Samael Aun Weor – Memorie, Munca
Neîndoielnic fiecare persoanã are propria sa psihologie particularã, acest lucru este incontestabil, indiscutabil, irefutabil. Din pãcate, oamenii nu se gândesc la asta niciodatã și mulți nici nu acceptã așa ceva, din cauzã cã sunt închiși în mintea senzorialã.
Oricine admite realitatea corpului fizic pentru cã îl poate vedea și pipãi, însã cu Psihologia lucrurile stau diferit, ea nu este perceptibilã pentru cele cinci simțuri și de aici și tendința generalã de a o respinge sau pur și simplu de a o subestima și desconsidera, calificând-o drept ceva lipsit de importanțã.
Fãrã îndoialã, când cineva începe sã se autoobserve este un indiciu neîndoielnic al faptului cã a acceptat teribila realitate a propriei sale psihologii. E clar cã nimeni nu ar încerca sã se autoobserve, dacã nu ar gãsi înainte un motiv fundamental.
Evident cel care începe sã se autoobserve se transformã într-un un subiect foarte diferit de ceilalți, de fapt semnaleazã posibilitatea unei schimbãri.
Din nefericire oamenii nu vor sã se schimbe, se mulțumesc cu starea în care trãiesc.
E dureros sã vedem cum oamenii se nasc, cresc, se reproduc la fel ca animalele, suferã într-un mod de nedescris și mor fãrã a ști de ce.
A ne schimba este ceva fundamental, dar acest lucru este imposibil dacã nu începem autoobservarea psihologicã. Este necesar sã începem sã ne vedem pe noi înșine cu scopul de a ne autocunoaște, cãci în realitate umanoidul rațional nu se cunoaște pe sine însuși.
Atunci când cineva descoperã un defect psihologic, face de fapt un mare pas, pentru cã acest lucru îi va permite sã-l studieze și chiar sã-l elimine în mod radical.
Cu adevãrat cã defectele noastre psihologice sunt nenumãrate și chiar dacã am avea o mie de limbi pentru a vorbi și cerul gurii din oțel, nu am ajunge sã le enumerãm pe toate în mod complet.
Partea gravã este cã nu știm sã mãsurãm înspãimântãtoarea realitate a oricãrui defect; întotdeauna îl privim în mod iluzoriu, fãrã a-i da atenția cuvenitã; îl vedem ca pe un lucru lipsit de importanțã.
Când acceptãm doctrina celor multipli și înțelegem cruda realitate a celor șapte demoni pe care Iisus Cristos i-a scos din corpul Mariei Magdalena, în mod evident modul nostru de a gândi cu privire la defectele psihologice, suferã o schimbare fundamentalã.
Nu e de prisos sã afirmãm în mod subliniat cã doctrina celor multipli este de origine Tibetanã și Gnosticã în procent de sutã la sutã.
Cu adevãrat cã nu este deloc plãcut sã știm cã înãuntrul persoanei noastre trãiesc sute și mii de persoane psihologice.
Fiecare defect psihologic este o persoanã diferitã, ce existã înãuntrul nostru, aici și acum.
Cei șapte demoni pe care Marele Maestru Iisus Cristos i-a alungat din corpul Mariei Magdalena, sunt cele șapte pãcate capitale: Mânie, Lãcomie, Desfrâu, Invidie, Orgoliu, Lene, Gurmandism.
Desigur, fiecare din acești demoni în parte, este cap de legiune.
În vechiul Egipt al Faraonilor, inițiatul trebuia sã-i elimine din natura sa interioarã pe demonii roșii ai lui SETH, dacã voia sã obținã trezirea conștiinței.
O datã vãzutã realitatea defectelor psihologice, aspirantul dorește sã se schimbe, nu vrea sã mai continue în starea în care trãiește, cu atâtea persoane vârâte în psihicul sãu și atunci începe autoobservarea.
Pe mãsurã ce progresãm în munca interioarã putem constata prin noi înșine o ordonare foarte interesantã în sistemul de eliminare. Ne mirãm când descoperim o ordine în munca relaționatã cu eliminarea multiplelor agregate psihice care personificã greșelile noastre.
Interesant în toate acestea e cã o astfel de ordine în eliminarea defectelor, se realizeazã în mod gradat și se desfãșoarã în acord cu Dialectica Conștiinței.
Niciodatã nu ar putea dialectica raționalã sã depãșeascã formidabila muncã a dialecticii conștiinței. Faptele ne demonstreazã cã ordonarea psihologicã în munca de eliminare a defectelor este stabilitã de propria noastrã ființã interioarã profundã.
Trebuie sã precizãm cã existã o diferențã radicalã între Ego și Ființã. Eul nu ar putea niciodatã sã stabileascã o ordine în chestiunile psihologice, întrucât el însuși este rezultatul dezordinii.
Numai Ființa are puterea de a stabili ordinea în psihicul nostru. Ființa este Ființa. Rațiunea de a fi a Ființei este însãși Ființa.
Ordonarea în munca de autoobservare, judecare și eliminare a agregatelor noastre psihice, va fi reliefatã prin simțul judicios al autoobservãrii psihologice. Simțul autoobservãrii psihologice se gãsește, în stare latentã, la toate ființele umane însã se dezvoltã în mod gradat pe mãsurã ce este folosit. Un asemenea simț ne permite sã percepem în mod direct și nu prin intermediul simplelor asocieri intelectuale, diversele euri care trãiesc în psihicul nostru.
Aceastã chestiune a percepțiilor extrasenzoriale începe sã fie studiatã în domeniul Parapsihologiei și a fost de fapt demonstratã prin multiple experimente realizate judicios de-a lungul timpului și despre care existã o bogatã documentație.
Cei care neagã realitatea percepțiilor extrasenzoriale sunt ignoranți sutã la sutã, șarlatani ai intelectului îmbuteliați în mintea senzorialã.
Totuși, simțul autoobservãrii psihologice este ceva mai profund, merge mult dincolo de simplele enunțuri parapsihologice, ne permite autoobservarea intimã și deplina verificare a teribilei realitãți subiective a diverselor noastre agregate.
Ordonarea succesivã a diverselor pãrți ale muncii relaționate cu acest subiect atât de grav al eliminãrii agregatelor psihice, ne permite sã creãm o „memorie-muncã” foarte interesantã și chiar foarte utilã în aceastã chestiune a dezvoltãrii interioare.
Deși e sigur cã aceastã memorie-muncã ne poate oferi diferite fotografii psihologice din diversele etape ale vieții noastre trecute, ele, reunite în totalitate ne-ar aduce în imaginația noastrã un tablou viu și chiar respingãtor a ceea ce am fost înainte de a începe munca psiho-transformatoare radicalã.
Fãrã îndoialã cã niciodatã nu am dori sã revenim la acea oribilã imagine, vie reprezentare a ceea ce am fost. Din acest punct de vedere, o asemenea imagine s-ar dovedi utilã ca mijloc de confruntare între un prezent transformat și un trecut regresiv, rânced, greoi și nefericit.
Memoria-muncã se formeazã întotdeauna pe baza succesivelor evenimente psihologice înregistrate de centrul autoobservãrii psihologice. Existã în psihicul nostru elemente nedorite pe care în nici un caz nu le bãnuim.
Faptul ca un om cinstit, incapabil sã-și însușeascã vreodatã bunul altuia, onorabil și demn de toatã cinstea, sã descopere în mod neașteptat o serie de euri hoațe, locuind în zonele cele mai profunde ale propriului sãu psihic, este ceva înspãimântãtor, dar nu imposibil.
Ca o soție minunatã, plinã de mari virtuți sau ca o domnișoarã de o distinsã spiritualitate și de o educație aleasã, sã descopere pe neașteptate, prin intermediul simțului autoobservãrii psihologice, cã în psihicul ei intim trãiește un grup de euri prostituate, se dovedește dezgustãtor și chiar inacceptabil pentru centrul intelectual sau pentru simțul moral al oricãrui cetãțean chibzuit, însã acest lucru este posibil în domeniul concret al autoobservãrii psihologice.
Ajuta-ma sa traduc din text in voce audio cat mai multe articole postate.
(Doriti un anumit articol sa fie tradus din text in voce audio, trimite-ti un mesaj de cerere traducere)
Dacă informatiile găsite aici ti-au fost de folos, spune "mulțumesc" printr-o donație de sustinere:
