu, până acum câțiva ani, „vremea” era un subiect la modă, atunci când cineva nu avea despre ce altceva să vorbească. Totuși, astăzi, este chiar necesar să abordăm acest subiect; subiecte fierbinți cum ar fi schimbarea climei, încălzirea globală, creșterea nivelului mării și începutul sezonului de uragane.
„Marele dezgheț” este ceea ce Geoffrey Lean, de la ziarul Independentul, numea, ironic, ca fiind stadiul planetei, într-un articol publicat online la data de 20 Noiembrie 2005. Titlul articolului lui Lean era: „Marele Dezgheț: Dezastrul Global va Urma, dacă se Topește Calota de Gheață din Groenlanda” și subtitlul, „Acum oamenii de știință spun că se va întâmpla mult mai repede decât se așteptau”.
Și clima nu este singurul dezastru ce se vede la orizont. Numărul din 22 Iunie 2006 al revistei Natura, publică un studiu al Universității California ce afirmă că Falia San Andreas este acum încărcată la „capacitate maximă”. Conform lui Yuri Fialko, de la Institutul de Oceanografie al Universității din California, „falia este un hazard seismic important și este așteptat următorul mare cutremur”.
Și, bineînțeles, dacă supraviețuim furtunilor, cutremurelor și creșterii nivelului mărilor, întotdeauna va exista un Bin Laden prin zonă ca să ne amintească faptul că viețile noastre pot fi mult mai scurte decât am plănuit.
Și, nu în ultimul rând, sunt probleme de sănătate ce ne solicită atenția: sida, gripa aviară, boala vacii nebune și, bineînțeles, bolile mai vechi: cancer, boli cardiovasculare și diabetul. Și sunt mult mai multe pe care le putem menționa aici, dar, probabil, că până acum ați prins deja ideea. Chiar dacă aceste probleme de sănătate nu sunt noi, ele sunt menționate aici, deoarece ele se împrăștie cu rapiditate în lume.
Concluzie: Un proverb antic chinez spune că, atunci când doriți să blestemați pe cineva, spuneți, „Fie ca să trăiești timpuri interesante”. Timpurile pe care le trăim sunt, într-adevăr, foarte interesante; dar nu este vorba de nici un blestem. Este la fel cum Cartea Zohar a promis – întunericul dinaintea răsăritului.
Cartile lui Michael Laitman se pot vedea la linkurile de mai jos:
- link 1 - aceasta pagina
