Andrew Newberg – Care parte a creierului il face pe Dumnezeu real?

Una dintre cele mai interesante descoperiri în studiile noastre de scanare a creierului implică talamusul, o structură în formă de nucă, ce stă în vârful sistemului limbic în centrul creierului (există de fapt două— o pereche — fiecare jumătate fiind situată în câte o emisferă). Talamusul este Gară Centrală a procesării senzoriale.

Fiecare senzaţie, stare de spirit şi gând trece prin el, iar informaţia este legată de alte părţi ale creierului. Dacă talamusul încetează să mai funcţioneze, lumea voastră, cu tot ce înseamnă ea, intră în comă. Chiar şi o deteriorare minimă va umbri performanţa altor părţi ale creierului.

La aproape toţi subiecţii noştri care au meditat timp de douăzeci de ani, am întâlnit o activitate asimetrică între jumătatea stângă şi cea dreaptă a talamusului atunci când nu erau implicaţi într-o activitate contemplativă. Cu alte cuvinte, o parte era mai activă decât cealaltă. La populaţia generală, ambele părţi sunt egale ca activitate, mai ales când se află în stare de odihnă.

Ce ar putea însemna aceasta? Intâlnim ocazional astfel de asimetrie la epileptici şi schizofrenici, dar subiecţii noştri nu aveau astfel de simptome. Talamusul joacă un rol crucial în identificarea a ceea ce este şi ce nu este real şi oferă un sentiment de semnificaţie emoţională gândurilor care apar în lobul frontal. La majoritatea animalelor, talamusul trimite în principal într-o singură direcţie mesaje catre cortexul frontal, dar la oameni are loc un dialog neuronal enorm.

Dorim să afirmăm că, cu cât meditaţi mai mult asupra unui obiect specific — fie Dumnezeu, fie pace sau succes financiar —, cu atât talamusul vă va deveni mai activ, până ce atinge un punct de stimulare in care percepe gandurile in acelasi fel in care sunt percepute senzatiile. Si daca exersati mai des o idee, creierul va începe să răspundăde parcă ideea ar fi un obiect real în lume. Aceasta, credem noi, este ceea ce ar putea cauza asimetria talamică la meditatorii avansaţi. Prin urmare, cu cât vă veţi concentra mai mult asupra lui Dumnezeu, cu atât Dumnezeu va fi simţit mai real; Dar nu va fi o realitate „simetrică”.

In schimb va fi perceput „asimetric”, adică realitatea va apărea diferită de percepţia normală despre lume a altei persoane. Pentru meditatorii avansaţi, realitatea asimetrică devine starea lor normală de conştienţă. Dumnezeu, liniştea şi unitatea devin o parte integrantă din viaţa lor, nu un gând, ci o experienţă palpabilă, la fel de reală precum cartea pe care o ţineţi în mână.

Talamusul nu face nicio distincţie între realitatea interioară şi exterioară şi deci orice idee, dacă este contemplată suficient de mult, va căpăta aspectul de realitate. Credinţa voastră va deveni neurologic reală, iar creierul va răspunde în consecinţă. Dar pentru altcineva, care a meditat asupra unui set diferit de credinţe sau scopuri, o realitate diferită va părea adevărată.

Ajuta-ma sa traduc din text in voce audio cat mai multe articole postate.

(Doriti un anumit articol sa fie tradus din text in voce audio, trimite-ti un mesaj de cerere traducere)

Dacă informatiile găsite aici ti-au fost de folos, spune "mulțumesc" printr-o donație de sustinere: