Andrew Newberg – Furia, credința și controlul emoțiilor: Perspective neuroștiințifice
Ascultă articolul audio:
Dintre toate emoțiile cu care ne naștem, furia este primară și cea mai dificil de controlat. Indiferent cât ar fi de discretă, furia generează anxietate, defensivă și agresiune — faimoasa reacție luptă-sau-fugi pe care o conține fiecare organism viu. Și dacă la furia cuiva răspunzi cu iritabilitate — după cum majoritatea creierelor sunt proiectate să reacționeze -, problema se va înrăutăți sigur.
Furia întrerupe funcționarea lobilor frontali. Nu numai că vei pierde abilitatea de a fi rațional, dar nici nu mai ești conștient că te porți într-un mod irațional. Când lobii frontali se închid, este imposibil să ascultăm cealaltă persoană, ca să nu mai vorbim de empatie sau compasiune. În schimb, veți simți că aveți dreptate, și din acea clipă procesul de comunicare se rupe. Furia eliberează o cascadă de neurochimicale care distrug acele părți ale creierului ce controlează reactivitatea emoțională.
Este nevoie de multă perseverență și pregătire ca să răspunzi la furie cu blândețe, dar este exact ceea ce învățătorii spirituali încearcă să ne spună de secole. Când te concentrezi intens și constant pe valorile și scopurile spirituale, crești fluxul sangvin în lobii frontali și cingulatul anterior, ceea ce face ca activitatea din centrele emoționale ale creierului să descrească. Atenția conștientă este cheia și, cu cât ne vom concentra mai mult pe valorile interioare, cu atât ne vom putea lua mai bine viața în mâini. Prin urmare, meditația – fie ea religioasă sau seculară – vă îngăduie să vă atingeți cu mai multă ușurință scopurile, motiv pentru care am dedicat trei capitole pentru a vă învăța cum să exersați creierul pentru iubire și compasiune.
Ca expert în neuroștiință, cu cât mă afund mai mult în natura creierului uman, cu atât îmi dau seama cât este de misterios. Dar dacă ar trebui să aleg două dintre lucrurile pe care le-am învățat — ca doctor, profesor, soț și tată -, aș spune în primul rând că viața este sacră. Suntem într-adevăr determinați să trăim pentru că fiecare celulă din corpul nostru se luptă să supraviețuiască și fiecare neuron din creierul nostru se străduiește să devină mai puternic.
Al doilea lucru pe care l-am învățat este acela că în spatele pornirii noastre spre supraviețuire este o altă forță și cel mai bun cuvânt pentru a o descrie este credința. Credința nu numai în Dumnezeu, sau în știință, sau în iubire, ci credința în noi înșine și în ceilalți. Credința în spiritul uman este ceea ce ne face să supraviețuim și să ne depășim limitele. Ea face viața să merite să fie trăită și îi dă semnificație. Fără speranță și optimism – sinonime cu ceea ce numesc eu credință – mintea poate aluneca cu ușurință în depresie sau disperare. Credința este înrădăcinată în neuronii și genele noastre și este unul dintre cele mai importante principii de onorat în viață.
Unii oameni își pun credința în Dumnezeu, în vreme ce alții o pun în știință, relații sau muncă. Dar indiferent în ce credeți, trebuie totuși să vă confruntați cu o întrebare mai profundă: care este scopul și visul vostru ultim? Ce vă doriți cu adevărat în viață – nu numai pentru voi, ci și pentru lume? Și cum veți începe să faceți ca visul să devină realitate? A avea speranță și credință este esențial, dar e nevoie de ceva mai mult: abilitatea și disciplina de a vă organiza creierul în moduri care să vă motiveze viața. Studiile noastre asupra meditației au oferit câteva unelte de bază care vă pot ajuta să vă atingeți acele scopuri și, dacă le aplicați în viață, nu numai că veți găsi ceva mai multă fericire, dar veți aduce și puțină pace în lume.
Cartile lui Andrew Newberg se pot vedea la linkurile de mai jos:
- link 1 - aceasta pagina
- link 2 - aceasta pagina
