Staya Erusa – Conștiință, Realitate și Noua Paradigme Ştiinţifică
Staya Erusa explorează conexiunea dintre conștiință, realitate și fenomene paranormale, prezentând experiențele lui Uri Geller și Harry Beckers cu sfere de lumină și abilități psihice, cercetate științific și legate de implicațiile lor asupra evoluției umane și a viitorului planetei. Se analizează, de asemenea, percepțiile asupra morții și a vieții de apoi, reîncarnare, și impactul gândurilor asupra materiei, sugerând o paradigmă științifică extinsă care integrează aspecte spirituale și fizice. În final, se subliniază importanța schimbării percepției noastre despre conștiință pentru a rezolva problemele globale.
Vezi online cu traducere:
Introducere: Am cucerit planeta, dar ne-am pierdut pe noi înșine
Niciodată în istorie nu am avut o viziune mai clară asupra lumii noastre. Putem observa cele mai mici detalii, putem studia fiecare proces. Omenirea, fără îndoială, a cucerit această planetă. Și totuși, în mijlocul acestui progres tehnologic uluitor, o întrebare fundamentală rămâne fără răspuns: Dar noi? Cine suntem noi, cu adevărat? De ce suntem aici? Este realitatea doar ceea ce experimentăm prin intermediul creierului sau se întinde mult dincolo de simțurile noastre?
Am fost aruncați în această lume ciudată, echipați cu „dispozitive computerizate extrem de avansate și sofisticate, numite creiere”, dar fără niciun manual de instrucțiuni. Am trecut prin școli și universități, dar am rămas la fel de confuzi în privința celor mai profunde mistere ale existenței: natura conștiinței, scopul vieții, ce se întâmplă după moarte. În timp ce tehnologia avansează exponențial, înțelegerea noastră asupra vieții și a morții a stagnat; în acest domeniu, încă șofăm un Ford model T antic.
Acest articol explorează cinci adevăruri surprinzătoare, extrase dintr-o cercetare profundă a acestor mistere. Fiecare dintre ele te va provoca să-ți reevaluezi concepțiile despre realitate, minte și potențialul uman.
Adevărul 1: Povestea secretă a lui Uri Geller: Mai mult decât un simplu scamator, un pion în războiul psihic
Când auzi numele Uri Geller, probabil te gândești la linguri îndoite pe scenă. Însă povestea sa reală este mult mai complexă și mai șocantă. Geller nu este doar un artist de scenă, ci „de departe cel mai testat paranormalist din lume”, ale cărui abilități au fost luate în serios la cele mai înalte niveluri guvernamentale și științifice.
Investigarea sa a început cu Dr. Andrea Puharic, un proeminent cercetător în parapsihologie cu legături directe cu CIA. Convins de autenticitatea puterilor lui Geller, Puharic a aranjat testarea sa științifică la prestigiosul Stanford Research Institute (SRI), un proiect finanțat parțial de departamentul de apărare al SUA. Acolo, sub supravegherea unor oameni precum astronautul Edgar Mitchell, care a validat personal abilitățile lui Geller în condiții controlate, rezultatele au fost excepționale. În timp ce alți mediumi obțineau „un rezultat marginal, dar măsurabil, el avea un rezultat care depășea orice scară”.
Abilitățile sale erau atât de extraordinare, încât operațiunea a fost rapid clasificată și preluată de CIA, Geller devenind „primul om și liderul” unei unități de război psihic. Capacitatea sa de a influența materia cu mintea a reprezentat o provocare fundamentală pentru întreaga viziune materialistă a științei.
“Întregul nostru concept filosofic despre metal era că este rigid… era chintesența întregii idei de materialism… Ideea că cineva putea doar să se uite la o bucată de metal și aceasta să se îndoaie era absurdă.”
Adevărul 2: Creierul tău nu este mintea ta – este doar receptorul
Una dintre cele mai revoluționare idei este că creierul nu creează conștiința. În schimb, acționează ca un „receptor și centru pentru Conștiința ta”. Deși pare contraintuitiv, această perspectivă este susținută nu doar de analogii, ci și de dovezi medicale greu de contestat.
Analogia cea mai simplă este cea a telefonului mobil. În jurul tău, acum, există mii de conversații codificate în unde electromagnetice. Ai nevoie de telefon pentru a auzi vocea, dar vocea nu se află în telefon. La fel, conștiința nu este în creier; creierul este doar instrumentul care o captează. O altă metaforă este cea a unui pian: conștiința este ca o claviatură completă, dar noi folosim doar „două sau trei note chiar în mijloc”.
Însă cea mai puternică dovadă vine din sala de operație. Cazul lui Pam Reynolds este cel mai documentat și șocant. În timpul unei operații pe creier, corpul ei a fost răcit, inima și respirația i-au fost oprite, iar activitatea electrică corticală a încetat complet. „Conform oricărei definiții medicale standard cunoscute, ea a avut o experiență de moarte, nu o experiență în apropierea morții.” Și totuși, după ce a fost resuscitată, Pam a putut descrie cu exactitate evenimentele din sala de operație: conversațiile dintre medici, instrumentele folosite, chiar și faptul că au deschis fizic craniul ei. Un astfel de caz sfidează modelul materialist și sugerează că, într-adevăr, conștiința poate exista independent de creier.
Adevărul 3: Tu ești arhitectul propriei tale vieți de apoi
Ce se întâmplă după ce murim? Departe de a fi un tărâm predefinit, domeniul pe care îl numim „viața de apoi” este un „câmp energetic incomensurabil în care proiecția gândurilor noastre dă naștere unei realități”. Este descris ca o „zonă de vis, dar tangibil reală” pentru cel care o experimentează.
Cu alte cuvinte, noi ne creăm propriul „Paradis sau iad” pe baza credințelor, gândurilor și atașamentelor pe care le-am cultivat în timpul vieții. Diversitatea vastă a gândirii umane creează nenumărate tărâmuri diferite. Experiența morții urmează adesea un tipar comun: vederea celor dragi, trecerea printr-un tunel care redă întreaga viață și, în final, vederea luminii Sufletului.
Însă nu toți trec mai departe cu ușurință. Aproximativ o șeptime dintre oameni rămân atașați de aspectele fizice ale Pământului din cauza unor dorințe puternice. O altă șeptime rămâne blocată într-o situație mentală auto-creată – de exemplu, retrăind la nesfârșit un moment traumatic. Doar o schimbare în gândire, o conștientizare, îi poate elibera din această buclă.
Adevărul 4: Știința are un “sistem imunitar” care respinge ceea ce nu poate explica
Contrar credinței populare, știința nu progresează întotdeauna liniar. Ea avansează prin „revoluții periodice” numite „schimbări de paradigmă”. Paradigma dominantă a zilelor noastre este cea materialistă – ideea că materia este singura realitate.
Această paradigmă acționează ca un „sistem imunitar”: respinge, ridiculizează sau pur și simplu ignoră dovezile care nu se potrivesc modelului, cum ar fi fenomenele paranormale sau studiile despre conștiință. Nu este o conspirație, ci un mecanism de auto-apărare a unui sistem de credințe stabilit.
Un exemplu istoric perfect este teoria derivei continentelor. Propusă cu aproape un secol în urmă și susținută de dovezi solide (cum ar fi potrivirea continentelor), a fost respinsă ca fiind „un nonsens” de către comunitatea științifică, deoarece contrazicea modelul acceptat al unui Pământ rigid. A fost nevoie de zeci de ani pentru ca paradigma să se schimbe. Așa cum spunea fizicianul Max Planck, inerția vechii gărzi este adesea depășită doar odată cu trecerea generațiilor.
“[Știința] avansează, știi, de la o înmormântare la alta, ceea ce înseamnă că oamenii cu aceste noțiuni preconcepute trebuie să moară.”
Adevărul 5: Gândurile tale modelează fizic lumea – la propriu
Ideea finală, și poate cea mai puternică, este aceasta: „Mintea este primară, iar lumea materială este secundară. Mintea modelează de fapt materia în fiecare moment.” Aceasta nu este o metaforă, ci o realitate demonstrabilă.
Un experiment remarcabil a fost realizat de colonelul John Alexander. Celulele sale de salivă au fost examinate la microscop, la o distanță de 100 de metri de el. În momentul exact în care Alexander a trăit o „situație stimulantă din punct de vedere emoțional” (prezentând aceste idei unui consiliu științific sceptic), aparatele au înregistrat un „semnal electric uriaș” provenit de la celulele sale. Acul aparatului a „înnebunit”.
Implicațiile sunt profunde. Dar la fel de profundă este și reacția științei. Când a fost publicat raportul oficial al experimentului, nu exista nicio mențiune despre acest incident. „Cioara albă a zburat chiar prin fața lor și ei au ales să o ignore.” Acest epilog este exemplul perfect al „sistemului imunitar” științific în acțiune, respingând o dovadă care nu se potrivea paradigmei. Dacă conștiința noastră individuală poate afecta celulele la distanță, imaginați-vă ce pot face gândurile noastre colective. Nu suntem observatori pasivi; suntem creatori ai realității noastre.
Concluzie: O nouă realitate sau același iad? Alegerea este a noastră.
Acceptarea unei realități mai largi, în care conștiința este fundamentală, nu este doar un exercițiu intelectual. Este o schimbare radicală a modului în care vedem, gândim și acționăm. De la abilitățile clasificate ale lui Uri Geller la conștiința care supraviețuiește morții clinice, de la realitatea pe care o visăm în viața de apoi la celulele care ne răspund de la distanță, apare o singură imagine coerentă: mintea nu este un accident al materiei, ci arhitectul ei. Știința însăși, cu sistemul său imunitar, ne-a arătat cât de greu este să acceptăm această putere.
În final, omenirea se află la o răscruce, confruntată cu o alegere dură: „Vreți să trăiți ca niște zei sau vreți să muriți în acest iad pe care ni-l creăm singuri aici?”
Dacă gândurile noastre colective ne creează lumea, ce realitate alegem să creăm începând de astăzi?
