Jiddu Krishnamurti – Divizarea naste conflict: Asta este o lege

De ce există divizare între oameni, între rase, între culturi? De ce religiile de asemenea divid omul, punându-l pe unul împotriva altuia – hinduşi, musulmani, creştini, evrei, şi aşa mai departe. Această dorinţă teribilă de a se identifica cu un grup, cu un steag, cu un ritual religios, ne dă sentimentul că avem rădăcini.

Cu toţii dorim să trăim in securitate. Asta este natural, este un răspuns instinctiv de a avea hrană, haine şi adăpost. Orice fiinţă umană din lume, de la cei mai ignoranţi până la fiinţele umane cele mai sofisticate, doreşte securitate atât interioară cât şi exterioară, pentru a fi în siguranţă. Iar asta înseamnă divizare, divizarea naţională a făcut această securitate imposibila; exterior aveţi războaie, sunteţi ameninţaţi de o altă ţară, de o altă ideologie şi astfel spuneţi că trebuie să vă protejaţi. Politicienii şi aşa numiţii lideri spun asta, deoarece fiecare dintre noi caută securitatea în divizare, în scindare. Credem că putem fi in siguranţa in familie; de la familie la naţiune, naţiunea este doar glorificarea tribalismului.

Deci, vom căuta securitatea în individualitate şi vom căuta securitatea în familie, in diverse forme de divizare. Deci trebuie să realizăm, nu teoretic, nu intelectual, ci chiar în viaţa zilnică, că acolo unde există divizare trebuie să existe conflict. Asta este o lege, o lege a naturii. Dacă există divizare intre bărbat şi femeie, soţ şi soţie, şi aşa mai departe, trebuie să existe conflict între ei. Aşa este. De aceea, în această ţară şi în alte ţări există atât de multe divorţuri, fiecare dorindu-şi propria cale, fiecare dorind să se exprime pe deplin, îndemnaţi de către psihologii care spun: “Nu te limita, nu te reţine, fă ceea ce vrei…”

Dacă ne privim viaţa şi observăm relaţia, vom vedea că este un proces de construire a rezistenţei împotriva altuia, un zid peste care privim şi-i observăm pe ceilalţi; dar noi menţinem întotdeauna acest zid şi rămânem în spatele său, fie că este un zid psihologic, unul material sau un zid economic sau naţional, şi noi trăim închişi deoarece este mult mai plăcut, credem că este mult mai sigur. Lumea este atât de perturbatoare, există atât de multă durere, atât de multă suferinţă, război, distrugere, mizerie de care dorim să scăpăm şi să trăim in interiorul zidurilor securizate ale propriei noastre fiinţe psihologice. Exact asta se întâmplă în întreaga lume: rămâi in propria ta izolare şi întinzi mâna peste acest zid pe care îl numeşti naţionalism, fraternitate sau oricum doreşti, insă in realitate este doar o continuitate a guvernelor suverane, a armatei. Totuşi agăţându-te de propriile tale limitări, crezi că poţi crea o lume unită, o lume a păcii, ceea ce este imposibil. Atâta timp cât ai o graniţă, fie naţională, economică, socială sau religioasă, este evident că nu poate exista pace in lume.

Sunteţi foarte preocupaţi cu schimbarea exterioară sau cu reformarea structurilor sociale care sunt nedrepte, războaie, sărăcie şi veţi încerca să le schimbaţi fie prin violenţă, sau prin calea lentă a legislaţiei, intre timp există sărăcie, război, foamete şi toate nenorocirile care există intre oameni. Suntem se pare cu totul neglijenţi şi nu acordăm deloc atenţie acestor imenşi nori acumulaţi, pe care omul i-a adunat secole după secole – durere, violenţă, ură şi diferenţe artificiale de religie şi rasă. Acestea există la fel cum există structura exterioară a societăţii – la fel de real, la fel de vital, la fel de izbitor. Neglijăm aceste acumulări ascunse şi ne concentrăm asupra reformei exterioare. Această divizare este probabil cea mai mare cauză a declinului nostru.

Procesul izolării este un proces de căutare a puterii; chiar dacă cineva caută puterea individual sau pentru un grup rasial sau naţional. La urma urmei, asta este ceea ce vrea fiecare dintre noi, nu-i aşa? Acesta doreşte o poziţie puternică în care el poate domina, fie acasă, la birou, sau intr-o structură birocratică. Fiecare caută putere, şi prin căutarea puterii va institui o societate care se bazează pe putere militară, economică, industrială şi aşa mai departe – care iarăşi este foarte evidentă. Nu dorinţa de putere este însăşi natura izolării?

Nu există ceva precum a trăi în izolare – nici o ţară, nici un popor, nici un individ nu poate trăi in izolare; însă, deoarece vă aflaţi în căutarea puterii în atât de multe moduri diferite, se naşte izolarea. Naţionalismul este un blestem, deoarece chiar naţionalismul, spiritul patriotic, creează un zid al izolării. Deci, naţionalismul, care este un proces de izolare, care este rezultatul căutării puterii, nu poate aduce pacea in lume. Naţionalistul care discută despre fraternitate spune minciuni; el trăieşte intr-o stare de contradicţie.

Până când nu vom dizolva acele bariere care sunt o auto-amăgire, nu poate exista cooperarea între tine şi mine. Identificarea cu un grup, cu o idee particulară, cu o ţară anume, nu ne poate aduce cooperare.

Aşa că ne întrebăm: este această confuzie, mizerie, rezultatul minţii umane care caută la toate nivelele vieţii securitatea? Aceasta este cauza? Oricine trebuie să aibă haine pentru securitatea fizică, alimente, un acoperiş deasupra capului; toţi trebuie să aibă asta. Dar psihologic, interior, există securitate totală? Şi oare acest haos este cauza acestei idei, a conceptului că fiecare dintre noi este o entitate separată? Deoarece nu ne-am întrebat niciodată dacă nu cumva creierul fiecăruia dintre noi nu este creierul comun al întregii umanităţi. Şi această dorinţa de securitate a determinat acest concept al “eu-lui” individual – eu şi tu, ca şi un grup împotriva altui grup. Aceasta este cauza?

Aceste gânduri liniştite caută să pătrundă la rădăcinile problemelor noastre. O profundă şi proaspătă abordare despre cunoaşterea de sine şi intuiţii adânci privind semnificaţia libertăţii personale şi a unei mature iubiri.

Ajuta-mă să adun suma lunară necesară pentru existentă website.