Anita Moorjani – Dincolo de frică: Lecțiile unei experiențe aproape de moarte despre iubire, vindecare și sensul vieții
Acest articol prezintă experiența autoarei, Anita Moorjani, cu cancerul în stadiu terminal și coma indusă de acesta. În timpul comei, ea descrie o experiență extracorporală profundă, caracterizată de lipsa durerii, dragoste necondiționată și o înțelegere a cauzelor bolii sale. Această experiență a determinat-o să se întoarcă în corp și să se vindece complet de cancer. Autoarea împărtășește perspectivele obținute în timpul experienței sale, subliniind importanța iubirii, bucuriei și a trăirii fără teamă. Ea critică modul în care frica este indusă în sistemul medical și în societate și pledează pentru o abordare mai holistică a sănătății, centrată pe starea emoțională și spirituală.
Vezi online cu traducere:
Teme și idei principale din experiența Anitei Moorjani
1. Experiența Aproape de Moarte (EAM)
În timpul comei, Anita a rămas conștientă de ceea ce se întâmpla în jurul corpului ei fizic, având o percepție extinsă și clară asupra realității. A trăit o experiență extracorporală, lipsită de durere și frică, descriind-o ca pe o „senzație de lumină eliberatoare” și o „iubire necondiționată” copleșitoare – o formă de iubire pe care nu o cunoscuse niciodată în viața fizică.
A simțit o putere și o măreție dincolo de orice înțelegere anterioară, afirmând că se simțea „învelită într-o pătură de iubire necondiționată”.
A întâlnit esența tatălui ei decedat și a celei mai bune prietene, experimentând din partea lor o prezență complet lipsită de judecată – doar iubire pură.
A realizat că, odată cu moartea, se renunță la identitatea bazată pe gen, cultură, religie și toate condiționările acumulate în viață. Ceea ce rămâne este „esența pură” sau „iubirea pură”, în unitate cu „tot ceea ce există” – ceea ce ea identifică drept Dumnezeu.
Timpul, în această dimensiune, era perceput ca non-linear, trăindu-l ca pe un întreg simultan.
2. Cauzele cancerului și procesul de vindecare
Anita atribuie apariția cancerului fricii profunde care i-a marcat viața – teama de a nu fi suficientă, de a nu se încadra, de a fi respinsă, de boală și moarte.
În timpul EAM, a conștientizat că majoritatea alegerilor făcute până atunci au fost motivate de frică, nu de iubire.
Această claritate a condus-o la înțelegerea cauzei bolii sale: „Am înțeles de ce am avut cancer… fiecare decizie și alegere m-au condus spre acel pat de spital.”
Totodată, a perceput că, dacă alege să se întoarcă, vindecarea este posibilă. „Mi-am luat angajamentul ca, atâta timp cât voi trăi, îmi voi face alegerile dintr-un loc de iubire.”
Revenirea la viață a fost urmată de o vindecare rapidă: tumorile s-au retras, iar în decurs de trei săptămâni, corpul său nu mai prezenta urme de cancer.
3. Scopul vieții și natura realității
Potrivit Anitei, scopul vieții este acela de a experimenta existența fizică și întreaga paletă de emoții – o experiență imposibilă în tărâmul spiritului, unde domnește doar iubirea.
Inclusiv experiențele dificile sunt, în această viziune, „daruri” pe care sufletul le alege pentru a evolua.
„Cred că motivul pentru care venim în viață este să experimentăm fizicul”, afirmă ea.
Anita susține că ne naștem știind că suntem iubire, însă această cunoaștere este estompată de condiționările bazate pe frică impuse de societate, educație, cultură, religie și medicină.
4. Iubirea, bucuria și autenticitatea ca instrumente de vindecare
Anita subliniază importanța alegerilor ghidate de iubire, nu de frică.
„Bucuria, distracția și râsul sunt mai vindecătoare decât orice medicament, meditație sau alimentație sănătoasă.”
De asemenea, accentuează importanța reconectării cu propriul corp și cu intuiția, în locul unei dependențe exclusive de surse externe.
Autenticitatea este un pas esențial spre libertate interioară: „A fi liber înseamnă a fi liber de frica de a-i dezamăgi pe ceilalți.”
5. Critica sistemului medical și importanța speranței
Anita critică modul în care sistemul medical tradițional cultivă frica de cancer și fatalismul asociat diagnosticelor.
Ea consideră că eticheta „fără leac” nu înseamnă lipsa oricărei speranțe și că frica de cancer este uneori mai dăunătoare decât boala în sine.
În locul unei obsesii pentru boală, sugerează concentrarea pe viață, pe bucurie și pe relațiile autentice.
Pentru ea, speranța este esențială: „Atâta timp cât respiri, există întotdeauna speranță.”
Termenul „remisie” ar trebui înlocuit cu „remember my mission” – o chemare la reamintirea scopului vieții.
Ea susține că boala are rădăcini profunde în planul emoțional și spiritual, aspecte care ar trebui integrate în medicina modernă.
Citate reprezentative
- „Mă simțeam ca și cum aș fi fost învelită într-o pătură de iubire necondiționată – o formă de iubire pe care nu o mai simțisem niciodată în viața fizică.”
- „Am realizat că ceea ce trece dincolo este esența noastră pură… și că acolo nu mai există ego sau neînțelegeri.”
- „Fiecare alegere pe care am făcut-o până atunci m-a condus spre boală. Frica era în spatele tuturor.”
- „Mi-am promis că, atâta timp cât trăiesc, voi alege din iubire.”
- „Râsul și bucuria sunt medicamentele cele mai puternice.”
- „Frica de cancer e adesea mai periculoasă decât cancerul în sine.”
- „Nimeni nu-ți poate spune când vei muri. Atâta timp cât respiri, există speranță.”
Concluzii
Povestea Anitei Moorjani oferă o perspectivă profund transformatoare asupra vieții, morții și procesului de vindecare. Mărturia ei sugerează că frica are un impact distructiv asupra sănătății, în timp ce iubirea, bucuria și autenticitatea pot declanșa vindecarea.
Ea provoacă paradigma medicală convențională și îndeamnă la ascultarea intuiției și la menținerea speranței, chiar și în cele mai grele momente. Experiența sa poate inspira atât persoanele care trec prin boli grave, cât și pe cei care caută o înțelegere mai profundă a vieții și a naturii umane.
Cartile lui Anita Moorjani se pot vedea la linkurile de mai jos:
- link 1 - aceasta pagina
- link 2 - aceasta pagina
