Anil Seth – O nouă perspectivă asupra conștienței, argumentând că experiența noastră conștientă a realității este de fapt o halucinație controlată

În discursul său, Anil Seth prezintă o nouă perspectivă asupra conștienței, argumentând că experiența noastră conștientă a realității este de fapt o halucinație controlată. El explică modul în care creierul nostru generează o realitate predictivă, folosind previziuni bazate pe experiențe anterioare, pentru a interpreta informația senzorială. Seth compară conștiența cu un film interior multisenzorial, unde creierul este regizorul care proiectează realitatea pe baza propriilor presupuneri. El demonstrează cum această perspectivă poate explica diverse fenomene, cum ar fi iluziile optice sau experiența de a avea un corp. Seth subliniază că această halucinație controlată este esențială pentru supraviețuire, ajutându-ne să ne adaptăm la mediul înconjurător. El argumentează că această înțelegere a conștienței are implicații importante în psihiatrie, neurologie și înțelegerea inteligenței artificiale.

Vezi clipul video cu traducere:

Teme principale:

1. Conștiința ca un mister științific abordabil: Seth respinge ideea că conștiința este dincolo de sfera științei. El propune o abordare similară cu cea aplicată înțelegerii vieții: prin descompunerea și analizarea proprietăților conștiinței, misterul se va disipa treptat.
2. Creierul ca motor predictiv: Creierul nu percepe pasiv lumea, ci o construiește activ. El generează predicții despre cauzele semnalelor senzoriale, combinând informații senzoriale cu așteptări anterioare.
3. “Ce percepem e cea mai bună presupunere a creierului despre ce e în lume.”
4. Percepția ca halucinație controlată: Seth argumentează că percepția, inclusiv experiența sinelui, este o formă de halucinație controlată. Creierul controlează aceste “halucinații” prin informații senzoriale din lumea exterioară.
5. “Când suntem de acord în privința halucinațiilor, numim asta ‘realitate’.”
6. Sinele ca o construcție fragilă: Experiența sinelui unitar, deși familiară, este de fapt o construcție fragilă a creierului, susceptibilă la disociere. Experiența sinelui include senzația de a avea un corp, perspectiva persoanei întâi, agenția și continuitatea în timp.
7. Importanța interocepției: Perceperea corpului din interior, numită interocepție, este crucială pentru supraviețuire. Ea se concentrează pe controlul și reglarea stării interne a corpului, spre deosebire de percepția exterioară, orientată spre înțelegerea obiectelor.
8. Conștiința ca un imperativ biologic: Experiențele conștiente sunt modelate de mecanisme biologice care au evoluat pentru a ne menține în viață. Percepem lumea și pe noi înșine “cu, prin și datorită corpurilor noastre.”

Implicații:

1. Noi perspective în psihiatrie și neurologie: Înțelegerea mecanismelor percepției predictive oferă noi căi de abordare a bolilor mintale, depășind simpla tratare a simptomelor.
2. Imposibilitatea transferării conștiinței în IA: Conștiința este profund înrădăcinată în biologia noastră. Creșterea inteligenței computerelor nu echivalează cu apariția conștiinței.
3. Diversitatea conștiinței: Conștiința umană este doar o formă posibilă de conștiință, existând un spectru vast de experiențe conștiente posibile.

Concluzii:

Seth ne invită să reconsiderăm natura realității și a sinelui, recunoscând că percepția noastră este o construcție activă, modelată de biologia și de nevoia de supraviețuire. Această perspectivă ne oferă o înțelegere mai profundă a experienței umane și a locului nostru în natură.