Rav Michael Laitman, PhD – Reactia simturilor

Noi existăm în lume, dar nu ştim ce este în exteriorul nostru. De exemplu, nu ştim ce există în exteriorul urechilor noastre, nu putem identifica „acel ceva” ce presează asupra timpanelor noastre. Tot ceea ce noi simţim, este propria noastră reacţie la acel „ceva”. De aceea, numele pe care îl dăm unui fenomen exterior, este de fapt numele propriei noastre reacţii la acel fenomen. Destul de posibil ca să existe frecvenţe sau fenomene diferite de cele pe care le creăm în interiorul urechilor noastre. Totuşi, urechile noastre reacţionează într-o manieră unică la acel „ceva” necunoscut din exterior, şi este acea reacţie prin care noi definim fenomenul.

Tot ceea ce noi putem face, este să studiem propriile noastre reacţii la acel fenomen, cu alte cuvinte, ceea ce se întâmplă în interiorul nostru. Rezultă că percepţia noastră despre lume, este foarte limitată. Dacă începem să înţelegem că ceea ce noi vedem nu este ceea ce se întâmplă de fapt în exteriorul nostru, putem aborda cercetarea despre modul în care percepem noi realitatea, într-un mod cu totul nou. De fapt, există o anumită Esenţă care operează asupra noastră, dar niciodată nu o să o simţim în adevărata sa formă. Tot ceea ce noi putem simţi este reacţia noastră interioară la aceasta. Ideea pe care noi o avem despre lume, este suma reacţiilor noastre interioare, dar noi nu avem cum să cunoaştem ceea ce este de fapt prezent în exteriorul nostru.

Dacă vrem să ne raportăm la realitate în mod corect, trebuie să cunoaştem limitele propriei noastre percepţii. Nu ne putem înşela singuri, crezând că percepem adevărata realitate, deoarece nu avem o percepţie reală a Esenţei sale, sau a Formei Abstracte. Noi putem doar recunoaşte Forma care se îmbracă în Materia noastră. Deşi este regretabil că trebuie să ne limităm, totuşi acesta este modul în care sunt lucrurile.

După cum am mai spus, nu putem percepe întregul tablou, ci doar reacţia noastră la acesta. Deasemeni, nu putem şti cât de aproape este Forma percepută de noi în Materia noastră, de Forma Abstractă care există în afara materiei noastre, şi care o afectează.

În acelaşi mod simţim ceea ce ne înconjoară, Kli-ul spiritual percepe realitatea spirituală. Acest Kli poate simţi doar propria sa reacţie la Lumina din interiorul său; nu poate spune nimic despre Lumina din exteriorul Kli-ului care o percepe. Kli-ul înţelege şi determină ce este Lumina, ce este un Kli, şi ceea ce Kli-ul vrea de la Lumină, prin intermediul reacţiei sale intrinsece. Toate aceste descrieri, nu au legătură cu fenomenele, aşa cum sunt ele în exteriorul Kli-ului.

Baal HaSulam a fost foarte insistent în explicarea acestor subiecte, în a sa Prefaţă la Cartea Zohar, deoarece Cabala are legătură doar cu construirea Kli-ului pentru o percepţie a realităţii:

De exemplu, simţul vederii ne oferă doar umbre ale esenţei vizibile, în concordanţă cu modul în care ele sunt formate, în opoziţie cu Lumina. În mod similar, simţul auzului este doar o forţă de lovire în aer, a unei părţi de Esenţă. Aerul este respins datorită acestei forţe, loveşte timpanul din urechea noastră şi noi auzim că există ceva Esenţă în apropierea noastră.

Simţul mirosului este doar aer care vine din Esenţă, loveşte nervul olfactiv, şi noi mirosim. Deasemeni, simţul gustului este rezultatul atingerii unei părţi de Esenţă de către nervii gustului.

De aceea, tot ceea ce ne oferă aceste patru simţuri, sunt doar manifestări ale unor acţiuni ce provin din o parte a Esenţei, şi nu sunt Esenţa în sine.

Chiar şi simţul atingerii, cel mai puternic dintre aceste simţuri, care separa căldura de răcoare, solidul de moale, toate acestea sunt doar manifestările acţiunilor din cadrul Esenţei; ele sunt doar incidente ale Esenţei. Fierbinţeala poate fi răcorită, răcoarea poate fi încălzită; solidul poate fi transformat în lichid prin intermediul unor operaţii chimice, şi lichidul poate fi transformat în aer, adică în gaz, iar aici toate discernămintele celor cinci simţuri ale noastre, nu mai sunt valabile. Totuşi, Esenţa încă există, deoarece încă odată poţi transforma aerul în lichid şi lichidul în solid.

De aceea este evident că vedeţi cum cele cinci simţuri nu ne revelează nici o parte a Esenţei, ci doar incidente şi manifestări ale acţiunilor esenţei. – Rabbi Yehuda Ashlag (Baal HaSulam), Prefaţă la Cartea Zohar

De aceea, percepţia corectă a realităţii este de o importanţă covârşitoare pentru noi. Graniţele nu sunt setate ca să limiteze sau să ne diminueze cunoaşterea, sau ca să ne oprească să cercetăm anumite subiecte interzise. Din contră, când ne detaşăm de părţile pe care nu le controlăm, ne provocăm confuzie. Dacă ne limităm câmpul de percepţie la zone pe care le putem controla, vom putea percepe adevăratul tablou al realităţii. Urmând această condiţie cu conştiinciozitate, vom putea să progresăm corect.

În stadiul nostru prezent, nu avem nici o percepţie despre Lumina Superioară. Aceasta se datorează opoziţiei dintre vasele noastre egoiste şi Lumina altruistă. Dacă vasele noastre s-ar fi potrivit cu Lumina, cu alte cuvinte dacă am fi potrivit dorinţa noastră de a primi, cu Lumina, am fi capabili să o percepem. O asemenea „potrivire” este numită „îmbrăcăminte (înveliş)”. Învelişul se referă la atingerea intenţiei de a dărui, peste dorinţă de a primi, o intenţie pe care cineva o poate primi doar de la Lumină.

Pentru a primi acea intenţie de la Lumină, persoana trebuie să aibă „un punct din inimă”, sau un fragment de Lumină în interiorul voinţei de a primi. Folosind asta, persoana începe să favorizeze potrivirea între Kliul său şi Lumină. Punctul din inimă este un fragment de intenţie de a dărui, şi prin el persoana poate începe să folosească restul „inimii”, adică restul voinţei de a primi. Dacă cineva îşi poate folosi propria dorinţă cu intenţia de a dărui, aceasta este considerată „îmbrăcămintea Luminii”.

Haideţi să ne întoarcem pentru un minut la modul în care funcţionează simţul auzului: pentru a auzi, trebuie întotdeauna să ne menţinem echilibrul presiunii dintre noi şi ceea ce ne înconjoară. Pentru a echilibra presiunea din exterior ce acţionează asupra timpanelor noastre, un mecanism delicat creează presiune egală, în direcţia opusă, dinspre interior. De aceea, părem să măsurăm presiunea din exterior, dar de fapt, măsurăm presiunea pe care o creăm în interior, ca răspuns la presiunea externă.

Toate instrumentele noastre de măsură funcţionează în concordanţă cu acest principiu. Putem demonstra acest lucru folosind o măsurătoare mecanică. Mai multe obiecte participă la această măsurătoare: un arc, un cadran şi obiectul care va fi cântărit. Plasând obiectul pe dispozitiv, creăm o presiune descendentă (figura 13).

Pentru a echilibra presiunea, arcul opune rezistenţă, ascendent. Cadranul măsoară atunci presiunea ascendentă pe care arcul o aplică, şi prezintă acest lucru ca şi greutatea obiectului. Măsurarea presiunii mecanismului nostru interior, este definită ca „măsurarea Formei în Materie şi Materia”.

Acum haideţi să ne întoarcem la Kli-ul spiritual. Forma în materie, în spiritualitate, este reacţia Kli-ului la ceea ce este în exteriorul său. Este numită „intenţie”. Intenţia cu care substanţa (voinţa de a primi) este folosită, echilibrează ceea ce vine de Sus, adică de la Creator. Cu acest lucru, un cabalist poate măsura similaritatea intenţiei sale, cu intenţia Creatorului.

Un cabalist percepe întregul scop al voinţei de a primi încântare şi plăcere. Dacă un cabalist poate folosi o parte din asta, cu intenţia de a dărui, acesta ar fi un act spiritual. Şi asta deoarece folosirea oricărei părţi a voinţei de a primi cu intenţia de a dărui, înseamnă că el/ea a echilibrat presiunea Creatorului. Un asemenea act este numit „construirea unui Partzuf spiritual” (faţă), un termen care indică măsura echivalenţei dintre Creator şi creatură, dintre Lumina şi Kli.

Cabaliştii folosesc Partzufim (pluralul de la Partzuf) pentru a testa cât de mult vrea Creatorul să dea şi câtă plăcere pot ei returna Creatorului. De exemplu, dacă intensitatea intenţiei de a dărui cu care cineva poate lucra, este un înveliş de douăzeci de procente din Lumină, cele optzeci de procente rămase ale Luminii vor fi respinse fără a fi primite. Cu alte cuvinte, cineva poate doar echivala cu Creatorul în douăzeci de procente din voinţa de a primi, în substanţa proprie. Acesta este motivul pentru care persoana nu va activa cele optzeci de procente ce au rămas din voinţa de a primi, şi le va restricţiona.

Percepţia noastră despre Creator, depinde de puterea intenţiei noastre, asupra Materiei noastre. La fel ca şi greutatea şi arcul, nu putem măsura nimic decât propria intenţie. Intenţia de a dărui este Forma pe care o măsurăm şi de aici provine termenul „Învăţare Formativă” pe care cabaliştii îl folosesc pentru a descrie modul în care noi studiem.

Am numit adesea intenţia de a dărui, „al şaselea simţ”. Acest termen subliniază că prin intermediul intenţiei de a dărui, persoana poate simţi ce este prezent dincolo de cele cinci simţuri naturale ale noastre. Al şaselea simţ al nostru lucrează exact ca şi celelalte cinci simţuri. Singura diferenţă dintre ele, este aceea că cele cinci simţuri originale sunt prezente natural în noi, în timp ce al şaselea simţ este ceva ce trebuie să construim singuri. În timp ce senzitivitatea simţurilor naturale poate varia odată cu vârsta sau datorită altor elemente, totuşi este natural pentru noi să funcţionăm cu toate cele cinci simţuri.

După cum am afirmat anterior, noi suntem cei ce trebuie să construiască al şaselea simt. Aceasta deoarece al şaselea simţ nu este un simţ în sensul obişnuit al cuvântului, ci mai degrabă o intenţie. Scopul nostru este să studiem formele prin care Creatorul dăruieşte, şi când facem acest lucru independent, ne construim ca şi „creaturi” care există cu propriile drepturi. Aceasta este diferenţa dintre umanitate şi toate celelalte părţi ale Creaţiei.

Se sugerează o donație ca formă de recunoștință pentru informațiile oferite.