Jiddu Krișhnamurti – Descoperirea de Sine Dincolo de Tradiție
Ascultați articolul sub formă de podcast:
Ascultați articolul sub formă audio:
Sunteți produsul condiționărilor voastre, sunteți un produs al societății voastre, un produs al propagandei religioase și al altor tipuri de propagandă. Repetați ceea ce au spus alții. Aceasta este întreaga voastră educație. Sunteți condiționați, nu sunteți liberi, fericiți, vitali, pasionați. Sunteți ființe umane înfricoșate, pline de autoritatea altora sau în mod particular de mica voastră autoritate, de puținele voastre cunoștințe. Sunteți ființe umane de mâna a doua, intelectual, emoțional.
De ce ființele umane din întreaga lume sunt prinse în tradiții, indiferent că este o tradiție de o zi, o săptămână sau de trei mii de ani? De ce?
Nu este nimic sacru cu privire la tradiție, oricât de veche sau modernă ar fi. Creierul este purtătorul memoriei lui ieri, care este tradiția, și este speriat să o abandoneze deoarece nu se poate confrunta cu noul. Tradiția devine securitatea noastră și atunci când mintea este în siguranță, aceasta este decadentă.
De secole am fost hrăniți cu lingurița de profesorii noștri, de autorități, de cărțile noastre, de sfinții noștri. Noi cerem: “Spune-mi despre asta, despre ceea ce se află dincolo de dealuri și munți, și de întregul pământ!” și suntem mulțumiți cu descrierea lor, ceea ce înseamnă că trăim în cuvinte și viața noastră este superficială și goală. Trăim în ceea ce ni s-a spus. Suntem rezultatul a tot felul de influențe și nu este nimic nou în noi, nimic descoperit de noi înșine, nimic original, curat, limpede.
Mintea ta încearcă întotdeauna să trăiască în obicei, astfel încât să nu fie deranjată, astfel încât să nu trebuiască să gândească din nou și din nou, să observe problemele într-un mod diferit. Tradiția spune ceva și tu o urmezi. Când accepți și urmezi o tradiție, nu ești perturbat, mintea este monotonă și îi place să fie monotonă. Când însă ești perturbat, te explici și te îndepărtezi de gândirea ta obișnuită, astfel încât mintea ta nu este niciodată atentă, alertă, niciodată nu se întreabă, mereu pe jumătate adormită, adormită de tradiție, de obiceiuri, de uzanță.
Chiar cuvântul tradiție înseamnă ceva transmis din generație în generație. Etimologic, cuvântul înseamnă “trădare”, “vânzare”. Tradiția înseamnă a preda de la generație la generație anumite valori, anumite convingeri, idei, ritualuri, concepte, concluzii. Asta se petrece secol după secol precum un carusel, aplatizând ființele umane prin aceste valori, concluzii și așa mai departe. Iar atunci când aceste valori, concluzii, concepte, principii sunt date de o parte, așa cum se întâmplă acum, ne întoarcem de unde am plecat, suntem violenți, lacomi, nerăbdători, nesiguri, incerți, ființe umane confuze. Asta e tot ce se întâmplă de fapt.
Dorința de a domina, de a impune și de a fi ascultat pare a fi atât de apropiată omului, cu toată subtilitatea și cruzimea și urâțenia. Dictatorii, preoții și capul familiei se pare că solicită această ascultare, supunere. Acest model se repetă peste tot. Această dorință pentru putere, poziție și prestigiu este încurajată din copilărie, prin comparație și măsurare. Din acest conflict izvorăște lupta pentru a realiza, pentru a dobândi, pentru a deveni, pentru succes și împlinire.
Revoluțiile încearcă să oprească această decădere, dar același model este în curând repetat cu alți dictatori ajunși la vârf.
Dacă există conformitate, nu poate exista libertatea, evident. Și totuși, mintea caută întotdeauna libertatea: mult mai inteligent, mult mai alert, mult mai conștient și cu o necesitate tot mai mare.
Când explorezi totul cu privire la tine, când nu te mai agăți de explicații, de cuvinte, de cărți, de idei, de toate lucrurile pe care intelectul le inventează, și le-ai respins pe toate, dar nu pentru că nu ai găsit satisfacție în ele, atunci când ai serioase îndoieli, atunci când observi, când examinezi, atunci când pui întrebări și nu există răspunsuri – cu excepția celor oferite de cenușa moartă a tradiției, a condiționării, și atunci când respingi toate acestea, profund și total, cum cu siguranță este necesar, atunci ești singur, complet singur, deoarece nu poți depinde de nimic.
Krishnamurti: Vreau să învăț despre mine, “eu-l” care visează. Acum, voi aborda asta cu cunoștințele acumulate din lectura lui Jung sau Freud sau a teologilor?
Interlocutorul: Citindu-l pe Freud voi afla despre Freud.
Krishnamurti: Asta este, domnule, învăț despre Freud, nu învăț despre mine. Prin urmare, atunci când învăț prin Freud despre mine, eu nu mă observ; eu observ imaginea pe care Freud a creat-o cu privire la mine. Deci, trebuie să scap de Freud. Deci, am să-l dau deoparte nu doar pe Freud și Jung, dar de asemenea și cunoștințele pe care le-am adunat despre mine ieri.
Să menționăm din nou în mod clar: văd că trebuie să mă schimb complet, din rădăcina propriei mele ființe; eu nu mai pot depinde de nicio tradiție, deoarece tradiția a adus această colosală lene, acceptarea și obediența; eu nu pot aștepta posibilitatea ca altcineva să mă ajute să mă schimb, nici vreun profesor, nici Dumnezeu, nici vreo credință, niciun sistem sau orice presiune sau influență din exterior. Ce se petrece atunci?
Știi, ar fi minunat dacă nu ai afirma niciodată ceva care nu este propria ta descoperire. Niciodată să nu spui nimic care tu însuți nu cunoști. Niciodată să nu spui nimic care să nu înțelegi, care tu însuți nu l-ai descoperit, iar atunci vei vedea că întreaga activitate a minții tale trece printr-o extraordinară schimbare.
Sunteți conștienți de faptul că sunteți mediocri? Răspunde-ți pentru tine. Oamenii mediocri nu sunt nici mari, nici mici, doar se amestecă printre ceilalți.
Dacă sunteți conștienți că sunteți mediocri, ce înseamnă asta? Fiind săraci interior, facem mereu eforturi pentru a deveni mai “nobili”. Acest sentiment de mediocritate se manifestă în respectabilitatea exterioară. Și există revolte împotriva mediocrității – hipioții cu părul lung, nebărberiți: este mereu aceeași mișcare. Sau vă alăturați unei comunități deoarece în interior nu aveți nimic; alăturându-vă, deveniți importanți, și aceasta este acțiune. Atunci când sunteți conștienți de această mediocritate, acest sentiment de insuficiență, acest sentiment de singurătate, de adâncă frustrare, veți vedea că acesta este acoperit de tot felul de activități.
Acest limbaj este liber, revelator și inspirator. Acesta străpunge norii filosofiei, care ne încurcă gândirea și reface izvorul acțiunii. Nivelează suprastructurile unei gimnastici verbale, care se clatină și curăță terenul de gunoi. Există ceva în afirmațiile lui Krishnamurti care face lectura altor cărți cu totul de prisos.
Cartile lui Jiddu Krishnamurti se pot vedea la linkurile de mai jos:
- link 1 - aceasta pagina
- link 2 - aceasta pagina
