Samael Aun Weor – Nivelurile Ființei: O Analiză a Condiției Umane
Ascultați articolul sub formă de podcast:
Cine suntem? De unde venim? Încotro ne îndreptăm? Pentru ce trăim? De ce trăim?… În mod incontestabil, bietul “Animal Intelectual” în mod greșit numit om, nu numai că nu știe, ci pe deasupra nici măcar nu știe că nu știe… Cea mai rea dintre toate este situația atât de dificilă și atât de ciudată în care ne aflăm, ignorăm secretul tuturor tragediilor noastre și cu toate acestea suntem convinși de faptul că știm totul.
Duceți un “Mamifer Rațional”, o persoană din cele care în viață își închipuie că sunt influente, în mijlocul deșertului Sahara, lăsați-o acolo, departe de orice oază, și observați dintr-o aeronavă tot ce se întâmplă…
Faptele vor vorbi de la sine; “Umanoidul Intelectual”, cu toate că își închipuie că este puternic și se crede un om și jumătate, în fond, se dovedește înspăimântător de slab…
“Animalul Rațional” este prost sută la sută; gândeste despre el însuși cele mai bune lucruri; crede că se poate dezvolta minunat prin intermediul Grădiniței, Manualelor de Bune Maniere, al Școlilor Primare, al Liceelor, al Bacalaureatului, al Universității, al bunului prestigiu al lui tăticu’, etc., etc., etc.
Din nenorocire, în spatele atâtor studii și bune-cuviințe, titluri și bani, știind bine că orice durere de stomac ne întristează și că, în fond, continuăm să fim nefericiți și mizerabili…
Ajunge să citim Istoria Universală pentru a ști că suntem aceiași barbari din străvechime, și că, în loc să devenim mai buni, am devenit mai răi…
Acest secol XX, cu toată spectaculozitatea sa, războaie, prostituție, sodomie mondială, degenerare sexuală, droguri, alcool, cruzime exorbitantă, perversitate extremă, monstruozitate, etc., etc., etc. este oglinda în care trebuie să ne privim; nu există deci un motiv temeinic pentru a ne fali că am ajuns la o etapă superioară de dezvoltare…
A gândi că timpul înseamnă progres este absurd, din păcate “ignoranții cultivați” continuă îmbuteliați în “Dogma Evoluției”…
În toate paginile sumbre ale “Negrei Istorii”, găsim întotdeauna aceleași îngrozitoare cruzimi, ambiții, războaie, etc…
Totuși, contemporanii noștri “Super-Civilizați” încă sunt convinși de faptul că războiul este ceva secundar, un accident trecător ce nu are nimic de-a face cu atât de mult trâmbițata lor “Civilizație modernă”.
Bineînțeles, ceea ce contează este modul de a fi al fiecărei persoane; unii subiecți vor fi bețivi, alții abstinenți, aceia cinstiți și ăștialalți nerușinați; în viață există de toate…
Masa este suma indivizilor; ceea ce este individul, este și masa, este și Guvernul, etc…
Masa este deci, extensia individului; nu este posibilă transformarea maselor, a popoarelor, dacă individul, dacă fiecare persoană, nu se transformă…
Nimeni nu poate nega că există diferite niveluri sociale; există oameni de Biserică și de bordel; oameni de comerț și oameni de la țară etc…
Tot așa există diferite Niveluri ale Ființei. Ceea ce suntem în interior, splendizi sau meschini, generoși sau zgârciți, violenți sau liniștiți, caști sau desfrânați, atrage diferitele circumstanțe ale vieții…
Un desfrânat va atrage întotdeauna scene, drame și chiar tragedii de lascivitate în care se va vedea implicat…
Un bețiv va trage bețivii și se va afla mereu prin baruri și cârciumi, acest lucru este evident…
Ce va atrage cămătarul, egoistul? Câte probleme, închisori, nenorociri?
Totuși, lumea plină de durere, obosită de a mai suferi, vrea să se schimbe, să întoarcă pagina istoriei sale…
Bieții oameni! Vor să se schimbe și nu știu cum; nu cunosc procedeul; se găsesc într-o situație fără ieșire…
Ceea ce li s-a întâmplat ieri, li se întâmplă azi și li se va întâmpla mâine; repetă mereu aceleași greșeli și nu învață lecțiile vieții nici cu lovituri de tun.
Toate lucrurile se repetă în propria lor viață; spun aceleași lucruri, fac aceleași lucruri, se plâng de aceleași lucruri…
Această repetiție plictisitoare de drame, comedii și tragedii, va continua atâta timp cât cărăm în interiorul nostru elementele nedorite ale Mâniei, Lăcomiei, Desfrâului, Invidiei, Orgoliului, Lenei, Gurmandismului, etc., etc…
Care este nivelul nostru moral?, sau mai bine am spune: care este “Nivelul nostru al Ființei”?
Atâta timp cât “Nivelul Ființei” nu se schimbă radical, repetarea tuturor mizeriilor, scenelor, nenorocirilor și necazurilor noastre va continua…
Toate lucrurile, toate circumstanțele care se petrec în exteriorul nostru, pe scena acestei lumi, sunt exclusiv reflectarea a ceea ce purtăm la nivel interior.
Pe bună dreptate putem afirma solemn că “exteriorul este reflectarea interiorului”.
Când cineva se schimbă la nivel interior și acea schimbare este radicală, exteriorul, circumstanțele, viața, se schimbă deopotrivă.
Am observat în aceste timpuri, (anul 1974), un grup de persoane care au invadat un teren străin. Aici în Mexic astfel de persoane primesc curiosul calificativ de “PARASUTIȘTI”.
Sunt vecini ai cartierului rural CHURUBUSCO, se află foarte aproape de casa mea, motiv pentru care i-am putut studia îndeaproape…
A fi săraci niciodată nu poate fi un delict, însă ceea ce este grav nu constă în aceasta, ci în “Nivelul lor al Ființei”…
Zilnic, se bat între ei, se îmbată, se insultă reciproc, se transformă în asasini ai propriilor lor tovarăși de nenorocire, trăiesc desigur în colibe infecte, în care, în locul iubirii domnește ura…
De multe ori m-am gândit că dacă oricare subiect dintre aceia, ar elimina din interiorul său ura, mânia, desfrâul, beția, bârfa, cruzimea, egoismul, calomnia, invidia, amorul propriu, orgoliul, etc., etc., etc., ar plăcea altor persoane, s-ar asocia prin simpla Lege a Afinităților Psihologice cu oameni mai rafinați, mai spirituali; acele noi relații ar fi definitive pentru o schimbare economică și socială…
Acesta ar fi sistemul care i-ar permite acelui subiect, să abandoneze “cocina”, “cloaca mizerabilă”…
Așadar, dacă într-adevăr vrem o schimbare radicală, ceea ce trebuie să înțelegem mai întâi este că fiecare dintre noi (fie că este alb sau negru, galben sau arămiu, ignorant sau erudit), se află la un anumit “Nivel al Ființei”.
Care este “Nivelul nostru al Ființei”? Voi ați reflectat vreodată asupra acestui lucru? Nu ar fi posibil să trecem la alt nivel dacă ignorăm starea în care ne găsim.
