Stiinta si Religie – Cainele de paza: amigdala
Poziţionată în partea mediană a lobului temporal, amigdala este, de asemenea, una dintre cele mai vechi structuri ale creierului şi controlează şi intermediază practic toate funcţiile emoţionale de ordin înalt. Este destul de complex să discernem şi să exprimăm nuanţe emoţionale subtile, cum ar fi iubirea, afecţiunea, prietenia şi neîncrederea. Are, de asemenea, o importantă funcţie de supraveghere, fapt care este făcut posibil de bogatele reţele neurale care leagă această structură de alte regiuni ale creierului. Amigdala foloseşte aceste conexiuni ca să monitorizeze stimulii senzoriali din creier, căutând orice informaţie care reprezintă nevoia de acţiune — un semn de oportunitate sau pericol, sau orice altceva care ar putea fi demn de atenţia minţii.
Când apare un stimul care solicită atenţia noastră, amigdala îi analizează semnificaţia la modul fundamental, apoi comandă minţii să fie atentă desemnând valoare emoţională stimulului. De exemplu, dacă noaptea auziţi un sunet suspect, amigdala este cea care, prin intermediul sistemului de excitare a corpului, accelerează pulsul şi declanşează valul de teamă care ne face să deschidem ochii. In cazul unor stimuli mai pozitivi — de exemplu, mirosul de mâncare sau vederea unui partener sexual atractiv — se petrece acelaşi proces, în care amigdala aduce stimulul în atenţia minţii, învestindu-l cu răspunsul emoţional corespunzător.
Această funcţie de monitorizare a fost demonstrata în experimentele pe animale, în care stimularea electrică a amigdalei a avut ca rezultat priviri mai rapide şi mişcări de căutare ale capului. Animalul pare sâ aştepte cu nelinişte, bătăile inimii se accelerează, ritmul respiraţiei creşte şi intervin alte efecte de excitare fiziologică. Studiile efectuate asupra creierului demonstrează, de asemenea, o activitate crescută a amigdalei în timpul stărilor de excitare.
Abilitatea amigdalei de a declanşa excitarea autonomă este elementul-cheie în generarea emoţiei umane, dar amigdala nu îşi exercită influenţa direct asupra sistemului autonom. In schimb, activează hipotalamusul, care, la rândul lui, influenţează activitatea autonomă.
Cartile lui Andrew Newberg se pot vedea la linkurile de mai jos:
- link 1 - aceasta pagina
- link 2 - aceasta pagina