Andrew Newberg – Circuitele „Dumnezeu” din creierul nostru

Încă din copilărie, Dumnezeu există în creierul fiecărui om ca o combinaţie de idei, imagini, sentimente, senzaţii şi relaţii noi/alţii. Iată o schemă a structurilor şi circuitelor neuronale-cheie care ne modelează perceperea lui Dumnezeu:

CIRCUITUL OCCIPITAL-PARIETAL

Il identifică pe Dumnezeu ca obiect care există în lume, Copiii mici îl văd pe Dumnezeu ca un chip, deoarece creierele lor nu pot procesa concepte spirituale abstracte.

CIRCUITUL PARIETAL-FRONTAL

Stabileşte o relaţie între cele două obiecte cunoscute ca „tu” şi „Dumnezeu”. Il plasează pe Dumnezeu în spaţiu şi ne îngăduie să experimentăm prezenţa lui Dumnezeu. Dacă descreşteţi activitatea în lobul parietal prin intermediul meditaţiei sau al rugăciunii intense, frontierele dintre voi şl Dumnezeu se vor dizolva. Veţi avea un sentiment de unitate cu obiectul contemplat şi cu credinţele VOASTRE spirituale.

LOBUL FRONTAL

Creează şi integrează toate ideile despre Dumnezeu — pozitive sau negative — inclusiv logica pe care o folosiţi ca să evaluaţi credinţele religioase şi spirituale. El prezice viitorul vostru în relaţie cu Dumnezeu şi încearcă să răspundă intelectual la toate întrebările „de ce, cum şi unde” ridicate de problemele spirituale.

TALAMUSUL

Dă semnificaţie emoţională conceptului de Dumnezeu. Talamusul vă dă un sens holistic al lumii şi pare să fie organul-cheie care face ca Dumnezeu să pară real în mod obiectiv.

AMIGDALA

Când este suprastimulată, amigdala creează impresia emoţională a unui Dumnezeu înspăimântător, autoritar şi răzbunător şi suprimă abilitatea lobului frontal de a gândi logic la Dumnezeu.

STRIATUM

Inhibă activitatea amigdalei, permiţându-vă să vă simţiţi în siguranţă în prezenţa lui Dumnezeu, sau a oricărui alt obiect pe care îl contemplaţi.

CINGULATUL ANTERIOR

Vă îngăduie să îl experimentaţi pe Dumnezeu ca fiind iubitor şi plin de compasiune. Descreşte anxietatea religioasă, vina, teama şi furia, suprimând activitatea din amigdala.

Locaţia anatomică a structurilor creierului. Sistemul limbic este compus din amigdală, hipocamp, hipotalamus si talamus în completarea altor regiuni care nu sunt ilustrate.

Dacă informatiile găsite aici ti-au fost de folos, spune "mulțumesc" printr-o donație de sustinere: