Sam Kean – Hipocampul: Cheia Formării Amintirilor
Acest articol descrie cazul lui Henry Molaison, cunoscut ca „H.M.”, un pacient care, după o intervenție chirurgicală pentru reducerea crizelor epileptice, a suferit o pierdere severă a memoriei. Operația a vizat îndepărtarea hipocampului său, o parte a creierului implicată în formarea memoriei. Studiul lui H.M., efectuat de Brenda Milner, a avut un impact major asupra neuroștiințelor, dezvăluind distincții importante între tipurile de memorie, precum memoria pe termen scurt și lung, și memoria declarativă față de cea procedurală, transformând înțelegerea noastră despre funcționarea memoriei. Studiul a demonstrat că diferite zone ale creierului sunt responsabile de diferite tipuri de memorie.
Selectati limba romana pentru titrare la video!
Operația riscantă și consecințele ei
În 1953, Dr. William Scoville a efectuat o intervenție chirurgicală riscantă asupra lui Henry Molaison, care suferea de crize severe. Scoville a decis să îndepărteze hipocampul lui H.M., o parte a creierului despre care se credea că este legată de emoții. Deși operația a redus crizele lui H.M., aceasta a avut un efect secundar devastator: “Memoria lui era distrusă.” H.M. și-a pierdut majoritatea amintirilor din ultimul deceniu și a devenit incapabil să formeze noi amintiri, trăind într-un prezent perpetuu.
Brenda Milner și descoperirile revoluționare
Studenta doctorandă Brenda Milner a fost trimisă să-l studieze pe H.M. Descoperirile ei au redefinit conceptul de memorie. Milner a observat că H.M. putea reține informații pentru perioade scurte de timp, demonstrând o distincție între memoria pe termen scurt și memoria pe termen lung.
“Neuroscientiștii considerau memoria ca fiind monolitică, toate fiind esențial la fel și stocate în tot creierul.”
Studiile lui Milner au arătat că formarea memoriei implică mai mulți pași, hipocampul jucând un rol crucial în consolidarea amintirilor pe termen lung. Fără hipocamp, impresiile inițiale ale lui H.M. se estompau, “ca niște mesaje scrijelite în nisip.”
Distincția între “a ști că” și “a ști cum”
Un alt experiment important a implicat pe H.M. în trasarea unei stele în oglindă. Deși nu-și amintea încercările anterioare, H.M. se îmbunătățea cu fiecare repetare. Aceasta a evidențiat o altă distincție crucială: memoria declarativă (fapte, date, nume) este diferită de memoria procedurală (abilități motorii, cum mersul pe bicicletă). Memoria procedurală a lui H.M. a rămas intactă, deoarece se bazează pe alte structuri ale creierului, cum ar fi ganglionii bazali și cerebelul.
Moștenirea lui H.M.
Henry Molaison a murit la 82 de ani, după o viață petrecută în mare parte într-un azil. Mintea lui a fost studiată de peste 100 de neurologi, devenind “cea mai studiată minte din istorie.” Creierul său a fost conservat și scanat, oferind o hartă detaliată a neuronilor săi. Deși H.M. a trăit uitând, contribuțiile sale la înțelegerea memoriei vor fi amintite pentru generațiile viitoare.
Cazul lui H.M. a demonstrat complexitatea memoriei și a subliniat importanța diferitelor structuri ale creierului în procesul de formare și stocare a amintirilor. Studiile lui Milner și ale altora au deschis o nouă eră în cercetarea memoriei, aducând o mai bună înțelegere a funcționării acestui proces esențial al minții umane.
