Andrew Newberg – Devenind una cu Dumnezeu, universul si noi insine

Ideea de bază în înţelegerea fenomenologiei experienţei religioase subiective este aceasta: într-o mică măsură, aproape fiecare experienţă religioasă ne schimbă sentimentul realităţii şi relaţia pe care o avem cu lumea. In general, creşte sentimentul nostru de unitate şi întreg, nu numai în sens metaforic, ci si în felul în care ne trăim vieţile. In fapt, mai bine de trei sferturi din repondenţi au indicat că au avut un sentiment de unitate cu universul, sau cu întreaga viaţă. Aceste sentimente sunt de asemenea asociate cu un sens mai înalt al scopului şi al semnificaţiei în viaţa omului.

Astfel de experienţe implică un anumit grad de autotranscendenţă şi o suspendare a egoismului personal. In acele momente, nu se mai simte nevoia de a controla mediul extern, pentru că totul pare în regulă aşa cum este. Trecutul şi viitorul sunt suspendate şi sentimentul trăirii în prezent invadează conştiinţa. Intr-o astfel de stare, unii oameni cred că se află în prezenţa lui Dumnezeu, în vreme ce alţii ar putea simţi pur şi simplu suspendarea stărilor negative de spirit.

Totul este aşa cum trebuie, pentru credincios ca şi pentru necredincios. După cum a descris unul dintre participanţii noştri, „Simt că fiecare persoană este o scânteie de Unitate, făcând ceea ce trebuie să facă.”

Religia şi spiritualitatea operează la niveluri diferite, dar în final una o afectează pe cealaltă. Religia creează un templu pentru practica spirituală, iar experienţele spirituale modifică concepţia despre religie. Deci atâta timp cât oamenii au experienţe pe care le echivalează cu spiritualitatea, credinţele religioase se vor schimba.

Ce face o persoană mai tolerantă faţă de alte religii?

Persoanele care au o cotă mai mare pe scara noastră a acceptării religioase au mai puţine prejudecăţi decât cele cu o cotă mai mică. Cei angajaţi în practici spirituale orientale au fost mai îngăduitori faţă de alte credinţe religioase decât cei care aderau la tradiţiile monoteiste occidentale. Femeile se simţeau mai bine în alte credinţe religioase şi erau mai dispuse să participe la alte practici religioase. Un statut socioeconomic mai ridicat, în comparaţie cu statutul socioeconomic scăzut, prezice de asemenea o mai mare toleranţă, dar nivelul de educaţie este cel mai mare indicator care încuraja oamenii să fie mai toleranţi cu alţii. In mod interesant, oamenii care au avut experienţe de unitate erau de asemenea mai dispuşi să accepte credinţele altora.

Dacă informatiile găsite aici ti-au fost de folos, spune "mulțumesc" printr-o donație de sustinere: