Bentinho Massaro – Descoperirea Sinelui: De la Formă la “Eu Exist”
Bentinho Massaro explorează conceptul de auto-realizare prin detașarea de gânduri și concepte, accesând o stare de conștiință pură, numită „Eu sunt” sau „Eu exist”. Această stare, descrisă ca fiind fară formă și eternă, este prezentă dintotdeauna în fiecare persoană, ascunsă sub straturi de gânduri și atașamente. Practica propusă implică abandonarea temporară a identității personale și a preocupărilor lumești pentru a experimenta această conștiință primordială. Prin această practică, se promite o conexiune directă cu o sursă divină, o stare de iluminare și iubire infinită.
Vezi online cu traducere:
Te simți vreodată copleșit de propriile gânduri? Prins într-un vârtej de roluri sociale – părinte, partener, angajat – și asaltat de dorințe, regrete și amintiri care par să definească cine ești? Aceasta este o experiență umană universală. Fără să ne dăm seama, toate aceste concepte sunt ca o iarbă deasă care a crescut și a acoperit complet pământul fertil al stării noastre fundamentale, originale. Ne identificăm atât de mult cu iarba, încât am uitat complet de pământul de dedesubt.
Dar dacă ar exista o modalitate de a privi dincolo de această vegetație mentală? Dacă ai putea redescoperi ceva neschimbat, profund și mereu prezent în interiorul tău? Există o cale, iar ea nu implică să adaugi mai multe cunoștințe, ci să elimini ceea ce este în plus. În acest articol, vom explora 5 idei surprinzătoare, extrase dintr-o perspectivă spirituală profundă, care oferă o cale simplă și directă spre această redescoperire.
1. Realizarea de Sine înseamnă, de fapt, „să tunzi iarba”
Societatea ne învață, de la o vârstă fragedă, să ne concentrăm exclusiv pe „formă”: oameni, locuri, cunoștințe și concepte. Aceste elemente sunt „iarba” care acoperă „pământul” – starea noastră nudă și originală de a fi. Ne construim identitatea în jurul unor gânduri trecătoare precum: „Eu sunt corpul, eu sunt mintea”, „Nu-mi place această relație”, „Vreau să devin asta, dar încă nu am ajuns acolo”. Ne pierdem în obiectele experienței noastre (gânduri, relații, posesiuni), uitând de subiectul care le percepe – conștiința însăși.
Adevărata realizare de sine nu este despre a cultiva o iarbă mai frumoasă. Este, metaforic vorbind, despre a tunde gazonul. Ideea centrală, așa cum este exprimată în sursa de inspirație, este că:
Scopul realizării de sine… este să tunzi gazonul, să vezi pământul ființei la fel de clar cum îți poți vedea propria mână în fața feței.
Prin urmare, iluminarea nu constă în a adăuga ceva nou sinelui tău, ci în a elimina straturile care ascund adevărul deja prezent, complet și perfect în interiorul tău.
2. Puterea constă în a uita, nu în a-ți aminti
Într-o lume obsedată de acumulare, această idee poate părea radicală. Pentru a accesa starea ta fundamentală, exercițiul nu este să-ți amintești mai mult, ci să uiți, chiar și pentru o clipă, tot ceea ce crezi că ești. A uita nu este un act de ignoranță, ci unul de profundă eliberare. Uită-ți rolul, jobul, contul bancar, amintirile bune și rele.
Pune-ți această întrebare cheie și las-o să rezoneze în interiorul tău:
„Dacă nu ai avea nicio amintire, cine ai fi?”
Fără memoria trecutului, devine aproape imposibil să revendici o identitate bazată pe obiecte, evenimente sau concepte. Eul pe care îl cunoști se dizolvă. Acest exercițiu este o eliberare de „lumea ta”, care nu este altceva decât o construcție de gânduri și atașamente. A renunța la ele înseamnă a redescoperi subiectul pur.
Fii blând cu tine. Pentru unii, acest proces de renunțare poate fi o provocare. Corpul s-ar putea să tremure puțin sau s-ar putea să te confrunți cu o teamă de a da drumul. Acest lucru este normal. Înseamnă doar să relaxezi treptat atașamentele mentale și să câștigi încredere în ceea ce rămâne.
3. Cea mai profundă meditație durează doar 2-5 secunde
Dacă ideea de a sta o oră în tăcere te intimidează, ai noroc. Una dintre cele mai directe căi către conștiința pură este accesibilă în orice moment și durează doar câteva secunde. Exercițiul este incredibil de simplu:
Pe parcursul zilei, indiferent ce faci, oprește-te brusc. Pentru doar 2 până la 5 secunde, angajează-te total să renunți la orice gând. Oprește complet activitatea mentală. Mută-ți atenția de la obiectele exterioare la subiectul interior.
În acele secunde de liniște absolută, observă ce rămâne. Vei percepe o calitate de claritate, de luciditate, de conștiință pură. Este starea de veghe în forma sa cea mai nudă. Și, cel mai important, vei simți prezența subtilă, dar fundamentală, a lui „Eu sunt” sau „Eu exist”.
Nu te îngrijora dacă la început pare subtil. Aceasta este o practică. Cu fiecare repetare, acest sentiment se va adânci și va deveni un secret care continuă să se dezvăluie. Este o poartă de intrare instantanee către conștientizarea conștiinței însăși, fundamentul pe care se desfășoară întreaga ta viață.
4. Adevăratul tău Sine este pre-verbal
Sentimentul fundamental de „Eu exist” nu este un gând. Este o experiență directă, care precede cuvintele și conceptele. Este o cunoaștere intrinsecă, nu una intelectuală.
Pentru a înțelege mai bine, imaginează-ți cum erai la vârsta de un an sau doi. Încă nu învățaseși cuvinte, nu aveai concepte despre lume sau despre tine însuți. Pune-ți întrebarea: acea versiune de un an a ta nu experimenta o formă de „Eu exist”? Nu știa, la un nivel fundamental și non-verbal, „Eu sunt”, chiar și în absența completă a limbajului?
Acea prezență pură este încă aici. Expresii precum „Eu sunt” sunt doar indicatoare. Sunt ca degetul care arată spre lună. Scopul nu este să te concentrezi pe deget (cuvinte), ci să privești luna (experiența directă). Folosim aceste cuvinte pentru a ne îndrepta atenția înapoi, către acea stare pură și non-conceptuală de a fi, care a fost dintotdeauna prezentă.
5. Există o parte din tine care nu s-a schimbat niciodată
Gândește-te la viața ta. Relațiile, dorințele, corpul tău, provocările și victoriile – toate formele și obiectele din experiența ta au fluctuat constant. Absolut totul s-a schimbat. Cu toate acestea, există un singur aspect care a rămas absolut constant: subiectul care observă.
Prezența care te privea în oglindă la vârsta de cinci ani este aceeași prezență, aceeași conștiință care aude aceste cuvinte acum. Acest „tu” fundamental este fără formă, atemporal și etern.
Poarta către recunoașterea acestei stări divine, a acestei „Împărății a Cerurilor” interioare, este sentimentul pur de „Eu sunt” sau „Eu exist”. Când te odihnești în acest sentiment, porțile se deschid pentru tine. Nu pentru Iisus, nu pentru Buddha, nu pentru preoți, ci direct pentru tine. Această practică revelează experiența directă a iubirii, luminii și bucuriei infinite care este dreptul tău din naștere.
Calea către cunoașterea de sine nu este un proces de acumulare, ci unul de profundă eliberare. Este despre a da la o parte tot ceea ce ascunde Sinele tău, care este deja prezent, perfect și complet. Este despre a tunde iarba pentru a redescoperi pământul solid de sub picioare, care a fost mereu acolo, așteptând să fie recunoscut. Această realizare este dreptul tău din naștere, o lumină care așteaptă să fie dezvelită.
Închei cu o invitație la reflecție personală:
Ce s-ar întâmpla dacă, doar pentru o clipă, ai înceta să te mai concentrezi pe povestea ta și ai simți pur și simplu prezența care o observă?
