Rav Michael Laitman PhD – Haturile vietii
Întreaga Natură se supune unei singure legi: „Legea Plăcerii şi Durerii”. Dacă singura substanţă în Creaţie este voinţa de a primi plăcere, atunci doar o singură regulă de comportare este necesară: atracţia pentru plăcere şi respingerea durerii.
Noi oamenii nu facem nici o excepţie de la regulă. Noi urmăm un proiect preinstalat care ne dictează în totalitate fiecare mişcare a noastră: dorim să primim mult şi să muncim puţin. Şi dacă este posibil, le vrem pe toate gratis! De aceea, în tot ce facem, chiar şi atunci când nu suntem conştienţi de aceasta, întotdeauna încercăm să alegem plăcerea şi să evităm durerea.
Chiar şi când pare că ne sacrificăm, de fapt primim mai multă plăcere din acel „sacrificiu” decât din oricare altă opţiune la care ne-am putea gândi în acel moment. Şi motivul pentru care ne păcălim singuri că avem motive altruiste, este că făcând aceasta este mult mai distractiv decât dacă le-am spune altora adevărul. După cum Agnes Repplier a afirmat odată,”Sunt câteva nudităţi atât de obiecţionabile ca şi adevărul gol-goluţ”.
Faza Doi dăruieşte, chiar dacă este de fapt motivată de aceeaşi voinţă de a primi ca şi în Faza Unu. Aceasta este originea fiecărei acţiuni „altruistice” pe care ne-o „dăruim” unul altuia.
Vedem cum tot ce facem urmează un „calcul al profitabilităţii”. De exemplu, am calculat preţul unui bun comparând cu posibilul beneficiu pe care-l pot obţine din el. Dacă gândesc că plăcerea (sau lipsa durerii) obţinută din faptul că posed acel obiect va fi mai mare decât preţul pe care trebuie să-l plătesc, atunci îi voi spune „brokerului” meu interior „Cumpără! Cumpără! Cumpără!” şi voi da undă verde Wall Street-ului meu mental.
Ne putem schimba priorităţile, putem adopta diferite valori pentru ce este bun sau rău, şi chiar ne putem „antrena” ca să fim mai curajoşi. Mai mult, putem să facem un lucru atât de important în ochii noştri, încât orice cale extraordinar de grea pe care trebuie s-o urmăm ca să ne atingem scopul, ar deveni fără importanţă.
Dacă de exemplu, vreau statut social şi multe recompense financiare din faptul că sunt un medic faimos, voi munci, voi transpira şi voi studia ani de zile în şcoli medicale, voi trăi mulţi ani plini de restricţii, sperând că eventual voi fi plătit prin faima şi noroc.
Câteodata calculul durerii imediate în vederea câştigului viitor este aşa de natural, încât nici măcar nu observăm că-l facem. De exemplu, dacă mă îmbolnăvesc serios şi descopăr că doar o anumită operaţie mi-ar putea salva viaţa, atunci voi face operaţia cu bucurie. Deoarece chiar şi gândul că operaţia în sine va fi foarte neplăcută şi că ar avea multe riscuri, nu este la fel de supărător ca boala mea. În unele cazuri chiar aş fi în stare să plătesc sume considerabile pentru a mă pune pe lista de aşteptare.
Natura, nu doar că ne-a „condamnat” la un constant traseu al suferinţei, şi la o continuă căutare a plăcerii, dar ne şi neagă abilitatea de a determina felul plăcerii pe care o vrem.
Cu alte cuvinte, nu putem controla ce vrem, iar dorinţele răsar în noi fără să ne avertizeze şi fără să ne ceara opinia în legătură cu ele.
Natura nu doar că ne-a creat dorinţele, dar ne-a şi furnizat modul de a le controla. Dacă ne amintim, suntem toţi părţi ale aceluiaşi suflet, acela a lui Adam ha Rishon, şi ar fi mai uşor pentru noi să vedem că modul în care putem controla propriile dorinţe este prin influenţarea întregului suflet, aceasta însemnând umanitatea, sau măcar a unei părţi ale ei.
Să privim în următorul fel: Dacă o singură celulă vrea să meargă la stânga, dar restul corpului vrea la dreapta, celula va trebui să meargă deasemeni în dreapta. Aceasta este situaţia, până când va convinge întregul corp sau măcar o majoritate covârşitoare a celorlalte celule, sau „guvernatorul” corpului, că este mai bine să meargă la stânga.
Aşa încât chiar dacă credem că nu ne putem controla dorinţele, societatea poate şi chiar o face. Şi deoarece noi putem controla alegerea societăţii din care facem parte, atunci putem alege una care să ne afecteze în modul în care noi îl considerăm cel mai bun. Spus mai simplu, putem folosi influenţa sociala pentru a ne controla propriile dorinţe. Şi controlându-ne propriile dorinţe, ne vom controla gândurile şi în final, propriile acţiuni.
Cartea Zoharului, cu aproape doua mii de ani în urmă, deja a descris importanţa societăţii. Dar încă din secolul 20, când a devenit evident că suntem dependenţi unul de altul în ceea ce priveşte supravieţuirea, folosirea efectivă a dependenţei noastre sociale a devenit vitală pentru progresul spiritual. Importanţa majoră a societăţii este un mesaj despre care Cabalistul Yehuda Ashlag vorbeşte clar în multe eseuri, şi dacă vom urma linia de gândire trasată de el, vom înţelege de ce.
Ashlag spune că dorinţa cea mai mare a oricărei persoane, chiar dacă aceasta admite sau nu, este să fie plăcută de ceilalţi şi să câştige aprobarea acestora. Nu doar că ne dă un sentiment de încredere, dar confirmă cea mai preţioasă posesie a noastră – ego-ul nostru. Fără aprobarea societăţii, simţim că întreaga noastră existenţă este ignorată, şi nici un ego nu poate tolera negarea. Acesta este motivul pentru care oamenii adesea merg până la extreme ca să câştige atenţia celorlalţi.
Şi deoarece marea noastră dorinţă este de a câştiga aprobarea societăţii, suntem nevoiţi să ne adaptăm (şi să adoptăm) legilor mediului nostru înconjurător. Aceste legi ne determină nu doar comportamentul, dar ne dictează propria atitudine şi abordare în legătură cu tot ceea ce facem şi gândim.
Această situaţie ne face capabili de a alege ceva – de la modul de viaţă, şi chiar mâncarea pe care o mâncăm şi hainele pe care le purtăm. Mai mult, chiar dacă alegem să ne îmbrăcăm contrar tendinţelor modei, tot încercăm sa fim indiferenţi la un anume cod social, pe care încercam să-l ignorăm.
Cu alte cuvinte, daca moda pe care am ales s-o ignorăm nu ar fi existat, atunci nu am mai fi fost nevoiţi s-o ignorăm şi probabil am fi ales un alt mod de a ne îmbrăca. În final, singurul mod în care ne putem schimba pe sine, este să schimbăm normele sociale ale mediului nostru înconjurător.
Dar dacă noi nu suntem altceva decât produsul mediului nostru înconjurător, şi dacă nu există libertate reală în ceea ce facem, în ceea ce gândim, în ceea ce dorim, putem fi făcuţi oare responsabili pentru acţiunile noastre? Şi dacă nu suntem responsabili pentru acestea, atunci cine este?
Pentru a răspunde acestor întrebări, trebuie mai întâi să înţelegem cei patru factori care ne definesc şi cum putem lucra cu ei ca să avem libertatea de alegere.
Conform Cabalei, suntem toţi controlaţi de patru factori:
1. „Patul”, numit deasemeni şi „materia prima”;
2. Atributele neschimbate ale patului;
3. Atributele ce se schimbă sub influenţa forţelor externe;
4. Schimbările în mediul înconjurător.
Să vedem ce înseamnă fiecare dintre acestea, pentru noi.
1. Patul, Materia Primă.
Esenţa noastră neschimbată este numită „patul”. Eu pot fi fericit sau trist, gânditor, supărat, singur sau cu alţii. Indiferent care este starea mea şi indiferent în ce societate mă aflu, ceea ce este de baza la mine nu se schimbă niciodată.
Ca să înţelegem conceptul celor patru faze, să ne gândim la înmugurirea şi moartea plantelor. Să considerăm un pai de grâu. Când o sămânţă de grâu putrezeşte, îşi pierde întreaga formă. Dar chiar dacă şi-a pierdut în totalitate forma, doar un nou pai de grâu va creşte din acea sămânţă şi nimic alceva. Aceasta deoarece patul nu s-a schimbat; esenţa seminţei rămâne tot aceea a grâului.
2. Atributele neschimbate ale patului.
La fel cum patul nu se schimbă şi grâul întotdeauna va produce un alt grâu, modul în care se dezvoltă sămânţa de grâu, rămâne deasemeni neschimbat. Un singur pai poate produce mai multe paie într-un nou ciclu de viaţă, şi cantitatea şi calitatea noilor paie se poate schimba, dar patul în sine, esenţa formei de grâu anterioara, va rămâne neschimbată. Spus simplu, nici o altă plantă nu va putea creşte dintr-o sămânţă de grâu, cu excepţia grâului, şi toate plantele numite grâu, vor trece întotdeauna prin aceleaşi şabloane ale procesului de dezvoltare, de la momentul însămânţării până la momentul morţii lor.
În mod similar, toţi copiii umani se maturizează în aceeaşi secvenţă a creşterii lor. De aceea ştim (mai mult sau mai puţin) când un copil ar trebui să înceapă să-şi dezvolte anumite abilităţi, şi când trebuie să înceapă să manânce anumite mâncăruri. Fără aceste şabloane fixe, nu am fi în stare să facem o hartă a dezvoltării copiilor umani, sau a oricui altcuiva.
3. Atribute ce se schimbă datorită Forţelor Externe.
Chiar dacă sămânţa rămâne acelaşi fel de sămânţă, înfăţisarea să se poată schimba ca rezultat al influenţei mediului înconjurător, cum ar fi lumina solară, solul, fertilizatorii şi ploaia. Deci, în timp ce planta rămâne tot grâu, „învelitoarea” sa, atributele esenţei de grâu, pot fi modificate prin intermediul elementelor externe.
În mod similar, dispoziţiile noastre se schimbă în compania unor persoane sau a diferitelor situaţii, chiar dacă noi înşine (patul) ramânem aceiaşi. Câteodată, când influenţa mediului este prelungită, aceasta ne poate schimba nu doar dispoziţia, dar chiar şi caracterul. Nu este mediul înconjurător cel care ne crează trăsăturile; este doar faptul că fiind lângă un anumit tip de oameni, aceasta încurajează anumite aspecte ale naturii noastre să devină mai active decât erau înainte.
4. Schimbări în Mediul Înconjurător Exterior.
Mediul înconjurător care afectează sămânţa, este la rândul lui afectat de alţi factori externi cum ar fi schimbările climaterice, calitatea aerului şi vegetaţia din imediata apropiere. Acesta este motivul pentru care creştem plante în sere şi fertilizăm artificial pământul. Încercăm să creem cel mai bun mediu pentru ca plantele să crească.
În societatea noastră umană, noi schimbăm în mod constant mediul ce ne înconjoară: facem reclamă noilor produse, alegem guverne, urmăm cursurile a fel de fel de şcoli, şi petrecem timpul cu prietenii. De aceea, ca să controlăm propria creştere, ar trebui să învăţăm să controlăm tipul de oameni cu care ne petrecem timpul, dar cel mai important, oamenii pe care-i dorim să fie în jurul nostru. Aceia sunt oamenii care ne vor influenţa cel mai mult.
Dacă dorim să devenim corectaţi – altruişti – trebuie să ştim ce schimbări sociale vor promova corecţia, şi să le urmăm întocmai. Cu acest ultim factor – schimbarea mediului nostru înconjurător – ne învăluim esenţa, ne schimbăm atributele patului, şi ne determinăm soarta. Acesta este domeniul în care avem libertate de alegere.
Chiar dacă nu putem determina atributele patului nostru, putem totuşi influenţa vieţile noastre şi propriul destin, alegând mediul social înconjurător. Cu alte cuvinte, deoarece mediul afectează atributele patului, putem determina viitorul nostru, construind mediile înconjurătoare într-un mod care promovează scopurile pe care dorim să le atingem.
Îndată ce mi-am ales direcţia şi am construit un mediu care să mă conducă spre acea direcţie, pot folosi societatea ca pe un propulsor pentru a-mi accelera progresul. Dacă, de exemplu, vreau bani, mă pot înconjura cu persoane care-şi doresc acelaşi lucru, care vorbesc despre acest subiect şi care muncesc din greu pentru a-i obţine. Aceasta mă va inspira să muncesc din greu, şi să-mi transform mintea într-o fabrică pentru scheme de produs bani.
Şi avem şi un alt exemplu. Dacă am depăşit greutatea ideală şi doresc să schimb acest lucru, cel mai uşor mod de a o face este să mă înconjur de oameni care gândesc, vorbesc şi se încurajează unul pe altul să piardă greutate. De fapt, pot face mai mult decât să mă înconjur de acest tip de oameni; pot consolida influenţa acestui mediu prin cărţi, filme şi articole din reviste. Orice îmi poate creşte şi suporta dorinţa de a pierde greutate, va fi de ajutor.
Totul constă în mediul ce ne înconjoară. Alcoolicii anonimi, instituţiile de reabilitare pentru drogaţi, Weight Watchers, toate acestea folosesc puterea societăţii pentru a-i ajuta pe oamenii care nu se pot ajuta singuri. Dacă folosim mediul ce ne înconjoară în mod corect, putem atinge lucruri pe care nici nu îndrăzneam să le visăm. Şi cel mai bine dintre toate, nici măcar nu am fi simţit că am fi făcut vreun efort ca să atingem aceste lucruri.
Păsările dintr-o specie
În primul capitol, am vorbit despre principiul „echivalenţei formelor”. Acelaşi principiu se aplică şi aici, dar la nivel fizic. Oameni asemănători se simt comfortabil împreună, deoarece au aceleaşi dorinţe şi aceleaşi gânduri. Ştim cu toţii că păsările dintr-o anumită specie stau împreună. Dar noi putem răsturna procesul Alegând specia noastră, putem determina tipul de pasăre care vom deveni în final.
Dorinţa pentru spiritualitate nu face nici o excepţie. Dacă vreau spiritualitate şi dacă vreau să-mi cresc dorinţa pentru aceasta, am nevoie doar de prietenii potriviţi, cărţile, şi filmele potrivite. Natura umană va face restul. Dacă un grup de oameni decide să devină asemenea Creatorului, nimic nu poate sta în calea lor, nici măcar Creatorul însuşi. Cabaliştii numesc aceasta, „Fiii mei m-au învins.”
Deci de ce nu observăm o „epidemie” de spiritualitate?
Ei bine, este o mică problemă: nu puteţi simţi spiritualitatea până când nu o avem deja. Problema este că fără să vedem sau să simţim scopul, este foarte greu să-l dorim cu adevărat, şi deja am văzut că este foarte greu să obţinem ceva fără să avem o dorinţă puternică pentru acel ceva.
Gândiţi-vă la aceasta în felul următor: tot ce dorim în lumea noastră este rezultatul unei influenţe externe asupra noastră. Dacă îmi place pizza, este deoarece prietenii, părinţii, televizorul, ceva sau cineva mi-a spus despre cât de bună este. Dacă vreau să devin un avocat, este deoarece societatea mi-a dat impresia că merită să fiu avocat.
Dar unde în societatea noastră pot găsi ceva sau pe cineva care să-mi spună că fiind asemenea Creatorului, este minunat? Mai mult, dacă o astfel de dorinţă nu există în societate, cum a apărut subit în mine? A apărut de undeva din neant?
Nu, nu din neant; a apărut din Reshimot. Este o memorie a viitorului. Lăsaţi-mă să vă explic. În Capitolul Patru, am spus că Reshimot are înregistrări, memorii care au fost înregistrate în interiorul nostru atunci când ne aflam într-o poziţie mai înaltă pe scara spiritualităţii. Aceste Reshimot stau în subconştientul nostru şi ies la suprafaţă una câte una, fiecare evocând dorinţe din stadiile trecute, mai noi şi mai puternice.
Mai mult, deoarece fiecare dintre noi am fost pe un punct mai înalt pe scara spiritualităţii, noi toţi vom simţi retrezirea dorinţei de a merge înapoi la aceste stadii spirituale atunci când va fi momentul potrivit ca să experimentăm – nivelul spiritual al dorinţelor. Acesta este motivul pentru care Reshimot sunt amintiri ale stadiilor noastre viitoare.
De aceea, întrebarea nu ar trebui să fie, „Cum de am o dorinţă pentru ceva ce nu mi-a fost adus la cunoştiinţă de către mediul meu înconjurător”? În schimb, ar trebui să întrebăm, „Dacă tot am această dorinţă, cum o realizez?” Iar răspunsul este simplu: Trateaz-o ca şi cum tratezi orice alt lucru pe care vrei să-l obţii – gândeşte-te la el, vorbeşte despre el, citeşte despre el, şi cântă despre el. Fă orice poţi ca să-l faci să fie important, iar progresul tău va fi proporţional accelerat.
În Cartea Zoharului, este o poveste inspirată (şi adevărată) a unui bărbat înţelept cu numele Rabbi Yosi Ben Kisma, cel mai mare Cabalist al timpurilor sale. Într-o zi, un comerciant bogat din alt oraş, l-a abordat şi s-a oferit să-l mute pe Rabbi în oraşul omului bogat pentru a deschide un seminar pentru oamenii din oraş însetaţi de înţelepciune. Comerciantul a explicat că nu era nici un înţelept în oraş şi că oraşul avea nevoie de îndrumători spirituali. Bineînteles că i-a promis lui Rabbi Yosi că tot personalul său şi nevoile sale educaţionale vor fi rezolvate.
Spre marea surpriză a comerciantului, Rabbi Yosi a refuzat oferta, afirmând că sub nici o circumstanţă nu se va muta într-un loc unde nu există nici un alt învătător. Comerciantul stupefiat a încercat să argumenteze şi a sugerat ca Rabbi Yosi este cel mai mare învăţat al generaţiei sale şi că nu mai avea nevoie să înveţe de la alţii.
„În plus”, a spus comerciantul, „mutându-vă în oraşul nostru şi învăţându-i pe oamenii noştri, aţi face un imens serviciu spiritual, din moment ce în locul unde vă aflaţi în prezent, deja există un număr mare de învăţaţi, iar oraşul nostru nu are nici unul. Aceasta ar fi o contribuţie imensă la spiritualitatea întregii generaţii. Se poate ca marele Rabbi, măcar să îmi ia în consideraţie oferta?”
La care Rabbi Yosi a răspuns imediat: „Chiar şi cel mai înţelept învăţat va deveni în curând neînţelept printre atâţia oameni neînţelepţi”. Nu era faptul că Rabbi Yosi nu vroia să-i ajute pe comercianţii din acel oraş; el pur şi simplu ştia că fără un mediu înconjurător care să-l susţină, el s-ar fi pierdut fără nici un dubiu – ar fi eşuat în procesul de a-i învăţa pe studenţii săi, şi şi-ar fi pierdut nivelul său spiritual.
Cartile lui Michael Laitman se pot vedea la linkurile de mai jos:
- link 1 - aceasta pagina
Ajuta-ma sa traduc din text in voce audio cat mai multe articole postate.
(Doriti un anumit articol sa fie tradus din text in voce audio, trimite-ti un mesaj de cerere traducere)
Dacă informatiile găsite aici ti-au fost de folos, spune "mulțumesc" printr-o donație de sustinere:
Vezi si alte articole similare:
