Rav Michael Laitman, PhD – Forta de daruire si forta de primire

Cunoaşterea cabalistă pe care o avem, este un rezultat al investigaţiilor cabaliste întreprinse de acei oameni ale căror suflete ardeau de a afla răspunsul la întrebarea privitoare la scopul existenţei. Ei au folosit o metodă specială pentru a începe să simtă realitatea comprehensivă, şi au scris cărţi despre ceea ce au descoperit. Când Cabaliştii au simţit realitatea completă, ei au numit aceasta „deschiderea ochilor”.

Deschiderea ochilor este un proces de urcare a aceloraşi grade pe care noi toţi am coborât, de la stadiul infinit menţionat anterior (Ein Sof). Înţelepciunea Cabalei cuprinde două ordine paralele:

1. De Sus în jos – descinderea dorinţei de a primi din Ein Sof prin toate Lumile Superioare, în jos spre „această lume”.

2. De jos în Sus – ascensiunea cercetătorului din această lume, prin barieră, către Lumile Superioare, către Ein Sof.

Cabala vorbeşte despre dorinţa de a primi, cu alte cuvinte, despre dorinţa de a se bucura. După cum am spus, sunt cinci stadii în procesul creării dorinţei de a primi. Am marcat aceste stadii cu patru litere ebraice: corespondentul lui Yod (*), apoi Yod (.), Hey ( ), Vav ( ), Hey ( ), şi pe scurt, numim această structură de litere, HaVaYaH. Deasemeni am atribuit cinci nume, acestor cinci faze: Keter, Hochma, Bina, Zeir Anpin, şi Malchut.

Corespondentul lui Yod este Keter (Figura 7), însemnând începutul manifestării dorinţei ce îl desparte de Lumina, la fel ca şi un punct negru în interiorul Luminii. Din acest punct, evoluează litera Yod – dorinţa primordială. Forma literei Yod este ca un punct cu un ghimpe pe capul său şi o coadă la sfârşit. Simbolizează crearea unei noi materii – inexistentă anterior – dorinţa de a primi. Acest stadiu este numit Hochma. Îndată ce litera Yod evoluează, dorinţa de a primi continuă să evolueze absorbind atributul de dăruire de la Creator. Combinarea atributului de dăruire şi a atributului de recepţie, generează o nouă calitate, numită Bina, reprezentată de litera Hey.

Bina conţine prima materie care vrea să fie similară cu Lumina care a generat-o. Forma literei Hey, simbolizează integrarea atributelor recepţiei şi dăruirii. Aceasta generează forma dăruirii, ca fiind dorinţa primordială.

După aceasta, dorinţa vrea să producă un act de dăruire, la fel cum a făcut anterior şi Creatorul, şi pentru aceasta încearcă să fie la fel ca litera Yod. Dar, deoarece de această dată este un act pe care îl produce  chiar dorinţa în sine, îi este desemnată forma literei Vav.

Litera Vav simbolizează eforturile noastre de a fi precum Dăruitorul, precum Creatorul. Totuşi, acţiunea lui Vav este considerată incompletă deoarece este o decizie care a fost făcută înainte, o consecinţă a dorinţei lui Hey de a dărui. Această dorinţă incompletă simbolizată de litera Vav, este numită Zeir Anpin – mica faţă (Aramaica). Zeir Anpin duce lipsa deciziei independente, a „capului”. Când Zeir Anpin face actul de dăruire, el descoperă ce înseamnă să fii un dăruitor. În consecinţă, începe să vrea să atingă statutul Dăruitorului, şi această ultimă dorinţă, este numită Malchut. Dorinţa lui Malchut este în întregime raportată la atributul de dăruire, şi de aceea, ca şi Bina, este simbolizată de litera Hey.

Totuşi, este o diferenţă fundamentală între primul Hey a lui Bina şi ultimul Hey al lui Malchut. În Bina, combinaţia recepţiei şi a dăruirii provine de la Creator, „de Sus”, în timp ce în Malchut această combinaţie vine „de jos”, din foamea noastră de a avea statutul Dăruitorului, o dorinţă care provine din propria voinţă de a primi. Acum putem vedea de ce literele Yod, Hey, Vav, Hey simbolizează numele Creatorului. Este şablonul prin care Creatorul a format dorinţa de a primi, prin care această dorinţă de a primi Îl simte pe Creator, ca pe o Lumină care o umple.

În momentul în care Lumina a umplut dorinţa de a primi în Hochma şi a instilat în ea senzaţia Dăruitorului, dorinţa a început să se simtă ca un primitor, şi a vrut să devină precum Dăruitorul. Dorinţa îşi poate schimba cu uşurinţă natura sa, deoarece în acest stadiu, dorinţa nu este o dorinţă independentă, ci una care a venit de la Creator. Totuşi, dorinţa de a primi în Malchut este deja o dorinţă independentă a creaturii.

Când dorinţa de a primi în Malchut vrea să primească în acelaşi timp Lumina care vine de la Creator, şi plăcerea de a avea statutul Dăruitorului, începe să vadă opoziţia dintre atributele sale şi cele ale Luminii. Dorinţa de a primi experimentează atunci, diferenţa dintre sine şi Lumină. Simţind durerea provocată de această diferenţă, este determinată să ajungă în starea de Ţimţum (restricţionarea Luminii). Cu alte cuvinte, reacţia descoperirii faptului că este atât de diferită faţă de atributele Creatorului, îndepărtează toată Lumina care a umplut-o.

Din această clipă, Ţimţum (restricţia) devine legea ce guvernează toate acţiunile fiinţei create. Lumina nu va mai intra într-o dorinţă aflată în opoziţie cu Creatorul, deoarece creatura a decis acest lucru. În acest mod, Ţimţum devine o lege obligatorie în Creaţie.

Legea lui Ţimţum implică faptul că atâta timp cât noi (creatura) suntem egoişti, nu vom fi capabili să simţim Creatorul şi nici plăcerea care vine de la El. Există doar un fragment subţire din întreaga realitate, numit „această lume”, unde creatura poate primi plăcere şi se bucură în interiorul unei dorinţe egoiste, în ciuda legii Ţimţum. Aceasta ne face capabili să existăm la nivel fizic înainte să începem să ne corectăm şi să devenim precum Creatorul.

Trebuie să înţelegem că o existenţă egoistă, cum este existenţa noastră actuală în această lume, nu există în realitate. Ascensiunea din această lume implică ascensiunea dorinţei cuiva faţă de calitatea de dăruire. În această lume, dorinţa de a primi lucrează înspre interior, şi în lumea spirituală, lucrează înspre exterior, dăruind, precum Creatorul.

Cu alte cuvinte, lumea spirituală observă că legea Ţimţum, şi termenul „spiritualitate” se referă la stadii în care noi suntem similari cu Creatorul. În stadiul nostru prezent, noi suntem egoişti, şi ne aflăm în opoziţie cu Creatorul.

Să ne întoarcem la procesul Creaţiei. Termenul „lume” descrie un anumit stadiu al creaturii, dorinţa de a primi. De aceea, stadiul creaturii, înainte de Ţimţum este numit „lumea Ein Sof” (lumea infinită), şi stadiul său de după Ţimţum este numit „lumea lui Ţimţum” (lumea restricţiei).

După Ţimţum, Kli (vasul/receptorul) rămâne gol şi ar trebui să decidă ce să facă în continuare. Simte că rămânând gol, nu a realizat nimic, atât în ceea ce îl priveşte cât şi faţă de Creator. Actul Ţimţum îl face să fie independent de dominaţia Luminii, dar prin aceasta nu obţine încă nimic, deoarece Ţimţum nu îl face să fie un dăruitor la fel ca Creatorul.

Kli înţelege că poate ajunge în aceeaşi situaţie pe care a avut-o în timp ce tranzita prin Hochma către Bina. Totuşi, de această dată ar fi din propria sa voinţă, liberă şi independentă. Înţelege că poate da plăcere Creatorului dacă ar primi Lumina de la El cu intenţia de a-I dărui Lui. De fapt, aceasta este dorinţa Creatorului – sa încânte şi să bucure creatura.

Totuşi, când Lumina – plăcerea, atinge creatura – Kli, împreună cu senzaţia care a venit de la Creator, prima oară creatura le respinge. Face acest lucru ca să nu le simtă direct şi de aceea să simtă ruşinea de a fi o fiinţă aflată în opoziţie cu Creatorul. În acest mod, creatura a urmat legea Ţimţum care nu i-a permis recepţia de dragul auto-satisfacerii.

În fapt, creatura a măsurat plăcerea înainte şi a măsurat rezultatul faţă de propria dorinţă de plăcere. Primeşte această cantitate specifică de plăcere, doar după ce a aflat cu exactitate cât de mult poate primi cu scopul de a-L mulţumi pe Creator, şi nu pe sine. Restul Luminii a fost atunci respinsă.

Cabaliştii explică aceasta, prin folosirea exemplului gazdei şi a musafirului. Gazda serveşte pe masa, tot felul de mâncăruri delicioase, musafirului. Musafirul simte ruşine şi refuză politicos să mănânce. De fapt, musafirul se teme să se simtă ca un primitor, şi de aceea îşi păzeşte egoul de a simţi ruşine.

Acum este rândul gazdei să implore: „Am făcut toate acestea pentru tine! Tu ştii cât de mult ţin la tine. Vreau să te încânt cu ceea ce am preparat pentru tine; te rog, vrei să mănânci pentru mine?” Făcând acest lucru, gazda arată în faţa musafirului o deficienţă, o nevoie a sa, de a primi. Acum, musafirul simte că acceptând mâncarea, ar umple nevoia gazdei. Mâncând, i-ar face un bine gazdei.

Şi balanţa puterii se schimbă: dacă musafirul primeşte cu scopul de a mulţumi gazda, atunci nu ar mai fi recepţie, ci dăruire. Înseamnă că musafirul foloseşte iubirea gazdei pentru a-i returna plăcerea.

Un alt exemplu de relaţie dăruire-primire este între părinţi şi copii. De fapt, copilul este capul familiei, folosind iubirea părinţilor pentru a-i manipula cu scopul de a-şi satisface nevoile. Natural, oamenii din aceste exemple sunt egoişti. Lucrurile se întâmplă în mod diferit în lumea spirituală, dar asemenea exemple ne pot ajuta să înţelegem principiul.

Procesul ce are loc în Lumile Superioare este construit pe un principiu similar: dacă cineva primeşte plăcerea cu scopul de a mulţumi Creatorul, atunci nu este considerată recepţie, ci dăruire. Ca să facă acest act, fiinţa umană egalizează cu Creatorul şi atinge gândul Creatorului.

Cu alte cuvinte, Lumina ne-a creat încă de la început, cu o masivă, şi totală dorinţă pentru Ea. Această dorinţă se află în noi chiar şi acum, dar este latentă, şi de aceea noi nu simţim Lumina Creatorului. Această dorinţă (pentru Lumină) trebuie să fie evocată. Este important să ne dăm seama că avem de-a face cu cercetarea termenului „Creator” într-o manieră pur ştiinţifică. Cu alte cuvinte, putem măsura senzaţia noastră despre Creator cu unelte precise, putem să cuantificăm fiecare senzaţie şi s-o exprimăm numeric. Unealta cu care măsurăm senzaţia de Creator este numită „înţelepciunea Cabalei”. Putem cu precizie să definim care Lumini pătrund, în care parte din Kli, cât de puternic şi în ce condiţii.

Cabala vorbeşte despre dorinţa de a primi ce a fost creată de Creator. Acestea două – dorinţa de a primi şi Creatorul – sunt elemente mult mai înalte, în sensul că ele preced religiile şi sistemele de credinţe. Cabala se referă la cele două forţe ale realităţii ce lucrează, forţa de a da numită „Creator” şi forţa de a primi numită „creatură”.

Cabala nu are nimic de a face cu nici o religie sau credinţă. Nu doresc să compar Cabala cu alte învăţături, şi nici să discut despre vreo religie, indiferent că este vorba de Hinduism, Iudaism, Creştinism sau Islamism. În fond, de ce să discutăm despre religii, când putem discuta despre fizica Lumii Superioare?

Provocarea din explicarea acestui material, este că nu putem compara emoţiile noastre. Nu putem spune că termenul „forţa Superioară” pe care o persoană o simte, este identic cu termenul „forţa Superioară” pe care o simte altă persoană. De aceea, încercarea de a compara una sau alta din învăţături cu Cabala, nu are rost.

Cabala este o tehnică ce furnizează instrumente de măsură clare şi matematice. Când documentez nişte informaţii privitoare la un stadiu, un alt Cabalist poate face aceeaşi acţiune – folosindu-şi propriile instrumente – şi experimentează aceleaşi informaţii la care eu mă refeream. Înţelepciunea Cabalei furnizează o măsurare reală a emoţiilor umane.

Cărţile de Cabala descriu impresiile Cabaliştilor despre forţa Superioară. Ei descriu emoţiile lor şi ne-au lăsat formule care explică, ce acţiune internă avem nevoie ca să acţionăm asupra dorinţei noastre de a primi. Făcând aceasta, învăţăm cum să facem actele de recepţie şi dăruire a Luminii pe care Creatorul vrea s-o împartă cu noi.

Un Cabalist măsoară plăcerea ce poate fi primită sau respinsă cu acurateţe. De aceea, ni se dau instrucţiuni exacte despre tipul de muncă interioară pe care trebuie să-l facem în fiecare stadiu. Deci, noi vom şti cum să lucrăm cu dorinţa noastră vis-a-vis de Lumină.

Dacă informatiile găsite aici ti-au fost de folos, spune "mulțumesc" printr-o donație de sustinere: