Dr. Stephen T. Chang – Secretele Longevității prin Energie Glandulară Daoistă

Vechii daoiști au înțeles că organismul uman nu poate exista decât dacă un flux continuu de energie îi alimentează țesuturile și organele. Și-au dat seama că o persoană este sănătoasă atunci când energia ce circula în organismul ei era în echilibru, dar că ea devenea vulnerabilă în fața bolii de îndată ce energia ei se epuiza sau scădea. O mare parte din energia de care avem nevoie provine din alimentele pe care le consumăm și din aerul pe care îl respirăm. Asemenea unei mașini de lux, organismul nostru trebuie însă să fie perfect reglat pentru a funcționa bine și a profita la maximum de această energie. De-a lungul secolelor s-a înțeles încetul cu încetul că cele șapte glande din organism erau centre de energie a căror funcție era să regleze fluxul de energie în diferitele sisteme ale corpului uman. Aceste șapte glande, în ordine ascendentă în organism, sunt următoarele:

1. Glandele sexuale – prostata și testiculele la bărbat, ovarele, uterul, vaginul și sânii la femeie. Aceste glande răspund de secrețiile de hormoni, de energia sexuală, de răspunsul sexual și de reproducere. Adeseori glanda sexuală este numită “cuptor” pentru că ea este “focul” sau producătorul de energie care alimentează celelalte șase glande. Ansamblul acestor glande este numit “Casa Esenței”.

2. Glandele suprarenale – situate la extremitatea superioară a rinichilor. Ele participă la funcțiile rinichilor, oaselor, măduvei osoase și ale măduvei spinării. (Cortizonul distruge glandele suprarenale și provoacă anemia și slăbirea oaselor). Ansamblul glandelor suprarenale este numit “Casa Apei”.

3. Pancreasul, numit și “Casa Transcendenței”, joacă un rol important în controlul întregului sistem digestiv, ceea ce înseamnă, între altele, controlul temperaturii corpului și al nivelului glucozei în sânge. De exemplu, dacă pancreasul este slăbit și începe să lase, să scape secreții (adică insulină) în fluxul sanguin, el va neutraliza zahărul care se găsește acolo și va provoca o afecțiune numită hipoglicemie, care este de fapt o insuficiență a nivelului de glucoză din sânge. O persoană care suferă de hipoglicemie vrea să mănânce mult și mai ales lucruri dulci; aceste substanțe pătrund în fluxul sanguin și stimulează pancreasul, ceea ce provoacă o nouă scădere a nivelului de glucoză din sânge. După această primă etapă, diabetul (sau hiperglicemia) are toate șansele să se declanșeze. Dacă acest lucru se întâmplă, pancreasul are toate șansele să se deterioreze. Știm cu toții că diabetul face ca persoana bolnavă să devină dependentă de injecțiile cu insulină: aceste injecții neutralizează glucoza din sânge, dar nu contribuie în niciun fel la activarea sistemului digestiv. În plus, hiperglicemia îngroașă sângele și îl îngreunează, ceea ce afectează puternic circulația. Inima trebuie să lucreze mai mult în aceste condiții, astfel încât oamenii care suferă de diabet au, în același timp, și probleme cardiace. În sfârșit, cum cele șapte glande depind unele de altele, o funcționare proastă a pancreasului determină un dezechilibru al glandelor suprarenale. Iar acest dezechilibru afectează la rândul lui glandele sexuale și rinichii.

4. Timusul guvernează inima și sistemul circulator. Putem să-i verificăm starea exercitând o apăsare asupra unui punct situat între cele două mameloane. Dacă punctul este sensibil, timusul nu funcționează normal, ceea ce înseamnă că nici circulația nu este normală. Această glandă este numită “Casa Inimii”.

5. Glanda tiroidă veghează asupra metabolismului celulelor din organism și controlează creșterea. Această glandă este numită “Casa Creșterii”.

 

1. Hipofiza, sau “Casa Inteligenței”, guvernează memoria, înțelepciunea, inteligența și gândirea. Ea se află amplasată la baza craniului, în centrul unei mici cavități.

2. Glanda pineală, sau “Casa Spiritului”, acționează direct asupra celorlalte glande prin intermediul secrețiilor sale. Situată vis a vis de cel de-al treilea ochi, în centrul capului, această glandă reprezintă centrul psihic și spiritual al corpului. Numai oamenii posedă această glandă; numai oamenii cred în Dumnezeu și simt dorința de a o face. Intuiția și conștiința sunt îndeobște asociate acestei glande.

Încercați să vă imaginați că aceste șapte glande sunt niște recipiente legate unele de altele printr-o serie de artere sau de tuburi. Fiecare recipient (glandă) depinde de toate celelalte prin alimentarea ei cu lichid (energie). Prin urmare, dacă recipientul A (glandele sexuale) este alimentat cu lichid, acesta din urmă se va dispersa încet în artere și va ajunge la celelalte șase recipiente. Pe de altă parte, dacă recipientul C (pancreas) este golit de o cantitate excesivă de lichid (din cauza unei pierderi oarecare), fiecare dintre celelalte recipiente va trebui să cedeze o parte din rezervele lui pentru a restabili echilibrul sistemului. Modul în care lichidul circulă în glande seamănă mult cu modul în care energia circulă în organism.

(În anatomie, aceste șapte glande sunt numite endocrine. Endocrinologia este o ramură relativ nouă a științelor medicale, iar cercetătorii din acest domeniu au încă multe lucruri de descoperit. Totuși, înțelepții antichității ne-au transmis deja o enormă cantitate de informații despre structura, natura și scopul sistemului endocrin și al sistemului imunitar.)

Starea de slăbiciune sau predispoziția la boală apare atunci când un sistem sau, în cazul de față, o glandă este lipsită de energie pentru un motiv oarecare. În acest caz trebuie nu numai să restabilim echilibrul fluxului de energie pentru a depăși această slăbiciune, dar trebuie și să stimulăm acest flux astfel încât să putem ridica nivelul de energie din organismul nostru la punctul său maximal.

Echilibrarea și ridicarea energiei până la nivelul cerut prin intermediul sistemului celor șapte glande combinat cu practicarea exercițiilor daoiste interne reprezintă modul daoist de întărire a sistemului imunitar. Cu ajutorul acestei metode putem resorbi slăbiciunea existentă și să ne vindecăm utilizând în același timp ordinul superior de energie pentru a deschide centrii noștri spirituali. Și se spune că dacă o persoană posedă glande sexuale puternice, ea va putea să nu îmbătrânească niciodată.

Dr. Alexis Carrel, laureat al unui premiu Nobel, declară că sistemul glandular este o “roată a vieții” și că dacă această roată s-ar învârti fără nicio piedică, nicio problemă nu s-ar manifesta sau nu ar obstrucționa procesele celulare, care sunt perpetue. La capătul unor experiențe exhaustive, Dr. Carrel a ajuns la concluzia că orice celulă este, la origine, nemuritoare. După opinia lui, ea este nemuritoare atâta timp cât nu este otrăvită cu aer poluat, printr-o lipsă de oxigen, cu alimente poluate sau o cantitate prea mare de acizi în organism. (Cum acidul poate distruge până și oțelul inoxidabil, nu ne este greu să ne imaginăm care îi sunt efectele în organism. Acizii ni se acumulează în organism atunci când mâncăm dulciuri care se transformă în corp în acizi. În plus, putem produce cantități enorme de acizi, adică atât cât este suficient pentru a susține o activitate digestivă importantă timp de cinci ore, pentru a reuși să digerăm carne în sânge, de exemplu, mai ales dacă este pregătită pe grătar.) De fapt, oamenii mor pentru că nu știu să vegheze asupra lor înșiși și pentru că se otrăvesc.

În consecință, dezintoxicarea este secretul longevității, iar exercițiile daoiste interne constituie secretul unui sistem glandular sănătos și puternic care favorizează dezintoxicarea.

Glandele sexuale constituie baza complexului glandular și fiecare dintre sistemele glandulare ale acestui complex susține un altul, după o ordine ascendentă. Astfel, atunci când primele șase glande nu sunt umplute la capacitatea maximă, cea de-a șaptea, adică Casa Spiritului, nu este nici ea umplută. Nu este greu de imaginat că, dacă unul dintre sistemele glandulare ale organismului ar fi înlăturat pe cale chirurgicală, organismul s-ar afla în stare de lipsă sau de dezechilibru permanent. Este și motivul pentru care sistemul daoist de prevenire a bolii constă în a explora toate căile posibile înainte de a recurge la intervențiile chirurgicale, mai ales în cazul glandelor sexuale (histerectomie sau prostatectomie), pentru că aceste glande conțin fundația care susține tot restul. (Medicina occidentală consideră că cele șase glande sunt individuale și independente, și deci disociabile. În filozofia daoistă, amputarea unei glande este percepută ca o crimă, pentru că ea dezechilibrează întregul organism, ceea ce deschide cutia Pandorei de unde se vor revărsa mii și mii de probleme de sănătate. Daoiștii consideră de asemenea că amputarea unei părți a corpului care este inflamată corespunde nici mai mult nici mai puțin cu eliminarea unui semnal de alarmă absolut indispensabil pentru a evita să-l mai auzim sunând ori de câte ori apare o problemă. De exemplu, amigdalele, care sunt o primă linie de apărare a organismului, constituie un sistem de avertizare. Cum sunt primele care sunt atacate de microbi și care se inflamează, sunt înlăturate chirurgical, ceea ce pune capăt odată pentru totdeauna funcției lor de sistem de avertizare.) Totuși, chiar și atunci când o glandă este înlăturată, exercițiile daoiste interne pot continua să joace un rol important în alimentarea organismului cu energie și cu hormoni, opunându-se astfel ca slăbirea să ia amploare.

Exercițiile daoiste interne care sunt recomandabile în acest caz sunt exercițiul Cerbului, exercițiul Dragonului și unul dintre cele douăsprezece exerciții ale Zodiacului. Exercițiul Cerbului favorizează acumularea de energie sexuală (“focul”) care alimentează apoi cu energie (căldură) celelalte glande și organismul. Exercițiul Dragonului atenuează dezechilibrul în funcționarea acestor glande. În sfârșit, oricare exercițiu al Zodiacului are ca scop să reîncarce aceste glande cu energia electrică din univers (sau electromagnetism).