Rebecca Saxe – Cum ne înțelegem unii pe alții: Neuroștiința din spatele gândurilor și judecăților morale
Rebecca Saxe despre modul în care creierul procesează judecățile morale. Discuția se concentrează pe descoperirea unei regiuni cerebrale specializate, joncțiunea temporoparietală dreaptă (rTPJ), implicată în gândirea despre mințile altora. Se explorează dezvoltarea lentă a acestei capacități la copii și se arată cum variațiile în activitatea rTPJ la adulți influențează evaluările morale, inclusiv prin utilizarea stimulării magnetice transcraniene (TMS) pentru a modifica temporar aceste judecăți. În final, se abordează implicațiile etice și potențialele aplicații educaționale ale acestei înțelegeri a creierului moral.
Vezi online cu traducere:
Teme Principale și Idei Esențiale din Prelegerea Rebeccăi Saxe:
1. Problema altor minți din perspectiva neuroștiințifică
Rebecca Saxe diferențiază între problema filozofică clasică – „cum știm că alte minți există?” – și o întrebare mai relevantă pentru neuroștiință: „de ce ne este atât de ușor să înțelegem alte minți?”. Ea evidențiază abilitatea remarcabilă a ființelor umane de a deduce stările mentale ale celorlalți pornind de la indicii minime.
„Problema care mă interesează nu este de ce este greu să știm ce gândește sau dorește altcineva, ci, mai degrabă, cum se face că ne este atât de ușor să înțelegem mințile altora.”
2. Rolul joncțiunii temporoparietale drepte (rTPJ)
Saxe identifică o regiune cerebrală specifică – joncțiunea temporoparietală dreaptă, situată deasupra și în spatele urechii drepte – care este activă în mod special atunci când ne gândim la gândurile și intențiile altora. Această zonă nu este implicată în rezolvarea altor tipuri de probleme logice.
„Există o regiune în creierul uman a cărei funcție principală este să se gândească la gândurile altor oameni. Este activată când citești literatură, urmărești piese de teatru sau încerci să înțelegi intențiile unei alte persoane.”
3. Dezvoltarea treptată a teoriei minții în copilărie
Capacitatea de a înțelege credințele și intențiile altor persoane se dezvoltă lent în copilărie. Prin sarcini de tipul „credință falsă” (ex. scenariul cu pirații și sandvișul), se observă diferențe semnificative între copii de 3 și 5 ani. Judecățile morale bazate pe intenții apar și mai târziu, în jurul vârstei de 7 ani.
- Copiii de 5 ani anticipează acțiunile în funcție de credințele altora.
- Copiii de 3 ani nu iau în considerare faptul că altcineva ar putea avea o credință falsă.
- Cei mici judecă moral în funcție de rezultat, nu de intenție.
4. Maturizarea sistemului cerebral responsabil de teoria minții
Studiile fMRI indică faptul că, deși rTPJ este activă în copilărie, specializarea sa pentru atribuirea stărilor mentale se intensifică de-a lungul copilăriei și adolescenței.
„Pe parcursul copilăriei și până în adolescență, atât capacitatea cognitivă de a înțelege alte minți, cât și rețeaua cerebrală care o susține continuă să se dezvolte.”
5. Diferențele individuale în judecățile morale la adulți
Adulții prezintă variații în activitatea rTPJ, ceea ce influențează modul în care interpretează acțiunile altora. Cei cu o activitate mai intensă în această regiune tind să se concentreze mai mult pe intenție decât pe rezultat.
Exemplu – Scenariul Grace:
- Dacă Grace crede că pune otravă, dar de fapt este zahăr, cei cu activitate crescută în rTPJ o judecă mai puțin aspru.
- Cei cu activitate redusă în această zonă tind să penalizeze rezultatul potențial dăunător, indiferent de intenție.
6. Demonstrarea cauzalității prin stimulare magnetică transcraniană (TMS)
Folosirea TMS pentru a perturba temporar funcționarea rTPJ a permis demonstrării unui rol cauzal al acestei regiuni în judecățile morale.
- Inhibarea rTPJ duce la o diminuare a capacității de a evalua intențiile.
- Persoanele afectate de TMS au fost mai indulgente cu tentativele eșuate de a face rău și mai severe în cazuri de accidente involuntare.
7. Considerații etice și implicații educaționale
Saxe recunoaște preocupările etice legate de influențarea deciziilor morale prin tehnici precum TMS. Ea subliniază că această metodă nu poate fi aplicată fără consimțământ și că efectele sunt limitate și temporare.
„TMS nu este o tehnologie subversivă. Nu am influențat deciziile personale, ci doar evaluările acțiunilor altora – ceea ce studiem este, mai degrabă, juriul, nu inculpatul.”
Totodată, înțelegerea dezvoltării teoriei minții poate contribui la elaborarea unor metode educaționale menite să încurajeze judecăți morale mai nuanțate și mai echitabile.
8. Caracterul unic uman al teoriei minții
Capacitatea de a reflecta asupra gândurilor altora este considerată o trăsătură distinctiv umană, inexistentă la alte specii. Cercetarea mecanismelor cerebrale care susțin această abilitate deschide un domeniu științific emergent, cu implicații semnificative.
9. Reflecție asupra „problemei greoaie a conștiinței”
Spre final, Saxe atinge „problema greoaie a conștiinței”, exprimând atât speranța cât și reținerea cu privire la posibilitatea de a o rezolva în viitorul apropiat, dată fiind complexitatea sa profundă.
Prelegerea Rebeccăi Saxe oferă o incursiune captivantă în neurobiologia judecății morale și a cogniției sociale. Descoperirea și cercetarea joncțiunii temporoparietale drepte evidențiază baza neuronală a capacității noastre de a înțelege intențiile altora – o abilitate esențială în interacțiunile umane. Pe măsură ce înțelegerea acestui mecanism se aprofundează, devin posibile noi aplicații în educație, dezvoltare morală și, potențial, în corectarea prejudecăților sociale – totul însoțit, desigur, de necesare reflecții etice.
