Rav Michael Laitman, PhD – Straduinta pentru echilibru
Copii fiind, mulţi dintre noi am crezut că lumea a fost umplută cu tot felul de forţe, cum ar fi fantomele din basme. Pe măsură ce am crescut, am eliberat această credinţă, dar chiar şi acum, încă simţim ca şi cum acele forţe chiar ar exista. Adevărul este că noi le căutăm în fiecare moment. Vrem să ştim mai multe despre lumea în care trăim, deoarece dacă nu am face-o, nu am fi niciodată eliberaţi de senzaţia de incertitudine, nu am trăi niciodată în pace şi încredere. Suntem curioşi să înţelegem lumea în care trăim şi să ne îmbunătăţim starea de a fi.
Această curiozitate evocă întrebări precum, „Cine sunt eu?” „Unde mă aflu?” „Ce voi deveni?”. Astfel de întrebări ne determină să dorim să cunoaştem realitatea în care trăim. Realitatea este divizată în două părţi: fiinţa umană şi mediul său înconjurător. Unii pretind că ar trebui doar să ne studiem şi să ne schimbăm pe sine, afirmând că făcând acest lucru, ne vom simţi liniştiţi şi mult mai pozitivi faţă de lume. Alţii, totuşi, spun că ar trebui să rămânem aşa cum suntem, să facem ceea ce lumea ne aduce în calea noastră şi să schimbăm lumea astfel încât să fie în concordanţă cu nevoile noastre. Altfel, s-ar părea că vieţile noastre nu ar mai funcţiona foarte bine.
Stadiul cel mai bun în care ne putem afla faţă de lume, este acela de echilibru. Dacă fiecare m-a înţeles şi vrea exact ceea ce eu vreau, atunci aceasta ar fi o stare de echilibru. Nu există o altă stare mai perfectă decât senzaţia că ne aflăm într-o stare de echilibru cu lumea. Aceasta poate fi comparată cu a fi un fetus în burta mamei mele: totul există doar ca să aibă grijă de mine; nu are nici un rost să am vreo acţiune defensivă. Ştiinţa se referă la acel stadiu ca la o „homeostază”. Cuvântul grec, homo, înseamnă acelaşi sau similar, iar staza este cuvântul grec pentru condiţie. Aceasta este starea de a fi, spre care tinde fiecare obiect în realitate .
Legile fizicii, chimiei şi ale biologiei explică faptul că singurul motiv pentru orice mişcare a materiei, indiferent că este vorba de inanimată, vegetală, animată sau vorbitoare, tinde să fie în echilibru cu mediul înconjurător. Pentru noi, ca fiinţe umane, pentru a fi în balans cu lumea înconjurătoare, trebuie să cunoaştem natura lumii înconjurătoare şi cum putem egaliza cu aceasta. Doar atunci vom şti cum să ajungem într-un stadiu în care fiecare vrea ceea ce eu vreau, are aceleaşi gânduri şi nu manifestă nici o acţiune împotriva celorlalţi. Şi astfel, totul ar fi învăluit în pace şi iubire. Acesta este scopul pentru care Cabala există; ea ne învaţă cum să obţinem pacea între oameni şi între oameni şi natura.
Toate cererile noastre pentru lume şi pentru noi înşine, sunt îndepărtate de către ştiinţă. Din păcate, progresul ştiinţei şi al tehnologiei nu ne-a făcut mai fericiţi. Pentru toate eforturile noastre de a ajunge într-un stadiu de linişte, întregire şi fericire, realitatea noastră devine din ce în ce mai aspră şi mai dureroasă, cu fiecare zi care trece.
Dar dacă toţi ne dorim ceea ce este mai bine, atunci de ce sunt atâtea probleme? Problemele există deoarece nu cunoaştem realitatea generală, cum se comportă ea, structura ei şi cum acţionează asupra noastră. Nu ştim cu ce trebuie să egalizăm. Se pare că, cu cât mai adânc pătrundem în materie, şi cu cât mai mult încercăm să înţelegem propria noastră natură şi natura dinafară lumii, cu atât mai mult eşuăm să vedem ce doreşte natura de la noi, de ce ea există, şi scopul fiecărui element din natură.
Unii cercetători au dovedit exteriorul şablonului materiei; alţi cercetători au pătruns adânc în structura acesteia, dincolo de nivelul molecular, la relaţia dintre atomi şi particulele subatomice. Cei mai avansaţi cercetători pretind că la un anumit nivel, materia devine evazivă. Din acel punct, ei nu mai înţeleg ce se întâmplă. Totuşi, motivul pentru care ei nu reuşesc să înţeleagă existenţa de dincolo de nivelul subatomic, nu este lipsa unor unelte de cercetare mai sofisticate, ci inabilitatea fiinţelor umane să perceapă pe deplin realitatea.
În timp ce ne raportăm doar la cele cinci simţuri ale noastre, simţim că putem face orice vrem cu realitatea. Îndată ce intrăm în lumea spirituală, totuşi, ne dăm seama că de fapt realitatea este aceea care face ce vrea cu noi. De la un anumit nivel de spiritualitate şi mai sus, înţelegem, că suntem cei care construiesc propria realitate. Cu alte cuvinte, ne dăm seama că realitatea este un fel de proiecţie a sinelui nostru.
Acest ultim nivel este ceea ce descriu cercetătorii contemporani. Ei susţin că există o anumită limită dincolo de care noi nu putem percepe. Acest punct între lumea fizică perceptibilă şi ceea ce se află dincolo de percepţia noastră, este punctul de întâlnire dintre ştiinţă şi Cabala.
Cabala explică faptul că există un mod de a cerceta, care ne permite să penetrăm „nivelul cauzalităţii”. Folosind-o, cineva poate înţelege cu siguranţă de ce lumea există, ce vrea de la noi, şi cum putem exista în echilibru cu ea, un echilibru pe care-l vom experimenta ca pace şi linişte. Aceia care deja au cercetat acea realitate, sunt numiţi „cabalişti”, şi scrierile lor descriu ceea ce rezultă din cercetările lor.
Cabaliştii susţin că dincolo de materia vizibilă, stau voinţa şi gândirea Naturii, care înconjoară întreaga realitate. Această voinţă şi gândire ce circumscriu realitatea, o privesc, şi o operează pentru a fi benefică. Mai mult, această voinţă şi gândire, constituie legea generală a realităţii. Cu alte cuvinte, legea generală a realităţii este dăruire absolută, şi toată materia din realitate trebuie să echivaleze cu aceasta.
Înţelepciunea Cabalei ne ajută să percepem actuala atitudine a Naturii în ceea ce ne priveşte. În acest fel, putem trata Natura cu aceeaşi atitudine şi deci să o echivalăm. Nivelele de revelare a realităţii actuale, sunt numite „lumi”. La fel cum oamenii de ştiinţă pătrund în structura materialelor cu ajutorul microscopului, sau studiază spaţiul profund cu telescopul, tot astfel şi cabaliştii penetrează gândul ce înconjoară realitatea folosind înţelepciunea Cabalei.
Progresul nostru în cercetarea realităţii este o adevărată aventură. Începem să ne simţim trecutul şi viitorul, şi să descoperim că de fapt timpul nu există; că, de fapt, totul deja există. Un cabalist se poate deplasa în timp, după cum percepem noi acum, să progreseze sau să regreseze dincolo de stadiul prezent. Oamenii care fac asemenea „salturi în timp” sunt numiţi „profeţi”.
Ei nu îşi imaginează viitorul, ci doar se deplasează cu câteva grade înainte, către un anumit nivel al realităţii, pe care restul umanităţii o să-l atingă într-o zi. Ei ne vorbesc „de acolo” şi ne spun despre ce simt ei în „timpul prezent” al lor. Ei ar putea tot aşa de uşor să fie mari istorici, regresând în stadii pe care umanitatea le-a experimentat cândva, să le simtă şi să ne spună despre ele.
Putem adesea să găsim în scrieri cabaliste ce descriu evenimente înainte de timpurile lor proprii, cum a fost Abraham, care cutreiera dintrun loc în altul, întâlnind oameni care învăţau ce a spus şi ce a făcut el. Ca să cunoască toate acestea, un cercetător cabalist trebuie să se întoarcă înapoi în timp ca să găsească acelaşi stadiu pe care-l avea Abraham, acesta însemnând un anumit grad, şi să ne vorbească despre acea realitate, fiind total prezent în ea. Un cabalist poate transmite impresii din acel timp.
Baal HaSulam descrie aceasta în următorul mod: Dar, deoarece aceia au atins gradul în care se afla Abraham, ei văd şi cunosc ce Abraham a văzut şi a ştiut. Din această cauză, ei ştiu ceea ce Abraham ar spune, şi la fel ca în toate vorbele înţelepţilor noştri, ei au interpretat versetele din Tora. Toate acestea din cauză că ei au atins deasemeni gradul, şi fiecare grad din spiritualitate este o realitate. Fiecare vede realitatea, precum cei care vin în oraşul Londra din Anglia, văd ce este în acel oraş şi ce se vorbeşte acolo.
În plus faţă de abilitatea de a călători în timp, cabaliştii descoperă şi alte forţe în realitate. Nu este nici o coincidenţă că legendele vorbesc despre fantome, demoni şi îngeri. Deşi, de fapt au un înţeles foarte diferit de modul în care sunt descrişi în mod curent, aceste forţe există.
Un cabalist care cercetează profunzimea naturii, începe să vadă forţele cu care operează aceasta, se conectează la ele şi le foloseşte pentru beneficiul tuturor, al său şi al umanităţii.
Acceptarea studiului realităţii necesită anumite eforturi, dar deasemeni captivează întreaga viaţă interioară a cuiva şi furnizează o împlinire totală. O persoană care studiază realitatea, descoperă motivul existenţei noastre, ştie unde trebuie să ajungem toţi şi înţelege motivele multiplelor noastre probleme.
De aceea, Cabala nu este doar o cercetare ştiinţifică teoretică. Mai degrabă, este o metodă practică ce intenţionează să ne ajute în fiecare moment al vieţii noastre. Prin intermediul Cabalei, persoana descoperă viitorul, trecutul, atributele sale atunci când a descins pentru prima oară în această lume, cu multe vieţi în urmă, şi calea pe care trebuie să o străbată.
Văzând ambele capete ale frânghiei, persoana înţelege ce trebuie să facă şi cum o poate face cel mai bine. Cabaliştii pot deasemeni să vadă forţele care operează asupra lor în orice moment dat, cum ar fi de exemplu faptul că o persoană ar trebui să se căsătorească cu o anumită individualitate, sau de ce copii cuiva sunt aşa precum sunt. Toate aceste detalii sunt predeterminate. Astăzi, de fapt, chiar şi ştiinţa recunoaşte că această informaţie este determinată în gene.
Există o poveste faimoasă despre nişte gemeni care sunt separaţi la o vârstă fragedă şi care pierd contactul unul cu celalalt. Treizeci de ani mai târziu ei s-au reîntâlnit şi au descoperit că ambii aveau aceeaşi ocupaţie, că nevestele lor aveau acelaşi nume şi că ei au trăit în case cu acelaşi număr al străzii. Materia se desfăşoară în acest mod, deoarece informaţia noastră internă defineşte tot ceea ce ni se va întâmpla în fiecare dintre stadiile pe care le vom experimenta în viaţă.
Cabala numeşte aceste aranjamente interne care ghidează cursul vieţii cuiva, Reshimot. Reshimot există în fiecare persoană, şi fiecare fază pe care persoana o experimentează este menită să o înveţe ceva ce o va propulsa către obţinerea ultimului scop.
Dacă am fi cunoscut forţele ce operează asupra noastră şi asupra structurii noastre interioare, ne-am fi putut pregăti pentru fiecare stadiu viitor. Dacă am fi ştiut cum să fim în echilibru cu legea generală a realităţii, atunci realitatea ne-ar fi părut total opusă aparenţei sale actuale.
Înţelepciunea Cabala, nu este menită să ne înveţe despre realitate într-o manieră ştiinţifică, astfel încât să putem filozofa despre „locuitorii” Lumilor Superioare. Mai degrabă, ne învaţă cum să ne controlăm destinul în fiecare clipă. Toate forţele şi evenimentele care ne presează, sunt menite să ne ajute să devenim conducătorii propriei noastre realităţi. „Conducătorii realităţii” înseamnă că suntem în echilibru cu realitatea, în fiecare moment al existenţei. De aceea, scopul nostru este să descoperim ce implică „aflarea în stadiul de echilibru”.
Cartile lui Michael Laitman se pot vedea la linkurile de mai jos:
- link 1 - aceasta pagina
Dacă informațiile găsite aici te-au ajutat, spune "Mulțumesc" printr-o Donație:
Vezi si alte articole similare:
